În numele minciunii ariene. Codex Sinaiticus.

Lanțul Custodiei

           Activiștii Codex Sinaiticus susțin că acesta este un text alexandrin din secolul 4.  Mulți dintre teologii creștini din zilele noastre (adepții noilor traduceri ale Bibliei) consideră că, Sinaiticus este unul dintre cele mai bune texte grecești ale Noului Testament.

Însă există o mare problemă, datarea acestuia este doar o părere care nu a fost dovedită nici pe departe în mod științific.

Vârsta acestuia a fost determinată prin mijloace indirecte. Metoda la care s-a recurs pentru a determina vechimea acestuia este PALEOGRAFIA, și care constă în analiza caligrafiei. Însă după cum se va vedea, o asemenea metodă de datare nu este nici pe departe una care să confirme o datare precisă! De aceea, mult mai precisă, într-un asemenea caz este metoda de analiză prin LANȚUL CUSTODIEI, o metodă respectată de către investigatorii criminaliști.

Lanțul custodiei reprezintă o documentare cronologică privind controlul custodiei, al transferului  și  al  punerii la dispoziție a unui artefact! De aceea, lanțul custodiei este important în stabilirea cronologiei și autenticității unui obiect istoric. Ceea ce se urmărește, fiind stabilirea PROVENIENȚEI  acestuia.

Proveniența se stabilește prin  cronologia custodiei unei proprietăți sau locațiunea acesteia, cu sensul de dare sau luare în chirie, a unui obiect istoric.

”Scopul principal în urmărirea provenienței unui obiect sau a unei entități  este, în mod firesc,  acela de a furniza proba circumstanțială și contextuală pentru producerea sau descoperirea sa originală, stabilind, pe cât de mult posibil, istoria sa cea mai târzie,  și în mod special a ultimilor săi proprietari, custozi sau a locurilor sale de depozitare. Această metodă este de o importanță particulară în a ajuta la identificarea unor obiecte. Tehnicile comparative, opiniile experților, și rezultatele științifice ale testelor pot fi de asemenea folosite în acest scop însă, stabilirea provenienței este în mod esențial o chestiune de documentare.” 1)

Așadar, importanța stabilirii juste a provenienței este evidentă, mai cu seamă  în contextul real al numeroaselor falsificări realizate în decursul timpului!

Un exemplu  elocvent în acest sens este dat de ”Donația  lui Constantin”. Mai exact,  este vorba despre un așa-zis decret imperial prin care imperatorul Constantin ar  fi transferat autoritatea imperiului roman de apus sub sceptrul papalității. În cele din urmă  s-a dovedit că acest ”decret imperial” nu a fost decât  un document contrafăcut. Demonstrația acestui fals a fost realizată în anul 1440 de către umanistul Lorenzo Valla, considerat astăzi a fi fondatorul criticii textuale (hermeneutice). 2)

Revenind la Codex Sinaiticus, este foarte important să se cunoască ”lanțul custodiei” deoarece, mai mulți cercetători au afirmat că, acesta nu este decât un document contrafăcut! Și ca atare, stabilirea provenienței acestuia este de o importață critică!

Așadar, punctul de pornire în acest ”lanț al custodiei” pentru Codex Sinaiticus este anul descoperirii sale: 1844! În ceea ce privește custodia curentă a acestui manuscris situația stă în felul următor:

”… părți din acesta se regăsesc astăzi în 4 instituții diferite: The British Library, Bibilioteca Universității din Leipzig, Biblioteca Națională a Rusiei din Sankt Petersburg și, în Mănăstirea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai. Toate aceste patru instituții au colaborat în cadrul unui proiect de stabilire a vechimii acestuia și, prin care, s-a sabilit istoria recentă a acestuia. Aceste instituții recunosc că evenimentele legate de istoria Codex Sinaiticus,  începând cu anul 1844 și până în prezent, nu sunt pe deplin cunoscute; prin urmare, ele sunt susceptibile la interpretări și reconsiderări  întru-totul divergente, care sunt stabilite în mod  diferit, în ceea ce privește forma și esența lor.” 3)

”Prima consemnare scrisă despre  Codex Sinaiticus ar putea fi identificată  în Jurnalul unui vizitator italian al Mănăstirii St.  Ecaterina, din 1761. În ea,  naturalistul Vitaliano Donati a declarat că a văzut la Mănăstire „o Biblie cuprinsă din pagini scrise de mână, cu litere mari, delicate , pe un pergament  de formă pătrată, cu un script rotund și frumos.” 4)

Dar această referință este una dubioasă,  proiectul sus-amintit expunând  în mod limpede faptul  că, nu există niciun indiciu care să lege această referire, cu titlu de certitudine, de Codex Sinaiticus! Astfel, această posibilă identificare cu 80 de ani mai timpurie a textului Sinaiticus, decât data la care a fost descoperit, nu a putut fi admisă ca probă!

Potrivit site-ului Codex Sinaiticus (http://codexsinaiticus.org/en/codex/history.aspx), se afirmă că, ”80 de ani mai târziu, în 1844, Codex Sinaiticus re-apare din negura istoriei…” 5)  când, mai corect ar fi fost să se spună că, cercetătorul Constantin von Tischendorf a descoperit acest text în anul 1844, când el a pretins că a descoperit un număr de 129 de pagini și că a obținut doar 43 din acestea, pe care le-a publicat în anul 1846. Acest facsimil a intrat în posesia Bibliotecii Universității din Leipzig.

Există două probleme cu privire la afirmația lui von Tischendorf.

Prima:

”În conformitate cu propria declarație a publicistului celor 43 de pagini, până la data respectivă nu mai fuseseră identificate deloc alte documente.” 6)  Și atunci, dacă această declarație este adevărată, cum rămâne atunci cu afirmația lui Tischendorf, ”Tischendorf obținând atunci 43 dintr-un număr de 129 din aceste pagini, de la Mănăstire:” 7)

A doua:

”În anul următor, Tischendorf a publicat cele 43 de pagini… El a făcut asta în cinstea regelui Frederick Augustus II de Saxonia, care sprijine călătoria lui Tischendorf din anul 1843 și publicarea ediției sale din 1846.  8)

După acest moment, povestea devine foarte complicată.

”În 1859, Tischendorf a făcut a treia sa vizită și ultima, la Mănăstirea St. Ecaterina, de data aceasta sub patronajul   țarului Rusiei  Alexandru al II-lea. Potrivit propriei sale declarații, el a văzut  pentru prima dată cele 347 de file ale Codexului  la data de  4  februarie. 9) Este vorba așadar de toate filele Codexului!

Notați că, aceasta este o declarație exclusiv personală a lui Tischendorf, care nu a putut fi confirmată de fel prin nicio altă sursă.

Același istoric al Codexului, publicat pe respectivul site, specific  în mod limpede că,  ”De abia ceea  ce s-a întâmplat  mai departe a fost documentat într-un mod clar.  După un îndelung și intens studiu  al Codexului  în Rusia, Tischendorf a publicat  somptuoasa  ediție  sa imprimată în 1862.” 10)

Astfel, concluzia proiectului de studiu al Codexului  realizat de 4 instituții din țări diferite, este aceea potrivit căreia, istoria acestui manuscris nu prezintă nicio claritate decât cu începere de la anul 1862. Prin urmare, ”lanțul de custodie” al codexului conține doar anii 1846 și respectiv, 1862, când au fost publicate cele două facsimile! Adică, din prisma ”lanțului de custodie”, acest document se relevă a fi un document modern!!

Prin urmare, întrebarea firească care decurge de aici  este următoarea:

CODEX SINAITICUS ESTE O CONTRAFACERE??

■ Controversa von Tischendorf – Constantin Simonides

constantine-simonidesExistă numeroase afirmații în acest sens, cea mai faimoasă dintre ele aparținându-i celui mai versatil falsificator de artefacte din secolul 19, Constantin Simonides (vezi imagine). 11) care și-a asumat paternitatea Codexului, chiar în anul 1862, după ce  a fost publicat de către von Tischendorf cel de-al doilea facsimil, iată cum:

”Când în urmă cu aproximativ doi ani am văzut primul  facsimil al lui  Tischendorf  care mi-a nimerit în mână la Liverpool, datorită domnului Newton, un prieten al doctorului  Tregelles… Imediat ce mi-am recunoscut propria lucrare, i-am spus asta imediat.” 12)

Pentru a-și dovedi afirmațiile sale, Simonides l-a provocat pe Tischendorf  la o dezbatere publică, dar Tischendorf a refuzat!!  Iată ce a scris Simonides despre acest lucru,  „… adevăratul test privind  autenticitatea  Codex Sinaiticus  a fost neglijat. Publicul a fost asigurat că în luna mai, Tischendorf  va veni  la Londra, înarmat cu măcar o porțiune din  marele  lui codex. Am așteptat în Anglia, sperând că voi  avea posibilitatea de a  mă întâlni cu el, față în față, să-i arăt că se află în eroare, dar luna mai a venit, a trecut, și descoperitorul nu a apărut deloc. Măcar dacă proprietarii manuscrisului l-ar convinge să vină o singură dată…” 13)

Iată ce scria cu privire la acestă dispută, ziarul The Literary Churchman: ” Pentru că, noi  trebuie să dăm dovadă de o totală imparțialitate. Deși nu am fost îndeajuns de pregătiți pentru a admite imediat importanța descoperirii lui Tischendorf, în acest moment,  nu suntem  nicidecum pregătiți,  să spunem,  precum Dr. Tregelles, că declarațiile lui  Simonides sunt „pe cât de false și absurd posibile”. Tischendorf aplică și el acești termeni, fals și absurd…” 14)

Răspunzându-i unui critic al său, Simonide scria: ”Nici tu, nici Tischendrf nu posedă adevărata cunoaștere a Științei Paleografiei. Voi v-ați învățat doar să ziceți  la întâmplare, asta este adevărat. asta nu este adevărat, fără însă ca să cunoașteți de ce.”  15)

James Farrer îl va apăra pe Simonides, în cartea sa din 1907, ”Literary Forgeries” scriind că, ”Tischendorf a fost doar cu 5 ani mai vârstnic decât Simonides în știința Paleografiei, dar chiar și așa, el nu a avut nici cunoștințele și nici experiența lui Simonides.” 16)

Și așa mai departe…

În această dispută, indiferent de tabăra pro sau contra, esențial de remarcat este următorul lucru cert:  credibilitatea lui von Tischendorf nu poate fi susținută de  niciun argument științific  pentru a o putea excede pe aceea a  lui Simonides!!

Postul de televiziune BBC FOUR, în documentarul intitulat, CODEX SINAITICUS, și difuzat în anul 2009, a relevat faptul că acest manuscris are peste 23.000 de corecții, față de cele 14.800 pe care le  documentase în vremea lui,  von Tischendorf. Numărul imens de corecții din textul Sinaiticus conducându-i pe realizatorii documentarului la concluzia că, BIBLIA (sic!) ”nu poate fi cuvântul imuabil al lui Dumnezeu!”

Așadar, întrebarea de bun simț pe care ne-o putem pune este următoarea:

Este cu adevărat Codex Sinaiticus un document redactat în secolul 4 sau este doar o copie realizată de Simonide în secolul 19, în care s-au operat mai apoi numeroase manipulări ale textului, de către von Tischendorf, pentru a desăvârși agenda iezuiților:  de distrugere a doctrinei ”Sola Scriptura”, o doctrină regăsită în marea majoritate a edițiilor  biblice, așa cum au fost ele publicate  până în secolul 19, și care au avut ca bază Textus Receptus??

Expertiza unui lexicograf rus.

Nikolai Alexandrovich Morozov (1854-1946), membru de onoare al Academiei de științe a Uniunii Sovietice, a avut ocazia să examineze personal acest Codex. Iată și expertiza sa:

Nikolai A Morozov, Profeți”În timpul unei examinări minuțioase a Codex Sinaiticus în departamentul de manuscrise al Bibliotecii Publice, primul lucru care mi-a atras atenția a fost acela că  paginile pergamentului nu aveau colțurile uzate și nici nu deveniseră contaminate de urmele lăsate de degetelor călugărilor, de grăsime sau murdărie, așa cum ar fi trebuit să arate un manuscris după un mileniu de folosință.

Ceea ce mi-a atras atenția într-un mod special cu privire la Codex Sinaiticus a fost starea internă a pergamentului. Paginile sale erau foarte subțiri, bine îmbrăcate și, ceea ce este cel mai izbitor, acestea și-au păstrat flexibilitatea și nu au devenit fragile. Iar această circumstanță este extrem de importantă în determinarea antichității.

Când avem de-a face cu documente care au într-adevăr stabilită o vechime de un mileniu, chiar și dacă au fost păstrate în cele mai bune condiții climatice, la cea mai mică atingere a filelor lor se descompun în bucăți mici, ca și cum ai atinge filele arse ale unei cărți, acestea fiind putrezite datorită acțiunii oxigenului atmosferic.

Astfel, de exemplu, papirusul Torino care conține lista regilor egipteni, în timpul transportului său din Egipt în Europa s-a rupt în 164 de bucăți. Așa se întâmplă cu toate documentele foarte vechi. În timp ce Codex Sinaiticus, ale cărui pagini sunt destul de flexibile, având în vedere calitatea materialului,  până și 600 de ani sunt mulți pentru a data vechimea acestui document.” 17)

Acești nici 600 de ani despre care vorbește Morozov se aplică de la data expertizei sale, în secolul 20!! Însă, Morozov nu a crezut nicio clipă asta,  evidențele  enumerate mai sus făcându-l să creadă mai degrabă că, totul este doar o legendă creată de Tischendorf!  18)

Concluzie

Dacă asupra mărturiei  lui Constantin Simonides poate plana un semn de întrebare, în condițiile în care același semn de întrebare planează și asupra autenticității vechimii documentului descoperit de von Tischendorf, în schimb, expertiza savantului rus Morozov înlătură orice posibilitate pentru speculații potrivnice!

_pic1_Să presupunem că, Codex Bibliorum Sinaiticus ar fi fost păstrat în condiții impecabile, și că, călugării care l-ar fi citit și răscitit în decursul a peste 1400 de ani (pornind de la data descoperirii lui Tischendorf) s-ar fi spălat mereu pe mâini… Dar chiar și așa, colțurile filelor trebuiau să fie tocite și, totodată,  filele destul de subțiri trebuiau să fie afectate destul de serios  întrucât,  oxigenul atmosferic ar fi trebuit să le degradeze serios, printr-un inerent proces de putrezire! Ruginește el fierul, iar niște file subțiri de pergament să fie ferite de putrezire, vreme de 1400 de ani, ba rămânând ele și flexibile, și cu marginile netocite? 19)

Cât privește masiva propagandă  de care se bucură Codex  Sinaiticus în zilele noastre, acesta nu este un argument științific pentru autenticitatea sa! Astăzi există o mulțime de lucruri sau obiecte nocive care fac obiectul unei  intense publicități!

Există însă niște întrebări, pe care le voi pune în încheierea acestei investigații, cititorul find liber să aleagă orice răspuns dorește:

Ne spune nouă ceva această propagandă, prin obiectul ei doctrinar?

Ne spune nouă ceva  datarea ”științifică” a  Codex Sinaiticus în secolul 4?

Hai să vedem…

  • Dacă ținem  cont de faptul că, Codex Sinaiticus  sprijină, prin conținutul său,  învățăturile lui Arie  și ale adepților acestuia, care respingeau  dumnezeirea lui Hristos și învățătura biblică despre Sfânta Trinitate,  atunci avem un răspuns!
arius

Arie din Alexandria

  • Dacă ținem cont de faptul că, marea majoritate a noilor  versiuni ale Bibliei, bazate pe Codex Sinaiticus, aparțin de fapt unor culte și secte care resping dumnezeirea lui Hristos și învățătura despre Sfânta Trinitate, atunci avem un răspuns!
  • Dacă ținem cont de faptul că, secolul 4 D.C. mai ese cunoscut și ca secolul controversei ariene, și apoi  adăugăm la această realitate istorică și teologică, datarea ”științifică” (sic!) a Codex Sinaiticus tot în secolul 4 – de către suporterii săi (începând cu von Tischendorf, un arian la rându-i) -,  atunci putem trage concluzia că, cei care au susținut și susțin  această datare au făcut-o,  și o fac,  tocmai pentru a  sugera  autenticitatea Codex Sinaiticus? Ei insinuând astfel că, originea  acestui document,  din  punct  de vedere cronologic ,  este datată legitim  pe  motivul unei ”evidente suprapuneri”  ”nou testamentare”  cu  erezia lui Arie din Alexandria, condamnată de primul conciliu bisericesc din Nicea? Însă chiar și așa, un asemenea argument n-ar avea nicio logică – decât dacă nu cumva, o analogie forțată într-un asemenea mod, se constituie, ca principiu imuabil, cu valoare de adevăr !!

Indiferent de demersurile ”științifice” ale suporterilor Codex Sinaiticus, rețineți un singur lucru: CODEX SINAITICUS ESTE TEXTUL ”BIBLIC” CU AJUTORUL CĂRUIA  TOATE SECTELE APĂRUTE CU ÎNCEPERE DIN SECOLUL 19 DAR ȘI PROMOTORII PROFUNDEI APOSTAZII CREȘTINE DIN ZILELE NOASTRE, ÎNCURAJATE ÎN NUMELE ECUMENISMULUI RELIGIOS INSTRUMENTAT ȘI DIRIJAT DE VATICAN, L-AU TĂGĂDUIT ȘI-L TĂGĂDUIESC PE DUMNEZEU FIUL, DOMNUL ISUS HRISTOS!

.

Note

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Provenance

2. https://fr.wikipedia.org/wiki/Donation_de_Constantin

3. http://codexsinaiticus.org/en/codex/history.aspx

4. Id.

5. Id.

6. Id

7. Id

8. Id

9. Id

10. Id

11. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_Simonides

12. 3 septembrie 1862, ”The Guardian”.

13. Journal Of Sacred Literature & Biblical Record, Volume 3, 1863

14. The Literary Churchman, December 16th, 1862

15. The Guardian, January 21st, 1863

16. Literary Forgeries, by J.A. Farrer, Pg. 50

17. Н.А.Морозов / «Пророки» (Nikolai A. Morozov, Profeți; Divizia IX, Capitolul I, Cazul Tischendorf); http://doverchiv.narod.ru/morozov/p-09-01.htm)

18. Id.

19. По вере вашей да будет вам… Священная книга и глобальный кризис,
Санкт Петерсбург 2010 (Facă-se după credința voastră… Cartea Sfântă și criza globală, pg. 162)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.