Contrafacerea satanică a Noului Testament al Domnului Isus Hristos. (1)

Controversa Westcott & Hort

Introducere

În articolul anterior am arătat că:

a. Din ediția bibliei Martorilor lui Iehova, Traducerea Lumii Noi, lipsesc versetele din lista redată mai jos (cu precizarea că, pe cele trei marcate în text cu culoare albastră nu le-am evidențiat în articolul anterior):

Faptele Apsotolilor 8:37; Matei 17:21; Matei 18:11; Matei 23:14; Marcu 7:16; Marcu 9:44,46; Marcu 11:26; Marcu 15:28; Luca 17:36; Luca 23:17; Ioan 5:4; Faptele Apostolilor 15:34; Faptele Apostolilor 24:7; Faptele Apostolilor 28:29 și  Romani 16:24 .

b. În timp ce, versetele din 1 Ioan 5:7 și 1 Ioan 5:8 au fost înjumătățite, cel puțin, pentru a ascunde faptul că, ”…trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.”

c. Situația expusă la paragrafele (a) și (b) se regăsește totodată și în cea mai populară ediție dintre noile versiuni ale Bibliei, și anume NIV!

Așadar, voi face trimitere la adevărata cauză care stă la baza acestor ciuntiri prezente în ediția bibliei Martorilor lui Iehova, Traducerea Lumii Noi, mai ales că, însăși organizația Watchtower  dă o mână de ajutor în această privință, ea expunând public faptul că cele două surse care au stat la baza redactării Traducerii Lumii Noi sunt următoarele:

– Biblia Hebraica (ediția Kittel), pentru Vechiul Testament și,

– ediția din 1881 a Noului Testament (Westcott & Hort) 1)

În continuarea investigării pe care mi-am propus-o, mă voi limita în demersul meu doar la  ediția  Noului Testament, publicată în anul 1881 de către  Brooke Foss Westcott și  Fenton John Anthony Hort,  ediție cunoscută  sub numele, ”The New Testament in the Original Greek”.

Westcott și Hort au editat efectiv un Nou Testament (1881) care diferă sensibil față de manuscrisul grec original, Textus Rexeptus! Prin urmare, se impune o remarcă esențială:

Westcott și  Hort  sunt părinții (sic!) ”ingineriei”  2) operate în Cuvântul lui  Dumnezeu (vezi lista cu versetele omise sau înjumătățite, de mai sus) și care se regăsește  integral și în ediția Noului Testament, publicată în anul 1950 de organizația Watchtower!

Prin urmare, întrebările pe care și le-ar putea pune cineva, în mod firesc, ar fi următoarele:

  • De ce au făcut acest lucru, Foss Westcott și  Fenton John Anthony Hort?
  • Care au fost motivele care i-au determinat pe acești doi ”editori” să elimine și / sau  să, înjumătățească versetele biblice expuse în lista de mai sus?

În cele ce urmează voi încerca să ofer un răspuns,  iar dvs, cititorii, sunteți cei care vor alege să creadă cele expuse aici,  sau nu!

așadar,

I. Care a fost sursa pe care au folosit-o Westcott și Hort pentru Traducerea Noului Testament?

          Una dintre cele mai mari minciuni vândute de Sclavul Fidel și Prevăzător (Watchtower) este faptul că noua sa versiune a  Bibliei, este cea mai bună și că, aceasta reflectă adevărul lui Iehova! Ceea ce nu le va spune însă acest Sclav oilor ”sale” este că, versiunea Noului Testament (NWT) are la bază manuscrisul grec folosit de Westcott și Hort, și  care diferă flagrant față de textul grec original. Acești doi oameni transformând în minciună adevărul lui Dumnezeu!  (”căci au schimbat în minciună adevărul  lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în  locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” – Romani 1:25)

Despre ce este vorba?

În anii 1870, apărea o provocare față de primatul  Bibliei  King James, în Anglia dar și în toată lumea vorbitoare de limbă engleză. Deși întotdeauna veniseră provocări din partea romano-catolicismului, de data aceasta, provocarea a venit din partea unor oameni care, în mod oficial, erau protestanți: episcopul Brooke Foss Westcott, din Biserica Angliei, și profesorul de la Universitatea Cambridge, Fenton John Anthony Hort.

Inima teoriei lui Westcott și Hort a fost că Noul Testament se păstrase în stare aproape perfectă, în două texte grecești, Vaticanus și Sinaiticus. Sinaiticus fusese descoperit într-un coș de gunoi, la mănăstirea Sfânta Ecaterina (aproape de Muntele Sinai), în anul 1844, de către un anume  Constantin von Tischendorf.  Cât despre Vaticanus, acest text fusese găsit în biblioteca Vaticanului în anul 1475, și redescoperit în anul 1845!

TRADUCEREA NOULUI TESTAMENT REALIZATĂ DE WESTCOTT ȘI HORT SE BAZEAZĂ FUNDAMENTAL PE CODEX VATICANUS ȘI CODEX SINAITICUS!  3)

În acest context, trebuie amintit și faptul că, asistentul celor doi, în revizuirea Scripturii, a fost dr. G. Vance,  un unitarian care nega dumnezeirea lui Hristos, inspiraţia divină a Sfintelor Scripturi şi Trinitatea – Isus Hristos, Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh. 4) În timp ce, iezuitul romano-catolic, cardinalul Carlo Maria Martini, prelat în Milano, a fost editorul textului corupt Westcott&Hort. 5) Martini credea în filozofia new-age potrivit căreia omul poate deveni Dumnezeu.  6) Nu uitați că şi Satana a folosit aceeaşi minciună atunci când a îndemnat-o pe Eva să mănânce din fructul oprit: „veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3:5)!

  • Traducerea textului biblic prin ”Echivalența dinamică”:

La realizarea traducerii Westcott & Hort, traducere căreia îi este tributară  și ediția NWT, (lucru confirmat de Watchtower și pe pagina de wikipedia 7)) s-a folosit și (sic!) metoda de traducere cunoscută sub numele de, ”echivalență dinamică.” În timp ce, pentru edițiile Bibliei King James Bible (AV), Louis Segond (în limba franceză), Dumitru Cornilescu (în limba română) șamd a fost folosită, în exclusivitate, metoda de traducere cunoscută sub numele de ”echivalență formală”.

Dar poate că unii vor zice că acest lucru contează mai puțin! Chiar așa? Hai să vedem!

Echivalenţa formală este o traducere cuvânt cu cuvânt, în timp ce echivalenţa dinamică este traducerea unei idei printr-o idee!! Acela care face o traducere folosind echivalenţa dinamică, de fapt nu este un translator ci este mai degrabă un interpret. În concordanţă cu această stare de fapt, noilor versiuni ale Bibliei li s-ar potrivi mai exact titulatura de interpretări ale Bibliei şi nicidecum aceea de traduceri! Interpreţii prin dinamică echivalentă ai Bibliei au făcut adesea presupuneri nefondate în înţelegerea unor pasaje speciale ale Bibliei. În loc de a traduce ceea ce Dumnezeu a scris, ei şi-au strecurat, adeseori, propriile lor păreri, schimbând astfel complet mesajul Scripturii. Unii dintre aceşti interpreţi au afişat dispreţ şi au provocat erori grave. Prejudecăţile interpreţilor au cauzat astfel de modificări în noile versiuni de limbă engleză ale Bibliei, încât acestea nu-şi mai găsesc nici un suport în textele inspirate ebraice sau greceşti! 8)

De exemplu, efectul rezultat din combinarea unor texte corupte (ca bază de traducere) şi utilizarea metodei echivalenţei dinamice pentru traducere a condus la faptul că ediția  NIV are mai puţin cu 64,098 cuvinte decât versiunea autorizată King James! 9)

  • Importanța traducerii unui testament prin metoda echivalenței formale!!

Singura traducere care redă cu fidelitate  textul biblic, rămâne echivalența formală! Iată și motivele unei astfel de afirmații!

Sfânta Biblie este un document legal elaborat de către însuşi Dumnezeu; el conţine Vechiul şi Noul Testament al Domnului Isus Hristos.

Un testament este o păstrare şi memorare a dorinţei unui testator; acesta are efect numai după decesul testatorului. Noul Testament, cu adevărat, este ultima dorinţă şi testamentul lui Isus Hristos! „Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintîi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită. Într-adevăr, acolo unde este un testament trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nici o putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.” (Evrei 9:15-17)

Un testator este liber să-şi schimbe testamentul şi să adauge la acesta. Acest lucru l-a făcut şi Isus atunci când a adăugat Noul Testament, Vechiului Testament. „Prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezaşul unui legământ mai bun.” (Evrei 7:22)

Aşadar doar testatorul are dreptul să modifice şi să adauge în testament. Oricine ar adăuga sau schimba  ceva la un testament, afară de testator, nu ar face decât să producă un fals! Când cineva încearcă să determine înţelesul unui testament, instanţele judecătoreşti vor încerca mereu să interpreteze care este dorinţa testatorului. Din acest motiv testamentul unei persoane este numit, dorinţă!

Dacă un testament va fi tradus dintr-o limbă în alta, pentru că moştenitorii sau curtea de judecată vorbesc o altă limbă, instanţa de judecată, întotdeauna, foloseşte „echivalenţa formală” – ca metodă de traducere – pentru că este foarte important ca moştenitorii să ştie exact ce a spus testatorul. În fapt, un traducător trebuie să depună un jurământ că va traduce cu fidelitate dorinţa testatorului. Este important ca să nu se permită traducătorului să afecteze mesajul scris al testatorului cu propriile sale prejudecăţi.

Dacă o instanţă a permis utilizarea echivalenţei dinamice în traducerea ultimei dorinţe şi a testamentului, atunci instanţa aceea nu va fi interpretat dorinţa defunctului ci pe aceea a translatorului!

Acelaşi lucru este valabil şi pentru Sfânta Scriptură, cu Vechiul şi Noul Testament al Dumnezeului Atotputernic! Ele sunt cele mai importante documente juridice scrise vreodată. Dumnezeul Atotputernic este Testatorul! El a scris ambele Testamente. Apoi tot El a creat şi limbile în care testamentele Sale să fie redactate! Tot El a creat şi limbile în care aceste testamente să fie traduse! El are puterea supranaturală de a controla întreg acest proces de la început și pînă la sfârșit.

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte…” (2 Timotei 3:16)

În plus, El a promis să vegheze prin puterea Sa la păstrarea Testamentelor Sale! „dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” (1 Petru 1:25)

Moștenitorii lui Isus Hristos sunt creștinii! „Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Romani 8:16-17)

Pentru ca moștenitorii Lui Hristos să înțeleagă dorința Lui, ei trebuie să aibă o traducere fidelă a testamentului Său! Dacă moștenitorii Lui încearcă să interpreteze voința Lui Dumnezeu, utilizând o traducere care nu redă cu acuratețe scopul Său, și în loc de aceasta exprimă scopurile translatorului, atunci ei nu vor mai putea stabili care este voia Lui Dumnezeu!

Un testament care a fost rescris și contrafăcut prin substituirea voinței altcuiva decât a testatorului, se consideră a fi un fals și o fraudă. 10)

Însă avocații New World Translation susțin că, traducerea aleasă de ei, W&H, este cea care reflectă cu fidelitate testamentul Domnului Isus Hristos! O minciună mai mare nici că se putea!

Ediţia  NWT a Noului Testament, prin trimiterea sa directă la traducerea Westcott & Hort din 1881 recunoaște fățiș că, nu se bazează pe traducerea din Textus Receptus, ci ea se bazează pe textele  Vaticanus şi Sinaiticus, pe unele interpretări periculoase ale spiritistului și preotului catolic, Johannes Greber autorul unei ediții dubioase a Noului Testament, „New Translation and Explanation by Greber”, și publicate de el în anul 1937 –  în care modificarea pasajul biblic din Ioan 1:1 se va regăsi ulterior, în aceeași formă,  și la ediția Noului Testament publicat de societatea Watchtower în anul 1950, 11) – dar și pe modificări și adăugiri realizate de Sclavul Fidel și Prevăzător!

  • În ce constă manuscrisele Codex Vaticanus și Codex Sinaiticus? Sunt ele niște texte veridice din punct de vedere al acurateții textului biblic?

Manuscrisul Sinaiticus la care adesea se fac referiri ca la prima literă a alfabetului ebraic,  Aleph, este scris sub forma unui codex, pe pânză – Codex A!  12)

”Sinaiticus conţine multe falsuri, cum ar fi Toiagul lui Hermes (sau păstorul lui Hermes), Didahiile, şi o epistolă a lui Barnabás.  13) Sinaiticus a fost descoperit într-un coş de deşeuri la mănăstirea St. Catherine de pe muntele Sinai, în februarie 1859. 14)  Sinaiticus este acoperit – la propriu – cu modificări, pe fiecare pagină, – însumând cel puţin zece revizuiri diferite ale textului. 15) Modificările sunt evidente pentru oricine examinează acest manuscris! 16) Cea mai mare parte a revizuirilor textului au fost făcute în secolele şase sau şapte. 17)

Manuscrisul Vaticanus, adesea menţionat ca, Codex „B”,  este elaborat în biblioteca Vaticanului, de aici şi numele. 18)

”Vaticanus a fost expus prima dată,  în  anul 1481, fiind neclar dacă transcrierea sa s-a făcut anterior acelei date!  19) Un lucru este însă cert, manuscrisul Vaticanus omite multe porţiuni din Scriptură, şi nu orice porţiuni: ci pe acelea care explică vital învăţătura biblică și creştină! Vaticanus omite: Geneza 1:1 pînă la Geneza 46:28, Psalmii 106 până la 138, Matei 16:2-3, Romani 16:24, câteva din epistolele lui Pavel, cel puțin un capitol din Apocalipsa şi tot conţinutul cărţii Evrei după versetul 9:14! Așadar, Vaticanus apare tocmai la timp pentru a contracara Reformațiunea! 20)

Observaţi că cele două manuscrise primare folosite pentru noile versiuni ale Biblie s-au aflat în grija şi custodia Bisericii Romano-Catolice!!

Manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus, care însumează mai puţin de 1% din vechile manuscrise, diferă semnificativ de Textus Receptus (Textele Primite).

Vaticanus omite cel puţin 2877 de cuvinte; adaugă 536 de cuvinte; înlocuieşte 935 de cuvinte; transpune, schimbă ordinea a 2098 de cuvinte; şi modifică 1132 de cuvinte; ajungând la 7578 divergenţe verbale faţă de Textus Receptus! Sinaiticus este o şi mai mare contrafacere, având 9000 divergenţe faţă de Textus Receptus! 21)

John William Burgon (1813 – 1888),  decan la Chichester Cathedral (Sussex, Anglia) și profesor la  Worcester College (Oxford), o supereminenţă a vremii  în tematica textelor de limbă greacă, a spus următoarele despre manuscrisele  Vaticanus şi Sinaiticus:

John William Burgon

Dean Burgon

„Impuritatea textului, etalată de către aceste codexuri nu este o chestiune de opinie, ci una de fapt. . . . Numai din evanghelii, Codex B (Vatican) lasă pe dinafară cuvinte sau propoziţii întregi, de nu mai puţin de 1491 de ori. Se păstrează urmele neglijenţei în transcrierea fiecărei pagini! Codex Sinaiticus abundă cu erori grave, la vedere, pînă la un grad neegalat până acum, dar din fericire neîntâlnit în documentele esenţiale, de prim rang! În multe cazuri, câte 10, 20, 30, 40 de cuvinte sunt abandonate cu foarte mare neglijenţă! Litere şi cuvinte, chiar fraze întregi, sunt adesea scrise de peste două ori începute şi imediat abandonate; în timp ce această gafă brută, prin care o propoziţie este omisă pentru că se dovedeşte a se termina cu aceleaşi cuvinte ca ale precedentei propoziţii, s-a produs de numai puţin de 115 ori pentru noul testament – versiune a respectivului Codex!” 22)

Manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus sunt atât de evident contrafăcute încât, Decanul Burgon a renunţat să explice acceptarea lor ca texte şcolare valide. El a concluzionat că aceste manuscrise au ” instituit o influenţă tiranică asupra imaginaţiei criticilor, cărora le este convenabil să vorbească despre acestea ca despre o superstiţie oarbă!” 23)

Iată evaluările Decanului Burgon asupra noului text grec, pornind în mare măsură de la manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus, şi care stau la baza redactării celor mai multe dintre noile versiuni ale Bibliei:

Textul grecesc pe care ei (catolicii) l-au inventat se dovedeşte a fi contrafăcut în întregime. . . Acesta a fost scornit în mod deliberat… Textul grecesc subiacent… este un lucru complet nou, este un text complet artificial… Noul text grec este plin de erori de la început pînă la sfârşit… Ruşine să le fie celor mai incompetenţi dintre oameni care şi-au găsit într-un ceas rău o astfel de îndeletnicire, să falsifice Textul Grecesc Inspirat, original! Cine se va aventura să prevadă mulţimea de prostii care ar trebui urmate – în pseduo Textul Grecesc – dacă textul ar trebui să devină utilizabil?” 24)

Și cu toate acestea, acest lucru s-a întâmplat: Westcott și Hort au folosit pseudo-textul grecesc, despre care avertiza decanul Burgon,  și au publicat un Nou Testament sensibil diferit,  acesta având să devină sursa inclusiv pentru ediția Traducerea  Lumii Noi, a Martorilor lui Iehova! De ce au produs acest fals, Brooke Foss Westcott și  Fenton John Anthony Hort?? Poate că răspunsul la o asemenea întrebare va fi înlesnit de cunoașterea background-ului cultural, al convingerilor și simpatiilor acestor doi compilatori / interpreți ai textului biblic!

II. Cine au fost Brooke Foss Westcott și  Fenton John Anthony Hort?

de la stânga la dreapta, Westcott și Hort

de la stânga la dreapta, Westcott și Hort

În cele ce urmează, voi face o scurtă prezentare pentru familiarizarea cititorului cu convingerile acestor doi interpreți după care, mă voi referi mai în detaliu la fiecare dintre ei!

Oficial, Westcott și Hort erau  protestanţi dar, în realitate,  ei au fost romano-catolici!

Hort a negat infaibilitatea Sfintei Scripturi; el nega existenţa Satanei, nega pedeapsa divină şi nu credea în ispăşirea prin Hristos! 25) Cu toate acestea, Hort credea în Teoria Evoluţionismului a lui Darwin, credea în purgatoriu, şi de asemenea credea în regenerarea prin botez. 26) Hort ura Statele Unite ale Americii, el şi-ar fi dorit distrugerea acestui stat în timpul războiului civil, fiind un comunist convins şi care ura toate valorile democraţiei! 27)

Westcott a avut aceleaşi convingeri. 28)  El, ca şi Hort, respingea autoritatea Sfintei Scripturi!  El a văzut Creaţia din Geneza doar ca pe o alegorie. El nu credea în minunile înfăptuite de Isus! Cu toate acestea, Westcott credea în rugăciunile pentru morţi şi în închinarea şi  venererarea Mariei! Politic vorbind, el a fost un socialist. 29)

Westcott şi Hort au practicat necromanţia, făcând parte dintr-o adunare numită, “Ghostly Guild.” (Breasla Spiritului) 30).  Westcott a fondat şi un alt club pe care l-a numit „Hermes”. 31) Însă,  potrivit cu luciferiana H.P. Blavatsky, Hermes şi Lucifer sunt aceeaşi persoană. 32) Hort i-a caracterizat pe creștinii evanghelici ca fiind periculoși, pervertiți, nocivi şi confuzi. 33)

Dar ce fel de creștini au fost oamenii aceștia, vă veți întreba? Răspunsul este că, ei nu au fost nicidecum creștini și că, mai ales, ținta lor a fost decredibilizarea Bibliei, a Evangheliei lui Hristos și, implicit, a desconsiderării persoanei Domnului Isus Hristos!

  • O interesantă susținere a ediției biblice, Westcott&Hort dar și a autorilor săi, din partea congregației adventiste de ziua a șaptea:

Extrem de interesant este însă faptul că, acești doi compilatori ai Bibliei (Westcott și Hort), cât și ”traducerea” făcută de ei Bibliei, și în special Noului Testament, se bucură totuși de o atitudine îngăduitoare, ca să nu zic de simpatie,  din partea congregației adventiste de ziua a șaptea:  ”În 1881 (Wescott și Hort) au publicat o ediție a Noului Testament grec care a creat senzație printre oamenii de știință. Aceasta a fost atacată din  mai multe tabere dar,  pe ansamblu, ea  a fost primită  ca cea mai apropiată de textul original al Noului Testament. Apoi, textul lor a pus bazele edițiile ulterioare ale Bibliei, Nestle și Aland. Deși afirmația că erau spiritiști nu  a putut fi dovedită la o examinare istorică, totuși, ”activiștii King James Bible AV” perpetuează  în mod constant această idee. 34)

Această susținere adventistă nu trebuie să mire deoarece, congregația Martorii lui Iehova are rădăcini adânci în mișcarea milerită și ulterior în mișcarea adventă, ea desprinzându-se din aceasta! De remarcat faptul semnificativ că, adventiștii de ziua a șaptea și Martorii lui Iehova au foarte multe dogme eretice în comun, ba chiar și contrafacerea Bibliei! 35)

Carevasăzică, pentru adventiștii de ziua a șaptea, nu este nicio problemă dacă din Biblia Martorilor lui Iehova lipsesc unele versete precum:  ”Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 8:37) sau ”Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. ” (Matei 18:11) sau ”Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă.” (Matei 23:14) sau ”Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” (Marcu 7:16) sau ”Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.” (Romani 16:24 – La adventiști nu contează harul lui Hristos, ci Legea e cea mai importantă, sau mai bine zis Sabatul! Nu-i așa?) sau ”Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.” (1 Ioan 5:7) șamd…  Căci pentru adventiștii de ziua a șaptea, orbiți de minciunile lui Ellen G White, nu este nicio problemă cu o asemenea biblie întrucât,  Isus ”este” doar un arhanghel, Mihail!

III. Despre pătrunderea ocultismului în Biserici și rolul lui Westcott  și Hort în această lucrare.

  • Societatea Duhului (Breasla Spiritelor):

În biografia lui Fenton John Anthony Hort, apare o trimitere la o așa-numită Societate a Duhului (Ghost Society), una dintre organizațiile de pionierat din domeniul spiritismului, care a fost înființată în 1851, la Universitatea Cambridge din Anglia! 36)  Iată câteva dintre cuvintele autorului acestei biografii, Arthur Hort (fiul lui John Hort), cu privire la asta:

„Alte  două societăți … au fost înființate … în ambele Hort pare să fi fost spiritul care le-a pus în mișcare … cealaltă numită  de membrii săi ‘Breasla Spiritului.” Obiectivul a fost de a colecta și clasifica cazuri  autentificate a ceea ce, de acum, sunt  numite „fenomene psihice” … The „Bogie Club”, așa cum au numit-o batjocoritorii, a stârnit o anumită cantitate de batjocură… ea a s-a născut aparent  prea devreme „.  37)

Apoi, o altă sursă expune implicarea lui Hort și Westcott  în supranatural, de data aceasta, fiul episcopului Edward White Benson 38), care îi numește pe câiva dintre membrii de marcă ai Scoietății Duhului, de la Cambridge:

”… Printre diversele activități ale tatălui meu la Cambridge, a fost și aceea de fondator al Societății Duhului, precursoarea Psychical Society [ S.P.R.] care avea ca obiect investigarea supranaturalului.  Lightfoot, Westcott și Hort s-au numărat printre membrii … Lightfoot și Westcott au devenit amândoi episcopi, iar  Hort,  profesor de  teologie. …” 39)

În anul 1896, Fenton Hort a vorbit despre crearea unui Nou Testament eclectic, făcând următoarea previziune: ”În prezent, foarte mulți bărbați ortodocși, dar raționali, nu sunt  conștienți de acțiunea unor  influențe care vor atrage roade bune la vremea potrivită, cu condiția ca procesul să decurgă în  liniște.”  40)

Despre ce roade și despre ce proces vorbea Hort? Dacă avem în vedere rezultatul muncii lui și a lui Westcott, adică apariția unor biserici ”creștine”, întemeiate pe Biblia tradusă de ei, și  care îl tăgăduiesc pe Isus într-un fel sau altul, răspunsul la asemenea întrebări este de prisos!  Biblia W&H nu a făcut decât să slujească intereselor lui Satan, afectând într-un mod grav  percepția credincioșilor asupra Persoanei lui Isus Hristos, în încercarea demonică de a zădărnici lucrarea dumnezeiască de mântuire a omului și care depinde, în mod esențial, de acceptarea faptului că, Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu sau Dumnezeu Fiul, și nicidecum un dumnezeu răstălmăcit, o creatură, un arhanghel…

Procesul și influențele care vor aduce roade bune, despre care a vorbit Hort, însemna de fapt  alterarea mesajului Evangheliei Împărăției prin pătrunderea ocultismului în bisericile creștine, și nimic altceva! Iar acest deziderat a fost exprimat extrem de clar de către  H. P. Blavatsky și  Annie Besant, după cum urmează:  ”Eu cred că Teozofia [adorarea lui Lucifer] trebuie să vină nu prin Societatea Teozofică, ci prin intermediul bisericilor… trebuie și va ajunge la masele largi de oameni din Occident.”! 41) și,

„Lojile noastre continuă munca lor de propagandă …. În afara lojilor,  mulți dintre membrii acestora se angajează în acțiuni de prezentare a  adevărurilor teozofice,  prin lecturi,  vorbind despre principiile pe care încercăm să le introducem, ținând predici și  prin alte activități împreună cu bisericile creștine și alte organizații …. „ 42)

Dincolo de orice încercare de negare, experiența a dovedit că, există o legătură direct proporțională între tăgăduirea Fiului și pătrunderea ocultismului într-o biserică! Iar congregația Martorii lui Iehova a confirmat acest lucru cu prisosință, încă de la începuturile ei! 43)  Lucrul acesta, din păcate, este o realitate și nicidecum o supoziție conspiranoică (ca să folosesc un termen jignitor, preferat de anumiți teologi adventiști, profesori în divinitate (sic!) atunci când se confruntă cu dovezi zdrobitoare privind înșelătoria  religioasă în care se află sau pe care o practică!)

Brooke Foss Westcott și necredința sa în învierea trupească a lui Isus

          Astăzi, există voci care susțin că, dimpotrivă, episcopul Westcott nu se face vinovat de niciun fel de erezie și că, totul este doar o scorneală a acelora care susțin autoritatea manuscrisului biblic original, Textus Receptus! Însă aceste voci sunt la fel de sincere cu acele voci care, de exemplu:

– deși  mărturisesc credința lor în Isus, îl identifică pe Isus cu arhanghelul Mihail sau,

– deși mărturisesc credința lor în învierea lui Isus, învață totodată că Isus nu a înviat în trup sau,

– deși mărturisesc credința lor în cea de-a doua venire a lui Isus, învață totodată că această venire s-a produs în mod invizibil, undeva în cea de-a doua jumătate a secolui 19!

Asemenea voci și asemenea mărturisiri de credință  provin din tabăra congregației Martorilor lui Iehova, a congregației adventiste de ziua a șaptea dar și din partea unor mișcări neo-păgâne tipice New Age!

Pastorul D.A. Waite, doctor în filozofie și teologie, expert în textele grecești ale Noului Testament și  președinte al DEAN BURGON SOCIETY cu începere din anul 1978, a demonstrat că în pofida tuturor acelor voci care susțin că diferențele dintre Textus Receptus și noul manuscris  grec realizat de Westcott și Hort (pe care se bazează foarte multe dintre traducerile contemporane – vezi NWT, NIV, NASV etc) sunt nesemnificative, acest fals text grecesc diferă față de traducerea King James Bible (AV), realizată după Textus Receptus, în 5604 locuri și care implică 9970 de cuvinte grecești!! 44)

Datorită interminabilelor dezbateri pe tema, ”Au fost Westcott și Hort niște teologi conservatori sau niște teologi eretici?”, pastorul Waite a studiat în profunzime această chestiune, ajungând în final la concluzia că există trei mari surse care dovedesc apostazia lui Westcott și Hort:

(1). ”Viața și scrisorile lui  Westcott” și ”Viața și scrisorile lui Hort”  scrise chiar de fiii lor, Arthur Westcott și Arthur Hort!! Aceste cărți constau din diferite scrisori scrise de Westcott și Hort  către diverse persoane, și în care ei dezvăluie în mod repetat erezia și apostazia lor teologică. Acestea sunt surse primare de informații privind  credințele lor pe o serie de subiecte.

(2). Cinci cărți de analiză teologică, trei scrise de Westcott (despre evanghelia după Ioan, epistola către Evrei și Epistolele lui Ioan) și două scrise de Hort (despre epistolele  1 Petru și Apocalipsa). Aici atrăgând atenția un total de 125 de citate.

Brooke Foss Westcott Clever Denial of the Bodily Resurrection of Jesus Christ(3). ”Brooke Foss Westcott Clever Denial of the Bodily Resurrection of Jesus Christ”, by DA Waite, Mass Market Paperback – May 1, 1996. (sau ”Brooke Foss Westcott și abila sa negare a învierii în trup a lui Hristos!”) 45)

Așadar,  episcopul anglican Wescott nega în mod abil învierea în trup a lui Isus Hristos!  Hai să vedem o mostră  a acestei abilitatăți a lui Westcott:  ”Eu cred în învierea trupului. . . . „Trupul” despre  care vorbim, ca destinat să învieze, nu este acea substanță materială care se poate vedea și pipăi, fiind delimitată prin proprietățile simțurilor omenești.” 46)

Astfel, el a explicat faptul că, atunci când Crezul creștin mărturisește  învierea trupului,  asta nu însemna deloc  învierea  adliteram a trupului (deși atât  originalele grecești și latine ale Crezului afirmă adliteram învierea trupului) dar Westcott afirmă că, de fapt, Crezul vorbește doar despre  supraviețuirea identității personale. Pe scurt, Westcott folosește un limbaj clar pentru abila sa negare, astfel încât toți pot înțelege un lucru: deși el declară credința în învierea lui Isus, el neagă învierea în trup (carne), printr-un șiretlic: el vorbește despre un trup abstract, ca despre o ”identitate personală” dincolo de simțurile omenești! Iată de ce negarea învierii, într-un asemenea mod, este atât de periculoasă 47)

În consecință, în lumina unui asemenea crez exprimat limpede de către Westcott, titlurile unor cărți ale sale,  care par să afirme credința sa fermă în învierea trupească (material) a Domnului Isus ( vezi ”The Gospel of the Resurrection” / Evanghelia Învierii  și ”The Revelation of the Risen Lord” / Revelația Domnului Înviat) nu trebuie să mai păcălească pe nimeni! Westcott nu credea în învierea în trupul material ci, în învierea unui trup abstract! 48)

Dar tocmai în felul acesta devine limpede că Westcott respinge învățătura Evangheliei lui Hristos! Atunci când Isus i s-a arătat lui Toma, El a spus: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20:27) Hristos cel înviat purta pe trupul său cicatricile rămase după crucificare pentru a dovedi că, El a înviat fizic din morți. Și pentru a-l convinge pe ucenicul său, l-a invitat să-l atingă, i-a cerut să facă apel la simțurile sale fizice (tactile)!!

Față de un asemenea Crez ca cel al lui Westcott, și nu numai, se impun două observații importante:

(1)  Devine evident faptul că, organizația Watchtower nu doar că a folosit Noul Testament editat de Westcott și Hort dar totodată, Sclavul Fidel și Prevăzător manifestă o viziune extrem de similară cu a episcopului (sic!)  Westcott atunci când vine vorba despre învierea în trup a lui Isus Hristos!

!! Sclavul Fidel și Prevăzător neagă, la fel de abil, învierea în trup a lui Isus.  Societatea Turnul de Veghe învață că Isus s-a ridicat din mormânt doar spiritual. Literatura promovată de această organizație este destul de explicită în acest sens:

„Deci Regele Isus Hristos a fost dat morții când se afla în trup și a fost înviat ca o creatură spirituală invizibilă.”  49)

„Corpul uman al Domnului nostru… nu s-a descompus sau degradat… Dacă acesta a fost dizolvat în gaze sau dacă este încă păstrat undeva… nimeni nu știe.”  50)

(2) Spiritismul și toate religiile neopăgâne resping la rândul lor învierea în trup!

Această abilitate a episcopului Westcott în a susține niște idei abstracte prin trimitere la niște mijloace concrete, vezi pseudotextul grecesc al Noului Testament,  mă face să cred că, mama Teozofiei, HP Blavatsky, s-a cam grăbit cu concluziile vizând motivul pentru care ea l-a așezat pe episcopul Westcott, contemporan cu ea,  în rândul filozofilor gnostici! Nu spun că HP Blavatsky nu avea dreptate în încadrarea sa ci doar că, ea  a greșit presupunând că  Westcott a căzut într-o capcană, fără să știe! Chiar așa? Dar hai să vedem directa sa referire la Westcott și alții ca el:

”În dorința lor nemăsurată de a găsi dovezi pentru autenticitatea Noului Testament, cei mai buni oameni, cei mai erudiți oameni de știință, chiar și dintre teologii protestanți, cad prea adesea în  niște capcane deplorabile. Nu putem pricepe cum un astfel de comentator învățat ca preotul Westcott ar putea să fie în necunoștință de cauză cu privire la scrierile talmudistice și cabalistice. Cum ne-am putea explica altfel că el citează extrem de sigur și de senin niște  „izbitoare analogii  la Evanghelia după  Ioan,” din lucrarea Toiagul lui Hermes, care constituie parte din literatura de specialitate kabalistică? 51)

Așadar, în viziunea lui HP Blavatsky, episcopul Westcott era doar un credul naiv care nu sesiza desele sale pătrunderi  pe un teren străin teologiei  creștine! Personal, eu sunt foarte sigur de un lucru: Wescott știa că este un gnostic, și cum gnosticismul are destule vecinătăți cu Cabala, acesta este motivul pentru care eu cred că, HP Blavatsky s-a pripit atunci când a vorbit despre desele căderi în capcana ocultismului ale acestui așa-zis naiv sau credul, Westcott! Westcott, exact ca și gnosticii de odinioară, a respins învățătura biblică, negând că cea de-a doua venire a lui Hristos va fi una literală, în trup!

Note

1. New World Translation of the Holy Scriptures (https://en.wikipedia.org/wiki/New_World_Translation_of_the_Holy_Scriptures; 30.12.2015); Biblia Hebraica /Kittel ( https://en.wikipedia.org/wiki/Biblia_Hebraica_%28Kittel%29) și Westcott-Hort (https://en.wikipedia.org/wiki/Westcott-Hort)

2. Versions / 1881 Westcott-Hort New Testament; https://www.biblegateway.com/versions/1881-Westcott-Hort-Greek-New-Testament-WHNU/#booklist

3. G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 435 (1993).

4. Id.at p. 432.

5. G. A. RIPLINGER, THE LANGUAGE OF THE KING JAMES BIBLE, p. 66 (1998).

6. Id. at p. 132 (quoting Carlo Martini, In the Thick of the Ministry, p. 42, the Liturgical Press, Collegeville, Minn., 1990).

7. All Scripture Is Inspired by God and Beneficial, 1990 pg. 326 pars. 32-33 Study Number 7—The Bible in Modern Times: New World Translation A Literal Translation, 1990; Jason D. Beduhn, Truth in Translation – Accuracy and Bias in English Translations of the New Testament.

8. Antichrist Conspiracy – Inside the Devil’s Lair, by Edward Hendrie, pg. 15

9. G.A. RIPLINGER, BLIND GUIDES, p. 19.

10. Antichrist Conspiracy – Inside the Devil’s Lair, by Edward Hendrie, pg. 15, 16

11. https://martoriimincinosi.wordpress.com/2015/03/31/traducerea-noului-testament-al-martorilor-lui-iehova-opera-unui-spiritist/

12. SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 70 (1987).

13. Id.

14. Id. at p. 71.

15. Id. at p. 70.

16. Id. at p. 71.

17. Id. at p. 70.

18. Id. at p. 71.

19. Id.

20. Id. at p. 72.

21. LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).

22. LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).

23. LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).

24. G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 433 (1993), quoting DEAN
BURGON, THE REVISION REVISED.

25. SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 116-130 (1987).

26. Id.

27. Id. at 126-29.

28. Id. at 131-68.

29. Id.

30. Id. at p. 405.

31. Id. at p. 400.

32. Id.

33. Id. at p. 406.

34. The Textus Receptus and Modern Bible Translations, Johannes Kovar,  Seminar Bogenhofen;   https://www.adventistbiblicalresearch.org/sites/default/files/pdf/Textus%20Receptus%20and%20Modern%20Bible%20Translations.pdf

35. Un hristos mincinos, hristosul adventist de ziua a șaptea! ; Venirea invizibilă și povestea ei!

36. Alan Gauld, The Founders of Psychical Research, Schocken Books, New York: 1968, p. 66-7 (https://watch.pair.com/occult.html)

37. Arthur Hort, Life and Letters of Fenton John Anthony Hort, Vol. I, Macmillan & Co., 1896, pp. 171-72; pp. 211, 219-20. Available through The Bible For Today Press.

38. An Outline of its History and the Life of Edward White Benson by his son, Arthur (https://watch.pair.com/occult.html)

39. W.H. Salter, The Society For Psychical Research, An Outline of it’s History, London, 1948, pp. 5, 6.

40. Life and letters of Fenton John Anthony Hort, Vol. 1, 1896, p. 400 (http://www.jesusisprecious.org/bible/easy_to_read_lie.htm)

41. Transactions of the Theosophical Society, H. P. Blavatsky, Annie Besant, 1904, p. 377

42. Theosophist Magazine, Annie Besant, 1912, p. 88 (http://www.jesusisprecious.org/bible/easy_to_read_lie.htm)

43. Rădăcinile păgâne ale Turnului de Veghe

44.  Bishop Brooke Foss Westcott’s Clever Denial of the Bodily Resurrection of the Lord Jesus Christ Mass Market Paperback – May 1, 1996 by D. A., Th.D., Ph.D Waite (Author); http://www.amazon.com/Bishop-Brooke-Westcotts-Clever-Resurrection/dp/1568480024

45. Id.

46. The Historic Faith: Short Lectures on the Apostles’ Creed, by Brooke Foss Westcott, pg. 136

47. Bishop Brooke Foss Westcott’s Clever Denial of the Bodily Resurrection of the Lord Jesus Christ Mass Market Paperback – May 1, 1996 by D. A., Th.D., Ph.D Waite (Author); http://www.amazon.com/Bishop-Brooke-Westcotts-Clever-Resurrection/dp/1568480024

48. Id.

49. Let God Be True, pg. 138, WATCHTOWER BIBLE AND TRACT SOCIETY, INC  INTERNATIONAL BIBLE STUDENTS ASSOCIATION, Brooklyn, New York, U. S. A

50. Studies In The Scriptures, Vol. 2, pg. 129, 1913

51.  H. P. Blavatsky, Isis Unveiled, Vol. II, Theosophical University Press, Pasadena, California, p. 243. (https://watch.pair.com/occult.html)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.