Duhul lui antihrist, ca duh non-trinitarian!

Motto: ”Oricine  tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl. Oricine  mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. ” (1 Ioan 2:23)

.

                 Martorii lui Iehova sunt recunoscuți pentru cerbicia cu care se împotrivesc credinței în dumnezeiasca Persoană a Trinității, Domnul nostru Isus Hristos!  De-a lungul timpului am asistat la tot felul de pledoarii ale acestora, susținute de argumente care mai de care mai ”solide”,  însă toate trădând invariabil  prezența unui singur duh – duhul lui antihrist!

Chiar de acum 2000 de ani, apostolul Ioan avertizase deja  biserica cu privire la acest duh, arătând că  încă de pe atunci apăruseră ”mulți antihriști”! (1 Ioan 2:18) Așadar, duhul lui antihrist nu și-a început lucrarea în timpul abominabilei inchiziții catolice sau, nici atât, odată cu apariția mișcărilor religioase mormone, adventiste sau russellite! Prezența acestui duh s-a făcut resimțită încă din primul secol al erei noastre, adică din chiar primele zile ale bisericii creștine timpurii! În epistola sa către Tesaloniceni,  apostolul  Pavel vorbește, la rându-i, despre apariția acestui duh, pe care-l numește, ”taina fărădelegii.” (2 Tesaloniceni 2:7)

Până și atât de respectabilul Codex Sinaiticus nu a fost cruțat de pecetea acestui duh, sau taină! În paginile sale s-au găsit și unele scrieri gnostice (ezoterice) printre care Epistola  lui Barnaba și Toiagul lui Hermes!

Astăzi este unanim recunoscut faptul că, autorul așa-zisei epistole după Barnaba a aparținut școlii alexandrine, această identificare fiind posibilă datorită numărului extrem de mare de alegorii!! Iată un exemplu în acest sens:

În capitolul șapte al epistolei lui Barnaba, autorul acesteia vede manifestarea ”modelului  lui Isus” în chiar semnificația țapului care, tras la sorți pentru Azazel, era izgonit în pustie! (vezi semnificația reală în Levitic 16:8-10)

”Prin urmare, ce înseamnă aceasta? Fiţi cu băgare de seamă. Un ţap este adus la altar, altul este blestemat, iar cel blestemat este încoronat, căci în ziua aceea îl vor vedea pe cel îmbrăcat într-o mantie purpurie şi vor spune: „Nu este acesta cel pe care odată nu l-am băgat în seamă, care a fost răstignit, scuipat şi străpuns?” Într-adevăr, acesta este cel care a spus atunci că este Fiul lui Dumnezeu.” (Epistola după Barnaba 7:6,9) 1)

Practic, prin aceste alegorii, identificându-l pe Isus cu țapul Azazel, autorul comite hula de neiertat: el numește lumina întuneric, și întunericul lumină! Autorul face asta cu ajutorul alegoriilor! Tipic pentru gnosticii alexandrini!!

Cât privește ”Toiagul lui Hermes”, această scriere atrage atenția, mai cu seamă, printr-o erezie flagrantă: ea afrmă, contrar Scripturii, că Isus a devenit Hristos de abia după botezul său (așa cum învață în zilele noastre, și Martorii lui Iehova! (sic!))

Toiagul lui Hermes trasează o distincție (la fel cum fac azi cultele New Age) între Isus și Hristos, transformându-l pe Hristos Fiul într-un concept abstract! O asemenea afirmație contrazice însă Evanghelia  care învață că,  Isus s-a născut Hristos și nicidecum că Isus ar fi devenit, ulterior, Hristos:  ”Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care  este Hristos, Domnul.” (Luca 2:11)

În concluzie, dacă scribul / copistul  Codex  Sinaiticus a inclus în copiile sale niște texte ezoterice  aparținând  școlii alexandrine,  ne-am putea pune  un semn de întrebare, legitim, asupra intențiilor și convingerilor reale ale scribului acestui codex?  După care, pornind de la acest semn de întrebare, și având în vedere conținutul dubios al Codexului, plin de erori și lipsuri – unele chiar de natură a contrazice învățăturile fundamentale ale creștinismului –  în aceste condiții enumerate, mai putem crede în respectabilitatea acestui text ? Bineînțeles că nu  mai poate fi vorba de respectabilitate  atunci când respectivul text constă dintr-un amestec al unor cărți canonice ale Bibliei și unele scrieri gnostice, total anti-scripturale!

Un asemenea amestec  sugerează – prin însăși compoziția sa – că  sistemul de convingeri al autorului poate fi  încadrat, în mod logic, și având un grad ridicat de certitudine, chiar în aria gnosticismului:  modul de alăturare a unor idei și învățături, aflate într-o totală opoziție, confirmând pecetea unui ezoterism autentic!

Bineînțeles că nu trebuie excluse întru-totul nici varianta contrafacerii sau imposturii  și, nici chiar aceea a diletantismului! Pe aceasta din urmă,  eu o văd cea mai puțin rațională (în cazul unui singur scrib) și deci improbabilă! Însă,  în ipoteza în care  Sinaiticus a  fost scris de mai mulți scribi / copiști, asta nu ar simplifica deloc lucrurile, când vorbim despre pretenția  de respectabilitate a textului, ci dimpotrivă! Este evident că,  pentru militanții Sinaiticus este de preferat varianta unui singur scrib, tocmai pentru a evita varianta diletantismului (cu șanse mai mari de  realizare, dacă vorbim despre mai multor autori)! Totodată, varianta unui singur scrib  crește probabilitatea variantei imposturii! Așadar, aproape o dilemă…

Iar dacă la aceste alternative enumerate mai sus adăugăm și avertizarea apostolului Pavel, care vorbea despre acei mulți oameni care stricau, literal, Cuvântul lui Dumnezeu, Căci NOI NU STRICĂM Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.” (2 Corinteni 2:17) atunci tabloul este unul complet, impostura avându-și locul ei, măcar virtual, în această dilemă!

Numai un alexandrin (presupunând că acest manuscris chiar provine din secolul 4)  putea să amestece învățătura Noului Testament cu ereziile abundând de pecetea lui antihrist! Acesta este motivul pentru care, indiferent de vechimea – reală sau nu  – a acestui codex, el nu prezintă suficientă  credibilitate în privința respectabilității asumate  de avocații săi,  și susținute prin așa-zisa  ”restabilire a textului grec  așa cum a ieșit el din mâinile autorilor săi sacri.”, după cum spunea  însuși von Tischendorf, descoperitorul acestui manuscris! 2)

Însă, Martorii lui Iehova au o cu totul altă părere când vine vorba despre acest ”text grec restabilit”, acesta constituind baza traducerii edițiilor lor biblice!  În zadarnica lor încercare de a contesta dumnezeirea lui Hristos, ei au găsit un ”solid argument ” în  paginile acestuia, și care relevă ”lipsa” celei mai importante părți din pasajul biblic  1 Ioan 5:7 expunerea Trinității, așa cum se regăsește ea,  în Textus Receptus – iată cum!

Codex Sinaiticus redă conținutul acestui verset biblic prin, ”sunt trei care mărturisesc” în loc de  ”Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi  aceşti trei una sunt., așa cum se regăsește acesta în Textus Receptus!!

Edițiile Bibliei Martorilor lui Iehova  redau cu fidelitate aceeași mutilare a versetului din 1 Ioan 5:7!!

De ce atacă această organizație, ca și multe alte secte și culte,  învățătura despre Trinitate? Răspunsul este unul singur: duhul lui antihrist lucrează neobosit întru zădărnicirea importanței și semnificației reale a Persoanei lui Isus Hristos, Dumnezeu Fiul!! MIEZUL real al ACESTEI CONTESTĂRI A TRINITĂȚII de către  sicofanții duhului lui antihrist ESTE NEGAREA ADEVĂRULUI BIBLIC – ISUS ESTE DUMNEZEU MÂNTUITORUL – , după cum chiar Biblia afirmă! (vezi 2 Petru 1:1)

Ei dau mărturie despre un alt Isus, străin de învățătura și mărturia Evangheliei, iar asta înseamnă a nu-l mărturisi pe Isus, Adevărul!

Însă Martorii au o problemă serioasă: Biblia este o carte vie, Cuvântul lui Dumnezeu este viu! Într-un articol anterior, am arătat cum, un fost membru al acestei organizații, în pofida unui  vădit tribut doctrinar,  a reușit totuși să demonteze toate doctrinele majore ale congregației iehoviste, chiar cu ajutorul Bibliei New World Translation – și asta în ciuda tuturor mutilărilor sale atât de numeroase care au afectat  serios mesajul Evangheliei! Vă dați seama, să dovedești miciuna unei organizații cu ajutorul unei Biblii mutilate de aceeași organizație? Asta înseamnă practic că, dacă vrei să aduci Cuvântul lui Dumnezeu la tăcere, va trebui să-l rescrii, integral,  și nu doar să-l modifici în locurile acelea care deranjează cel mai mult!! Cu alte cuvinte, va trebui să strici de tot Cuvântul lui Dumnezeu! O astfel de îndeletnicire însă nu va scăpa nesancționată de mânia lui Dumnezeu! Nicio șansă! Asemenea cărturari au primit osânda veșnică din chiar zilele vieții lor! Pentru ei nu mai este nicio speranță!

”Dar chiar dacă noi  înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Galateni 1:8)

Până la urmă, ce vor să ne spună acești oameni? Că Domnul Isus a mințit atunci când a spus că, ”Evanghelia aceasta a Împărăţiei va  fi propovăduită în toată lumea…” (Matei 24:14)  sau, ”Ci  voi veţi primi o putere, când Se va coborî  Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8)?

Căci dacă adevărul despre Evanghelia Împărăției  a  zăcut într-o mănăstire uitată de lume, vreme de 1800 de ani (St. Ecaterina, Sinai), după care, în ultima clipă, a fost găsit într-un coș de gunoi și astfel salvat de von Tischendorf,  chiar înainte de a fi azvârlit în foc de un călugăr librar, nu înseamnă asta că Isus a mințit?? Nu înseamnă asta că, de fapt, și până la urmă, jertfa sa a fost zadarnică, vreme de 1800 de ani?? Nu înseamnă asta că, până la urmă, Dumnezeu nu este deloc Atotputernic, din moment ce Cuvântul său a stat ascuns, ba ici, ba colo, fără a reuși să se facă cunoscut??

Însă lucrurile nu stau deloc așa, și istoria a demonstrat prea bine acest lucru! De exemplu, atunci când  împăratul Domițian a încercat să distrugă bibliile, și a ars mii de exemplare, copiile Bibliei se înmulțeau și mai mult! Cuvântul lui Dumnezeu este viu! Întotdeauna au existat bărbați, insuflați de Duhul Sfânt, care au dus mai departe mesajul Evangheliei, fără a-l altera în vreun fel sau altul! Și asta cu mult înainte de Erasmus din Roterdam, încă din timpul persecuției Imperiului Roman împotriva creștinilor, persecuție care a continuat și sub papalitate (nu doar în Evul Întunecat, ci și după aceea)!

Revenind  în prezent, la atacul concertat al Martorilor lui Iehova asupra învățăturii biblice despre trinitate – susținut de ”dovada” forte a lor că, versetul biblic din 1 Ioan 5:7  nu apare în aceeași formă în Codex Sinaiticus,  hai să presupunem, prin absurd, că acest verset, așa cum este redat el în Textus Receptus și toate bibliile traduse după Textul Majoritar, nu  ar fi decât o contrafacere a unui scrib. ”Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul  şi Duhul Sfânt, şi  aceşti trei una sunt.”

Am o veste  pentru savanții Watchtower: pasajul din Epistola întâi a lui Ioan nu este singurul verset  biblic în care se vorbește despre trinitate!

Evanghelia după Ioan este cartea biblică   care afirmă cel mai lămurit învățătura despre trinitate, ea lăsând să se întrevadă acest adevăr, fără echivoc, în multe dintre pasajele sale, după cum voi arăta în cele de mai jos! Mai mult, toate aceste pasaje din Evanghelia după Ioan  își au o corespondență literală în unele din cele mai vechi manuscrise ale Bibliei, și față de care Textus Receptus este în deplin acord! Unul dintre aceste texte antice este Biblia Peshitta, scrisă în limba aramaică și datată la anul 150 D.C.

Și acum, hai să  vedem  câteva dintre acele pasaje biblice,  din Evanghelia după Ioan, care învață despre trinitate:

Ioan 1:1 ”La început era  Cuvântul, şi Cuvântul era cu  Dumnezeu, şi  CUVÂNTUL ERA DUMNEZEU.”

Ioan 1:2EL  era la început CU DUMNEZEU.”

Ioan 4:24  ”DUMNEZEU ESTE DUH!”

Ioan 5:18 ”Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că DUMNEZEU este TATĂL  SĂU şi  Se făcea, astfel, DEOPOTRIVĂ CU DUMNEZEU. ”

Ioan 8:18 ”deci despre Mine Însumi, mărturisesc Eu şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M-a trimis.”

Ioan 10:30 EU şi TATĂL  UNA suntem.”

Ioan 14:9 ”Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine  M-a văzut pe MINE a văzut pe TATĂL. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?”

Ioan 14:26 ”Dar MÂNGÂIETORUL, adică DUHUL Sfânt, pe care-L va trimite TATĂL  în NUMELE MEU, vă  va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

Ioan 15:26 ”Când  va veni MÂNGÂIETORUL, pe care-L voi trimite de la TATĂL, adică DUHUL  adevărului, care purcede de la Tatăl, El  VA MĂRTURISI DESPRE MINE. ”

Ioan 16:13 ”Când va veni Mângâietorul, DUHUL  adevărului, are să vă  călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. ”

Să recapitulăm:

Evanghelia după Ioan ne relevă  trei persoane distincte, dar care se află  într-o relație nu doar de mărturie reciprocă ci și de unitate perfectă! Iar asta înseamnă Trinitatea!

Unitatea în Mărturie și în Dumnezeire a celor trei Persoane Sfinte:

Duhul care purcede de la Tatăl (Ioan 14:26) mărturisește despre Fiul!! (Ioan 15:26)

Dumnezeu Tatăl, care este Duh (Ioan 4:24), mărturisește despre Fiul! (Ioan 8:18)

Fiul, Cuvântul ca  Dumnezeu (Ioan 1:1), care era de la început cu Dumnezeu (Ioan 1:2), care este una cu Tatăl Său (Ioan 10:30), deopotrivă cu Dumnezeu Tatăl (Ioan 5:18), și care spune că cine l-a văzut pe El, l-a văzut pe Tatăl (Ioan 14:9): mărturisește despre Sine Însuși! (Ioan 8:18)

Iată deci numai în Evanghelia după Ioan, câte dovezi biblice privind Sfânta Trinitate!! Poate că, cuvântul trinitate a fost folosit pentru prima dată de Tertulian! Se prea poate! Biblia învață însă despre trei persoane distincte ale Dumnezeirii, și nu Tertulian! Tertulian doar a încercat să exprime acest adevăr într-un limbaj omenesc, fiindu-i însă foarte greu! El nu a putut să spună că cele trei persoane distincte ale dumnezeirii sunt de aceeași natură, fiindcă ”natură” este un cuvânt asociat cu ceea ce este trecător! Și atunci, Tertulian a preferat cuvântul ”substanță”! Dar și acest cuvânt are limitele sale, substanță desemnând,  în esența sa, materia așa cum o cunoaștem! Prin urmare, singura contribuție respectabilă a lui Tertulian este aceea de a fi folosit un cuvânt care să desemneze o unitate perfectă de trei, Trinitate! Astfel, ”TRINITATE” nu reprezintă doar un cuvânt  banal ci și suma condensată a unor învățături centrale ale Evangheliei Împărăției, care afirmă unitatea desăvârșită   a unor Persoane, dar pentru a căror măreție și ”substanță” (sic!)  cuvintele oamenilor sunt prea puține și prea mici pentru a Le putea descrie!

Isus a mărturisit despre Sine însuși!! Dumnezeu Tatăl a mărturisit Despre Dumnezeu Fiul!! Iar lucrul acesta trebuie să-l facă toți creștinii, să-l mărturisească pe Isus!

Întrebare: Îl mărturisesc Martorii lui Iehova pe Isus?

Însuși numele acestei organizații vorbește de la sine: ei nu sunt martorii lui Isus! Acești oameni depun mărturie pentru profețiile neîmplinite ale profeților lor de nimic! Acești oameni mărturisesc că Isus ”omul” nu a mai înviat niciodată, trupul său fiind dizolvat în gaze, 3) și că după moartea acestuia, arhanghelul Mihail a fost recreat potrivit formei pe care o avea înainte de nașterea lui Isus! Acești oameni mărturisesc că cel care este acum în cer, nu este cel care a fost omul Isus, ci este doar arhanghelul Mihail, devenit nemuritor după recrearea sa! Acești oameni învață că acest așa-zis Isus, arhanghelul Mihail, nu va mai putea fi văzut niciodată în afară de cei 144.000 de aleși! Acești oameni mărturisesc că întreaga creștinătate este Regatul lui Satan!

În realitate,  niciuna dintre aceste enumerate așa-zise învățături biblice  nu are vreun suport în Sfânta Scriptură, ele fiind dovada uneia dintre cele mai sfidătoare apostazii care a existat vreodată – tăgăduirea Fiului în numele lui Iehova, acel  dumnezeu inventat după chipul și asemănarea organizației Watchtower!

Așadar, prorociile lor mincinoase, învățăturile lor mincinoase despre persoana lui Isus și contestarea dumnezeirii lui Isus, răstălmăcirea odioasă a lucrării de mijlocire a lui Isus  pentru păcatele întregii omenirii, sunt chiar dovezile că acești oameni  nu sunt și nu au fost niciodată martorii lui Isus.  Căci iată ce spune Biblia:

”şi ORICE DUH CARE NU MĂRTURISEȘTE PE ISUS  nu este de la Dumnezeu, ci ESTE DUHUL LUI ANTIHRIST, de a cărui venire aţi auzit. El chiar  este în lume acum. ” (1 Ioan 4:3)

În ultimele trei articole,

  • am evidențiat  multe dintre chestiunile flagrante  care țin de textul în sine al unor manuscrise ”originale” și de credibilitatea lor  extrem de îndoielnică,
  • am vorbit despre adversitatea de secole a papalității la ideea că orice om poate fi posesorul unei Biblii,
  • și am făcut trimitere și la  filozofiile intestine ale unor oculți și anticreștini (Westcott & Hort).

Toate aceste dimensiuni, coroborate,  făcând  loc pentru  o aură atât de întunecată,  care  plutește  în jurul codexurilor  catolice: Vaticanus și Sinaiticus!!

Răspunsul la întrebarea de mai sus, vă aparține.

.

Note

  1. http://www.voxdeibaptist.org/epistola_barnabas.htm
  2. Tischendorf, De la date de nos évangiles,‎ 1866, « introduction », p. 8
  3. Studii din Scripturi, vol. 5, 1899, pg. 454
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.