Contrafacerea satanică a Noului Testament al Domnului Isus Hristos. (2)

Brooke Foss Westcott și necredința sa în cea de-a doua venire, în trup, a lui Hristos

          Westcott credea că cea de-a doua venire a lui Isus Hristos nu va fi una literală, fizică, ci doar una spirituală: ”Din câte îmi amintesc, am explicat foarte pe scurt ceea ce cred eu cu privire la ”venirea Domnului” în mica mea carte, Historic Faith. Eu sunt ferm convins că, căderea Ierusalimului a însemnat venirea Domnului, împlinind astfel cuvintele sale; și, după cum au existat deja alte veniri (ale lui Isus  – n.tr.), eu nu mă îndoiesc de faptul că El ”vine” la noi chiar în clipa asta.” 52)

Însă deși versetul din Ioan 21:22, ”până  voi veni Eu”, vorbește despre o venire fizică, literală, Westcott și alții ca el, vedeau venirea Domnului Hristos nu ca pe un fapt cert, care se va petrece în viitor, ci mai degrabă ca pe un fapt care se află într-o lentă și continuă realizare! Westcott a văzut ”a doua venire” a lui Hristos în distrugerea Ierusalimului și în moartea fiecărui credincios! 53)

Așadar, Westcott a negat venirea în trup a lui Hristos! O astfel de învățătură însă demască duhul lui antihrist: ” Căci în lume s-au răspândit mulţi AMĂGITORI, care NU MĂRTURISESC CĂ  ISUS HRISTOS VINE ÎN TRUP. Iată amăgitorul, iată antihristul! ” (2 Ioan 1:7) Acesta a fost adevăratul duh care a lucrat și prin Westcott.

!! Martorii lui Iehova, la rândul lor, nu cred într-o venire literală, fizică, a lui Hristos, cu o infimă diferență: ei cred că doar cei 144.000 de aleși îl vor vedea pe Hristos, cât despre ceilalți, care vor fi mântuiți, niciunul dintre aceștia nu-l vor mai vedea vreodată pe Hristos, acel hristos despre care învață ei. Cu alte cuvinte, și aici, tot duhul lui antihrist!

Brooke Foss Westcott și necredința sa în împărăția cerurilor

Nici această doctrină fundamentală a Evangheliei lui Hristos nu i-a scăpat lui Westcott! El vorbea despre această împărăție mai degrabă ca despre o stare, decât ca despre un loc real! Se poate spune așadar că Westcott a fost de fapt un adevărat pionier al mișcării New Age care învață că Hristos este de fapt o stare a minții! Câte asemănări, nu-i așa?

Westcott susținea că „împărăția cerurilor este o stare și nu un loc”, învățând că, credința într-o împărăție reală a lui Hristos nu este decât o eroare! 54) ”Noi putem spera rezonabil, cu răbdare, hotărâre și credință, să găsim raiul printre noi, aici, în gloria vieții noastre pământești.” 55)

!! Martorii lui Iehova, deși nu afirmă direct acest lucru, în principiu susțin același lucru, cu o infimă diferență: există o împărăție a cerurilor doar pentru cei 144.000! În rest, toți cei mântuiți își vor afla raiul aici, pe pământ:  „Învață Biblia că doar unii oameni vor merge la cer? Da, Biblia ne învață că un număr limitat merge la cer, pentru un motiv special.” 56) Turnul de Veghe învață despre o împărăție spirituală a cerurilor, rezervată doar pentru cei 144.000 de aleși și care nu au înviat fizic din morți, ci doar spiritual!! 57) Adică, o împărăție abstractă, imposibil de revelat celorlalți!  Sclavul Fidel și Prevăzător învață însă că, majoritatea covârșitoare a celor salvați se vor bucura doar de raiul pământesc!! 58)

În esență, acest sclav prevăzător întru înșelăciunea sa, susține același lucru ca și apostatul Westcott!

Biblia învață însă cu totul altceva:  marea mulțime de oameni va sta ”înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului” (Apocalipsa 7:11), care se află în Ceruri. Iar această mare mulțime de oameni sau gloată, este distinctă de numărul celor 144.000!

Remarcați așadar nu numai similaritățile dintre concepțiile lui Westcott și învățăturile Turnului de Veghe ci și totala antiteză dintre învățăturile Martorilor și acelea esențiale ale Bibliei! Să fie oare o coincidență? Doar un naiv ar mai putea crede asta în lumina celor expuse până acum, deoarece acestea relevă o mai mult decât semnificativă  întrepătrundere și continuitate! Este limpede că influența lui Westcott asupra lui C.T. Russell a fost una fundamentală! Este limpede că așa-zisa traducere a lui Westcott și Hort care se regăsește masiv în Traducerea Lumii Noi, ediția Bibliei Martorilor lui Iehova, reflectă ideile unor apostați și eretici în însăși miezul doctrinei iehoviste, care învață despre un alt Isus, despre o altă evanghelie și despre un alt duh:

”Dar mă tem ca, după cum şarpele  a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice  de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.   În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un ALT ISUS, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un ALT DUH pe care nu l-aţi primit, sau o ALTĂ EVANGHELIE, pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” (1 Corinteni 11:3,4)

De ce a procedat Westcott  la o asemenea lucrare de amăgire și la o asemenea amploare? Pentru că el nu a fost creștin, ci doar un mistic! El a fost identificat în felul acesta în următoarele surse și autorități: ”The Encyclopedia Britannica (1911)”, ”The Christian Socialist Revival (1968, Peter Da Jones, Princeton University Press’ book, pg. 179)”,  “Encyclopedia of Religion and Ethics”, “Occult Illustrated Dictionary” șamd…

Și astfel ajungem și la următoarea dimensiune a convingerilor lui Westcott: socialismul!! Destul de straniu, nu-i așa?

Brooke Foss Westcott și credința sa în frăția umanității!

Socialismul lui Wescott, așa-zis creștin, era centrat în idealul său privind frăția umanității! El vorbea despre socialism în termenii  încarnării solidarității umane la viață! 59) Și deși se pronunța împotriva socialismului politic, în fapt, Westcott nu a făcut decât să se joace într-un mod periculos cu cuvintele atunci când a vorbit despre frăția umanității, care sună atât de masonic! Așadar, socialismul nepolitic al lui Westcott era  de fapt o expresie clară a învățăturii sale cu privire la raiul pământesc, la îndemâna exclusivă a omului!

Cam atât cu Westcott, consider că este suficient! În cele ce urmează voi face referire la camaradul său întru această îndeletnicire a traducerii Bibliei, Hort!

Fenton John Anthony Hort  afirmă că învățătura despre mântuirea prin Hristos este o erezie!

”Adevărul este că, eu nu văd cum poate fi împlinită dreptatea lui Dumnezeu fără ca fiecare om să sufere, personal, pedeapsa pentru păcatele sale.” 60)

”Desigur că nimic nu poate fi mai contrar Scripturii decât limitarea modernă la un Hristos purtând păcatele noastre și murind pentru acestea; dar acesta este doar unul dintre aspectele unei erezii aproape universale.” 61)

Adevărul este că Hort credea că Satan era mult mai îndreptățit să accepte plata lui Hristos pentru păcatele noastre, și nicidecum Dumnezeu !

”Mărturisesc că nu îmi repugnă deloc doctrina primitivă a unui preț de răscumpărare plătit lui Satan, deși nici eu nu sunt pregătit să-mi dau deplinul acord pentru asta. Însă eu nu pot vedea nicio altă formă posibilă prin care doctrina răscumpărării să poate fi sustenabilă; orice altceva este mai potrivit decât noțiunea de răscumpărare plătită Tatălui.” 62)

Câtă mișelie în ”logica” lui Hort! El înadins se preface a nu înțelege că Hristos a murit pe cruce în locul nostru, al întregii omeniri, suferind pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcat! Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică! (Ioan 3:16) Ideea lui Hort cu privire la răscumparea lui Hristos, ca preț plătit lui Satan, este o blasfemie! Satan nu va scăpa de mânia judecății lui Dumnezeu! Îngerii săi căzuți vor primi aceeași osândă! Ce preț să plătească Dumnezeu Fiul unei creaturi osândite deja, Lucifer?

Citind asemenea aberații, cititorul se poate întreba, pe bună dreptate, asupra intențiilor reale ale acestui traducător al Bibliei! În aceste momente mă gândesc la acei adventiști nebuni din zilele noastre care afirmă că, traducerea W&H este cea mai veridică traducere a Bibliei! (vezi articolul anterior)

În mișelia sa, Hort susținea că credința în ispășirea lui Hristos pentru păcatele noastre este o erezie antiscripturală!! Cât de nebun a fost acest om, fiindcă iată ce spune Biblia cu privire la asta!

”Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5)

”… Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi” (1 Corinteni 15:3)

” El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.” (Galateni 1:4)

” El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru 2:24)

” El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:2)

”… El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:10)

”… Domnul împăraţilor pământului! Ale Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său” (Apocalipsa 1:5) șamd

Vi se pare că versetele enumerate mai sus sunt metaforice? Versetele de mai sus vorbesc despre o ispășire literală și nicidecum una fictivă, care să facă subiectul unor alegorii ale misticilor! Disprețul și batjocura lui Hort la adresa Scripturii este că, astfel, el strecoară ideea perversă că însăși Biblia este antiscripturală în esența sa! Ce nebunie!

!! Sclavul Fidel și Prevăzător, se putea să învețe și el altceva decât Hort? Da, însă doar cu o infim de mică distincție, legată de numărul celor 144.000, sau nu? Hai să vedem despre ce este vorba:

În primul rând, Sclavul Fidel și Prevăzător învață că Isus nu a ispășit încă în totalitate: „… Lucrarea lui Hristos pentru inaugurarea noului legământ nu va putea începe înainte de perfecționarea propriului său corp … tot sângele său nu a fost vărsat încă.” 63)

Mai mult, pitindu-se în spatele unor răstălmăciri care mai de care mai stranii, Sclavul Fidel și Prevăzător învață că de fapt nimeni nu este mântuit prin sângele lui Hristos, iată cum:

– cei din noul legământ, care merg la cer, în nr de 144.000, sunt de fapt o preoție regală, un neam sfânt!  64) Aceștia au dus o viață pământească perfectă, fără de păcat! (sic!) 65) Și acum urmează o altă aberație teologică: în anul 1995, Sclavul Fidel și Prevăzător a afirmat că 28 dintre cei aleși, care se aflau în Cer alături de Isus  au căzut, și astfel au pierdut locul lor în Cer! Cum e cu putință așa ceva?? Potrivit Sclavului Fidel și Prevăzător, Isus acționează și în acest moment ca mediator al celor 144.000 de aleși, care, când au trăit pe pământ, au fost fără de păcat!! Adică nici măcar celor 144.000 de aleși nu le-a spălat Isus păcatele cu sângele său, pentru că nu a avut ce păcat să le spele? Însă, după ce ei au fost fără de păcat pe pământ, ei pot păcătui în cer – adică să repete căderea, aidoma lui Lucifer!? După cum se vede treaba se pare că rolul lui Isus se limitează doar la o mediere pentru cei 144.000, și numai după învierea lor (medierea!), dar pentru care există riscul să cadă, acolo, în Cer!!

– Învățătura actuală Watchtower este că există „doar un număr limitat de născuți din nou. Marea mulțime nu are nevoie să se nască din nou. Viața lor este pământească, nu cerească.” 66)

Să recapitulăm: Martorii lui Iehova cred că doar cei 144.000 îl au pe Isus ca mediator (sic!) în timp ce, clasa pământească îi are drept mediatori pe cei 144.000, între ea și Isus. Cu alte cuvinte, există o deviere în Noul Legământ. Unul (Isus) este mediator pentru un grup de 144.000 de persoane iar acești 144.000 sunt mediatori pentru tot restul credincioșilor. Și dacă, potrivit Sclavului Fidel și Prevăzător, 28 dintre cei 144.000 au căzut, ce se întâmplă cu acei martori ai lui Iehova care i-au avut pe acești 28 de căzuți, ca mediatori?? Concluzia logică care se desprinde de aici ar fi că, toți aceștia vor rămâne fără de speranță!!

Până la urmă, potrivit acestei înșelătorii diabolice a Sclavului Fidel și Prevăzător, nimeni din cele două clase distincte de salvați nu a beneficiat de spălarea păcatelor prin sângele lui Isus! Deci Sclavul învață aceeași erezie nimicitoare ca și Hort doar că, mai ”abil” decât Hort. Doctrina cu privire la asta este atât de alambicată încât cineva, istovit de atâtea răsuciri și piruete, ar putea înțelege greșit faptul că, Martorii lui Iehova ”cred” în ispășirea păcatelor lor prin sângele sfânt al lui Isus! Nici pomeneală!!

Din păcate, ei nu cred că ”Domnul împăraților pământului… care ne iubește… ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său.” (Apocalipsa 1:5), și pentru că ei nu au ”băut sângele Lui” de aceea nu au viața în ei înșiși. (Ioan 6:53)

Voi mai aminti faptul că Hort suferea de un rasism feroce. Vorbind despre sclavii negri el a spus că aceștia, ”și-au dovedit ei înșiși că sunt o rasă inferioară incomensurabilă…” 67)

Hort nu credea în existența Iadului însă credea în Purgatoriul catolic!  Cât despre Sclavul Fidel și Prevăzător, și el, crede ca și Hort, că Iadul este doar o poveste!

Cam atât în ceea ce-l privește pe Hort. Nu cred că altceva ar putea fi mai relevant, decât erezia justificată de acest batjocoritor prin insinuarea sa perfidă privind anumite învățături antiscripturale ale Bibliei, atunci când respinge ipsășirea lui Isus pentru păcatele întregii omeniri! Despre ce vorbim noi aici?? Hort l-a tăgăduit pe Fiul și pe Tatăl! Hort nu a fost decât o altă gazdă vremelnică, dintre atât de multe altele, pentru duhul lui antihrist.

IV. Începutul contestării acurateții manuscrisului grec original,  Textus Receptus (sau Textul Bizantin)

În capitolul anterior am arătat deja că, tonul acestor nebunii a fost dat de apariția a două culegeri de etxte aparținând Bisericii Catolice, Codex Vaticanus (prezentat pentru prima dată în 1481, tocmai la timp pentru a contracara Reformațiunea!) și Codex Sinaiticus (re)descoperit într-o mănăstire din Egipt, în anul 1859!! Aceste două manuscrise catolice, abundând în omiterea unor cărți întregi ale Scripturii (inclusiv în ceea ce privește Vechiul Testament) și în modificări și remodificări grosolane ale textului biblic, au oferit argumentele necesare și ”suficiente” pentru contestarea autorității Bibliei King James, versiunea autorizată, cea mai răspândită carte la acel timp, în toată lumea vorbitoare de limbă engleză! Și când vorbim despre Biblia autorizată King James, vorbim despre cartea care a dat frisoane și dă, de secole, Bisericii Catolice! Totodată, ea deranjându-i astăzi, din ce în ce mai mult,  și pe corifeii și activiștii Noii Ordini Mondiale! Dar să revenim.

Codex Vaticanus și Codex Sinaiticus sunt manuscrisele catolice care au stat la baza traducerii Bibliei realizate de anticreștinii Westcott și Hort! Traducerea W&H  stă la baza celor mai multe biblii New Age, cât și la realizarea ediției New World Translation a Martorilor lui Iehova! Mai mult, cea mai mare parte dintre convingerile anticreștine ale lui Westcott și Hort se regăsesc, aproape cu fidelitate, în doctrinele esențiale învățate de Sclavul Fidel și Prevăzător, Watchtower!

Acesta a fost adevăratul traseu din care au luat ființă atât congregația Martorii lui Iehova cât și ediția biblică, Traducerea Lumii Noi!

Însă Vaticanul, posesorul de facto al acestor manuscrise și, prin urmare,  adevăratul artizan al acestei înșelătorii, a preferat să râmână în umbră! În mod oficial, tonul acestei necesități privind traducerea Bibliei după un manuscris ”fidel” a fost dat de către germanul protestant  Constantin von Tischendorf (1815-1874). El a fost la fel de creștin și de protestant precum au fost misticii anticreștini Westcott și Hort!  Acesta este motivul pentru care, în continuare, vom vorbi despre  Codex Sinaiticus!

Constantin von Tischendorf și Codex  Sinaiticus

minciuna_codex_sinaiticus

Un Chip al Contrafacerii, Constantin von Tischendorf

După obținerea unui doctorat în filozofie (1838) Tischendorf a devenit interesat de textul Noului Testament! La numai vârsta de 24 de ani, convins de insuficiența manuscrisului grec original, Textus Receptus, al Noului Testament, tipărit de Desiderius Erasmus Roterodamus (în 1516), a început să se intereseze cu privire la posibilitatea de a ”restabili textul grec  așa cum a ieșit el din mâinile autorilor săi sacri.” 68)

Prin urmare, Constantin, la numai vârsta de 24 de ani, după ce a studiat filozofia, era deja convins  că, manuscrisul Textus Receptus nu reflectă adevărata lucrare a autorilor sacri ai Noului Testament! Așadar el a început să studieze și scrierile apocrife și a purces într-o îndelungă căutare de alte manuscrise – vezi  Egipt, Sinai, Ierusalim, Smirna, Beiruth, Constantinopole (Istanbul) și Athena!

mănăstira_caterina_Sinai_Egipt

Mănăstriea Catherina Sinai

Și ce să vezi, convingerea lui Tischendorf avea să devină realitate în cel mai scurt timp! El a descoperit un manuscris important, într-un coș de gunoi, la Mănăstirea Sfânta Caterina de pe Muntele Sinai (1844). După această descoperire, el se reîntoarce în același loc între 1853 – 1859, cu gândul că poate va mai descoperi și alte manuscrise, însă, spre stupoarea sa, el descoperă că foarte multe pagini ale manuscrisului descoperit de el, cu ani în urmă, dispăruseră! Von Tischendorf primește însă un ajutor nesperat de la țarul Alexandru II al Rusiei, și revenind acolo, în 1858, el primește întregul manuscris de la un călugăr catolic care îi dă o așa-zisă Septanta69)

Biserica Catolică, profund șocată de descoperirea lui Tischendorf! Efectele perverse ale acestei descoperiri în cultura prezentă!

Un anume Thony Bushby opinează că, cu acest Codex, Tischendorf ar fi produs un adevărat șoc 70) în sânul bisericii catolice!! Eu nu știu cât de sincer este convins Thony de ”șocul” din sânul bisericii  catolice, și când spun asta am în vedere mai multe aspecte. În primul rând, după cum istoria o demonstrează, biserica catolică a fost mereu extrem de interesată de Cuvântul Scripturii! În al doilea rând, ”descoperirea” lui von Tischendorf a fost un motiv de mare satisfacție pentru Vatican, și voi explica asta puțin mai încolo! Deocamdată voi face doar o remarcă: să zicem că Biserica Catolică ar fi oarecum deranjată de contestarea dumnezeirii lui Hristos, în realitate, problema ei dintotdeauna a fost Biblia King James (AV), adică traducerea care redă cel mai fidel Cuvântul lui Dumnezeu!

Dacă veți dori totuși să știți mai multe despre autoritatea în Scripturi a acestui Bushby, am să vă spun doar că acest domn este autorul cărții, The Bible Fraud! În această carte, dl Bushby azvârle cu blasfemii care mai de care mai grele: Isus s-a căsătorit cu Maria Magdalena și cu alte două femei; Isus era descendent al unui rege celt pe nume Lud iar Maria o descendentă a lui Irod; Isus ar fi avut un frate geamăn, și ambii au fost concepuți în urma unui ”viol sau adulter”; Isus a devenit regele Britaniei, sub numele de Cunobelinus; Isus a mers în Egipt să studieze religiile misterelor și în cele din urmă Isus a fost ucis prin lapidare șamd… Voi mai spune doar că autorul acestei ”cărți”, Bushby, e convins de faptul că Nostradamus este cel care i-a insuflat aceste ”prețioase” informații! Observați vă rog consecințele dramatice ale descoperirilor privind ”impostura” textului bizantin, Textus Receptus!  Cât de obraznice au devenit, după aceea, insinuările și batjocurile ateilor la adresa Fiului lui Dumnezeu!! (vezi și piesa Evangheliștii, a lui A.M. Pipidi)  Acum au și argumente solide, științifice, spun ei, ateii!

Dar să urmărim în continuare o mostră de asemenea argumente!

Biblia din Sinai strecoară îndoiala asupra învierii în trup a lui Isus

Astfel, Biblia din Sinai oferă  ”dovada” că, versetele din Evanghelia după Marcu (16:9-20) sunt doar o contrafacere, acestea fiind ”adăugate mult mai târziu”  – pentru a susține învățătura că Isus a înviat din morți!! Și uite așa, din acest motiv, mai mult de 500 de cuvinte 71) nu mai apar în multe dintre bibliile moderne, în timp ce în ediția Traducerea Lumii Noi, ele apar într-o așa-numită ”Încheiere lungă.” 

Să recapitulăm:  Codex Sinaiticus, redescoperit de Tischendorf în 1859, conținea scrierea exoterică Toiagul lui Hermes (sau păstorul lui Hermes), Didahiile, şi o epistolă a lui Barnabás – niște scrieri ezoterice! Sinaiticus este acoperit – la propriu – cu modificări, pe fiecare pagină, – însumând cel puţin zece revizuiri diferite ale textului. Modificările sunt evidente pentru oricine examinează acest manuscris! 72)

Așadar, CÂT DE RELEVANTĂ ESTE DOVADA AȘA-ZISEI CONTRAFACERI A VERSETELOR DIN MARCU 16:9-20 și care este efectul acestei dovezi asupra Evangheliei lui Hristos??  Cât de justă poate fi o observație făcută pe o pânză, plină de mâzgăleli, descoperită într-un coș de gunoi? În niciun caz, pentru niciun om normal, cărturar sau nu, un asemenea material nu poate constitui un reper acceptabil pentru o afirmație atât de gravă ca aceea că, textul din Marcu care vorbește despre învierea lui Isus, este doar o scorneală adăugită mult mai târziu!

”Descoperirea” lui Tischendorf, care a antrenat imediat descalificarea autorilor Evangheliei ca fiind niște impostori, i-a produs creștinului Tischendorf o profundă  dezamăgire :  ”Cum au îndrăznit oare, însuși scribii, să aducă niște modificări ale textului care afectează chiar înțelegerea acestuia…”? 73)

Da, Tischendorf insinuează prin asta că toate edițiile biblice, bazate pe Textus Receptus, conțin cel puțin o adăugire la Evanghelia după Marcu, întrucât el pornește de la următoarele două convingeri personale :

a. Codex Sinaiticus redă textul Noului Testament mai fidel decât Textul Bizantin și,

b. Textul Bizantin (Textus Receptus) conține pasajul biblic din Marcu 16:9-20!!

Înțelegeți unde este diversiunea acestui creștin? Să recapitulăm:

(1) El descoperă un așa-zis manuscris grecesc al Noului Testament, și anume Codex Sinaiticus;

(2) El este convins că acest manuscris reprezintă cu fidelitate textul Noului Testament;

(3) ”Contrafacerea ulterioară”  din Marcu 16:9-20 a avut drept rezultat inevitabil  popularizarea convingerii multor oameni  că, Isus nu a înviat din morți!

(4) Tischendorf însuși strecoară îndoiala prin aceea că aduce în discuție afectarea de către scribi a înțelesului Evangheliei!

De ce ar accepta creștinii asemenea argumente și sau insinuări perfide precum  acelea ale lui Tischendorf care pornind de la zacusca Codex Sinaiticus a ajuns să zguduie întregul mesaj al Evangheliei?  Creștinii  nu vor putea fi înșelați, niciodată!

Cuvântul lui Dumnezeu ascuns 18 secole și apoi, descoperit într-un coș de gunoi?

Ce fel de Dumnezeu ar fi acel Dumnezeu care ar permite ca, adevărata Evanghelie a Împărăției să fie descoperită și / sau făcută cunoscută oamenilor abia în ultima parte a secolului 19 deoarece, în răstimp, a zăcut într-un coș de gunoi 74) al unei mănăstiri uitate de lume din Sinai, după cum însuși Tischendorf scria într-o carte a sa, cu câțiva ani înainte de a muri??

” Cum am mai spus, o spun şi acum: Dacă vă propovăduieşte cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!” (Galateni 1:9) Evanghelia a fost primită și dusă mai departe de apostoli încă de dinainte de anul 100 e.n.!

Iată cum, rând pe rând, Constantin von Tischendorf, apoi Westcott și Hort, și la urmă Sclavul Fidel și Prevăzător, prin Traducerea Lumii Noi, îl numesc pe Domnul Isus Hristos, mincinos, deoarece ei afirmă că  adevărul a putut fi cunoscut abia din a doua parte a secolului 19! În timp ce, acum 2000 de ani, Isus a rostit următoarele cuvinte pentru ucenicii săi, indiferent de veacul în care vor fi fost trăit și vor trăi:

”VEȚI CUNOAȘTE ADEVĂRUL, ȘI ADEVĂRUL VĂ VA FACE SLOBOZI.” (Ioan 8:32)

Însă, potrivit părerilor unor specialiști (sic!) dar și a simpatizanților descoperirilor acestora, Cuvântul lui Dumnezeu, Adevărul, a putut fi cunoscut doar grație muncii germanului Tischendorf, și asta de abia din a doua parte a secolului 19!

Tischendorf salvează în ultima clipă ”Cuvântul lui Dumnezeu”?

”În mijlocul unei săli întinse am zărit un coș mare de gunoi plin de pergamente vechi, iar bibliotecarul mi-a spus că două grămezi de hârtii ca acelea, distruse de vreme, fuseseră deja arse. Mare mi-a fost surpriza însă când am descoperit printre acele hârtii un număr considerabil de pagini ale unei copii a Vechiului Testament în limba greacă și care mi s-au părut că sunt dintre cele mai vechi pe care le-am văzut vreodată.”  75)

1844 Religious movements, Jerome L Clark

1844: Religious movements, Vol I, Jerome L Clark

Tischendorf a fost foarte dezamăgit să afle de la librar, un anume Kyrillos, că până atunci  el arsese deja un număr de hârțoage de două ori mai mare decât cantitatea de hârtii care se afla în coșul de gunoi cu pricina! Numărul de pagini descoperite de von Tischendorf însuma, zice-se, 129 de file din ”Septuaginta”. Plin de euforie, germanul a mers în camera sa pentru a copia cele 129 de pagini! Călugărul însă i-a permis să copieze doar 86 de pagini din Vechiul Testament, și încă alte câteva! Apoi el l-a convins pe călugăr să-i dea lui  43 de file din acestea! După aceasta, von Tischendorf se întoarce în Saxonia (1845) unde, în curând, descoperă oameni învățați foarte interesați de descoperirea sa! Însă el mai are nevoie de încă alte zeci de pagini și îi scrie călugărului să i le dea însă acesta nu vrea cu niciun chip să i le dea!  76)

Tischendorf revine 14 ani mai târziu și definitivează munca sa de cercetare. (1859)

În 1853 Tischendorf se întoarce la mănăstire pentru a-l convinge pe călugăr să i le dea! Ajuns aici, stupoare, călugărul nu mai avea nicio pagină… 77) După nenumărate peripeții, von Tischendorf adună toate paginile manuscrisului Codex Sinaiticus, acestea însumând un număr de 346, din care 145 aparținând Noului Testament!

Să recapitulăm cum s-au derulat evenimentele:

  • La numai vârsta de 24 de ani, von Tischendorf era  convins(sic!) că manuscrisul grec original, Textus Receptus, nu reflectă adevărul fidel al autorilor săi sacri!
  • Von Tischendorf descoperă și redescoperă pagini de text care ba apar într-un coș de gunoi, ba dispar într-un mod misterios din custodia unui călugăr, pentru ca, după 14 ani, și cu ajutorul țarului Alexandru II, să reușească să adune numărul complet de pagini!
  • Von Tischendorf descoperă impostura din Evanghelia după Marcu, și de aici, concluzia sa, de bun simț, că mesajul Evangheliei a fost alterat! Și de aici, răspândirea certitudinii că, Isus nu a înviat fizic din morți!!

Tischendorf în vizită la Vatican! La scurtă vreme, Enciclica Papei Grigore XVI împotriva societăților biblice!

În realitate, cuvântul de ordine pentru această așa-zisă muncă de cercetare și descoperire rămâne doar unul singur: CONTRAFACERE! O contrafacere care a lovit de moarte în ceea ce ura papalitatea mai tare: Sfânta Scriptură! Și dacă la asta se mai adaugă și primirea lui von Tischendorf în audiență la Papa Grigore XVI  (mai, 1843 – Tischendorf scrie despre asta în cartea sa) 78), atunci, tot acest atac la adresa autenticității manuscrisului bizantin (Textus Receptus), începe să devină și mai explicabil!

PopeGregoryXVIPe 8 mai, 1844, Papa Grigore XVI emite enciclica „Inter Praecipuas” prin care a descris societățile biblice ca  urzind împotriva credinţei catolice, deoarece acestea furnizau  Biblia pentru oamenii obişnuiţi din popor. Grigore XVI i-a caracterizat astfel pe oamenii care citeau Biblia: infideli, păcătoşi! Observați anul enciclicei, 1844!  Adică același an în care von Tischendorf descoperă acele pagini scrise în limba greacă, copiate după Vechiul Testament, în coșul de gunoi de la Mănăstirea catolică  Sf. Catherina din Sinai! Cu titlu facultativ, merită amintit faptul că acest papă a interzis construcția de căi ferate în statele papele. El a numit căile ferate ca fiind ”Căile Infernului.”

MSB_-_pape_Grégoire_XVI_en_1843

Papa Grigore XVI, în 1843

Nota bene: La data respectivei enciclice, Biblia Autorizată King James era cartea cea mai răspândită în lumea vorbitoare de limba engleză! În acest context așadar, putem măcar observa, fără a face neapărat o legătură directă, că descoperirea ulterioară a lui Tischendorf nu a făcut decât să zdruncine temelia protestantismului și să arunce în derizoriu tocmai Biblia King James? Bineînțeles! Și atunci, să fie doar o banală coincidență între vizita lui Tischendorf la Vatican (1843) și descoperirea un an mai târziu (1844), pe care a făcut-o pe un domeniu aparținând catolicismului, mănăsirea Catherina?

Prea multe neclarități și prea multe coincidențe, nu-i așa?? Însă asta nu este totul  întrucât, mai urmează o coincidență, și mai surprinzătoare!!

V. O puternică susținere masonică pentru Codex Sinaiticus și aversiunea masoneriei pentru Textus Receptus

(preluare și adaptare a unei analize realizate de David W. Daniels )

_Manly_P_Hall

Manly P Hall

Una din declarațiile cele mai uimitoare de susținere a Codex Sinaiticus și indirect a Bibliei Westcott & Hort vine chiar din partea masonului și ocultistului Manly P Hall! Iată ce spunea el în primăvara anului 1944:

”Pentru a face lucrurile așa cum trebuie noi va trebui să renunțăm la erorile la care ținem atât de mult. Problema revizuirii Bibliei ne demonstrează cât de dificil este să facem asta. În ultimii 100 de ani noi am încercat să obținem o ediție a Bibliei care este corectă în mod rezonabil; dar nimeni nu a dorit asta. Ceea ce se dorește în continuare, rămâne bătrâna Biblie King James, cu fiecare iotă și frântură din ea, întrucât cei mai mulți oameni sunt convinși că Dumnezeu a dictat Biblia King James în limba engleză.” 79)

Nu contează minciunile sale cu privire la credincioșii King James Bible (AV). Ați înțeles ce-a spus?  Cine sunt acești ”NOI”? Hall a fost un ocultist! Cine mai era implicat alături de el? Și ce au făcut ”ei” cu privire la Biblie, între anii 1840 – 1940 (ultima sută de ani despre care vorbea Hall)? Singura ”Biblie” care se presupune că a fost găsită în anii 1840 a fost Codex Sinaiticus. Oare de ce un ocultist, care respinge Biblia, era atât de preocupat în legătură cu conținutul acesteia?

Horizon, The magazine of useful end inteligent living, 1944Dar să-l cităm în continuare pe Manly P Hall:  ”În următorii zece ani, noi va trebui să reclădim civilizația umană. Sper că unii psihologi și chiar filozofi se vor număra printre cei aleși de noi, pentru a administra această problemă. Noi, ne gândim acum la o forță mondială polițienească. Noi va trebui, mai întâi, să încercăm să facem un mare plan mondial. Noi vom sta așezați la o masă de consiliu și să vedem cum vom proceda la asta, fără a provoca probleme în lume…” 80)

Dar Hall are o problemă cu o anumită categorie de oameni! Ce nu este în regulă cu acești oameni? Hai să vedem:  ”Ceea ce se dorește în continuare, rămâne bătrâna Biblie King James, cu fiecare iotă și frântură din ea…” Acești ”NOI” despre care vorbește Hall, vor să scoată bibliile King James (AV) din inima oamenilor! ”În ultimii 100 de ani noi am încercat să obținem o ediție a Bibliei care este corectă în mod rezonabil…”

Așadar, ocultistul Manly P Hall scria aceste rânduri la anul 1944! Și ce anume s-a întâmplat exact cu 100 de ani înainte, în anul 1844? În anul 1844, învățatul german Constantin von Tischendorf a început să adune copii ale unor pagini grecești de mansucris, care într-un final au fost numite: CODEX SINAITICUS! Adică, exact documentul care astăzi, se află în spatele tuturor bibliilor moderne, inclusiv a ediției New World Translation!!

Dar putem fi noi siguri că ocultistul Manly P Hall s-a referit la Codex Sinaiticus? Manly P Hall a fost un suporter al Codex Sinaiticus, iată două citate extrem de elocvente:

CODEX SINAITICUS este un manuscris din secolul 4, cam din aceeași dată cu Codex Vaticanus… acest mansucris ESTE UNA DINTRE CELE MAI MARI CĂRȚI ALE OMENIRII… și este suficient de important pentru a justifica o revizuire considerabilă a concepției noastre populare cu privire la scrierile Scripturii.” 81)  (Emfaza îmi aparține)

Cu alte cuvinte, Manly P Hall vorbește despre o justificare privind schimbarea Bibliei!

”Important pentru studenții în ocultism este faptul că, Codex Sinaiticus conține multe pasaje care au fost șterse din Evangheliile publicate. Aceste pasaje, în multe dintre cazuri, alterează semnificația textului.” 82)

Și acum să vedem ce credea el despre Biblia King James!

”Dar ce înseamnă asta pentru cercetătorul obișnuit al Bibliei? Acest entuziast credincios va insista că, cuvintele versiunii King James (AV) sunt chiar cuvintele lui Dumnezeu Însuși.” 83)

și,

”… Ediția King James a Sfintei Scripturi. Această traducere care abundă de erori și care este fără nicio speranță din punct de vedere scolastic, și totuși,  datorită acceptului popular pentru ea, este văzută ca infailibilă de publicul său religios; un public care, astfel, va respinge orice traducere corectă a Bibliei. De fapt s-a și văzut deja atitudinea acestui public,  prin refuzul său de  a revizui Biblia vreme de peste 300 de ani, și astfel noțiunile teologice eronate au fost păstrate în circulație de Biblie.” 84)

Așadar, să recapitulăm încă odată:

(1) Ocultistul Manly P Hall dorea o Nouă Ordine Mondială.

(2) Manly P Hal și acei ”Noi”, doreau revizuirea Bibliei King James (AV).

(3) Manly P Hall era nemulțumit de faptul că, oamenii, în general, au încredere în Biblia King James!

(4) Codex Sinaiticus, inclusiv cu adnotările sale (Epistola lui Barnaba și Toiagul lui Hermes), oferă o speranță pentru noile și prietenoasele biblii oculte, acest codex  fiind ”important pentru studenții în ocultism!”

(5) Manly P Hall caută să justifice smulgerea bibliei autorizate King James din mâinile credincioșilor! Pentru el, adevăratul răspuns la întrebările credincioșilor aflându-se de fapt în ocultul și contrafăcutul Codex Sinaiticus!

Așadar, conform standardelor lui Manly P Hall, dacă un credincios ține la traducerea fidelă în limba engleză  (King James Bible AV) a manuscrisului original Textus Receptus, atunci acesta este un om ”intolerant.” și potrivnic Noii Ordini Mondiale. Fiecare ediție a Bibliei care provine din Codex Sinaiticus, nu este ”doar o altă biblie” ci este o ușă pentru a discredita ediția King James Bible, pentru a fi mai deschis la nou și tolerant față de Noua Ordine Mondială.

Prin urmare, Textus Receptus conține ceva care îi deranjează enorm pe ocultiști!  Și am văzut deja care sunt aceste lucruri:

– Învierea în trup a lui Hristos;

– Ispășirea lui Hristos pe cruce pentru păcatele întregii omenirii;

– Dumnezeirea lui Hristos;

– A doua venire a lui Hristos etc…

(adică exact aceleași adevăruri care îl deranjează în egală măsură și pe Sclavul Fidel și Prevăzător – nota mea)

.

Note

52. Westcott, Arthur. Life and Letters of Brooke Foss Westcott. (New York, 1903), Volume 2, p. 308.

53. http://www.preteristarchive.com/StudyArchive/w/westcott_b-f.html

54. Westcott, Arthur. Life and Letters of Brooke Foss Westcott, (New York, 1903). Vol. 2, p.49.

55. Westcott, Arthur. Life and Letters of Brooke Foss Westcott, (New York, 1903). Vol. 2, p. 394

56. WatchTower 2/15/1984 p.4

57. Turnul de Veghe 6/11/1922, p. 174

58. Holy Spirit, 1976, p. 156

59. The Victorian Christian Socialists, Edward R. Norman, p. 171,172

60. Hort, Arthur Fenton, Life and Letters of Fenton John Anthony Hort. (New York, 1896), Vol. 1, p.42.

61. Hort, Arthur Fenton, Life and Letters of Fenton John Anthony Hort. (New York, 1896), Vol. 1, p.430.

62. Arthur Hort, Vol. I, p. 428, August 16, 1860 – to B.F. Westcott; CAN YOU TRUST JUST ONE BIBLE, by David W. Daniels (http://www.chick.com/reading/books/157/157_08a.asp)

63. Turnul de veghe 4/1/1909 p.4367

64. Turnul de Veghere, 11/15/1979, p. 27

65. Holy Spirit, 1976, p. 156

66. WatchTower 4/1/1988 p.4

67.  Hort, Arthur Fenton, Life and Letters of Fenton John Anthony Hort. (New York, 1896), Vol. 1, p.459

68. Tischendorf, De la date de nos évangiles,‎ 1866, « introduction », p. 8

69. https://fr.wikipedia.org/wiki/Constantin_Tischendorf#cite_note-Tischendorf-2

70. The Forged Origins of The New Testament, by Tony Bushby;  March 2007, Extracted from Nexus Magazine, Volume 14, Number 4 (June – July 2007); http://www.bibliotecapleyades.net/biblianazar/esp_biblianazar_40.htm;

71. Alterations to the Sinai Bible, Dr Constantin von Tischendorf, 1863,  British Library, London

72. von  Tischendorf. With a Narrative of the Discovery of the Sinaitic Manuscript (New York: American Tract Society, 1866). http://rosetta.reltech.org/TC/extras/discovery.html

73. SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 70 (1987)

74. von Tischendorf, Constantine. Narrative of the Discovery of the Sinaitic Manuscript, pg. 23,  http://rosetta.reltech.org/TC/extras/tischendorf-sinaiticus.html

75. 1844: Religious movements, Volume 1,  by  Jerome Leslie Clark, pg. 310-312

76. Id.

77. Id. p. 315

78. von Tischendorf, When Were Our Gospels Written? An Argument by Constantine Tischendorf. With a Narrative of the Discovery of the Sinaitic Manuscript (New York: American Tract Society, 1866); http://rosetta.reltech.org/TC/extras/discovery.html

79. Asia in the Balance of the Scales; Horizon, The magazine of useful end inteligent living, Manly P Hall, 1944 (https://www.youtube.com/watch?v=RcgRR1NWFGU)

80. Id.

81. Id.

82.  A Monthly Letter, New York, 1 aprilie, 1935

83. A Monthly Letter, 5 februarie, 1940

84. A Monthly Letter, 1 noiembrie 1934

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.