Să-l cunoaștem pe Dumnezeul nostru Triunic!

               Doctrina privind Trinitatea (cele trei Persoane ale Dumnezeirii) nu este ceva ce poate fi înțeles pe deplin de  către om, care este o ființă limitată. Conceptul este dincolo de înțelegerea minții noastre muritoare. Și totuși, Dumnezeu i-a oferit omenirii o mare  cantitate de informații despre Trinitate în Scripturi – informații pe care ființele create de El pot și trebuie să le înțeleagă. Deși termenul „Trinitate” nu se găsește în vreun verset din Biblie, totuși, de la Geneza la Apocalipsa se face referire la ceea ce cuprinde Trinitatea.

În Geneza 1:26, Dumnezeu a spus: ” Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră…”.

Isaia 48:16: ” Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi! De la început, n-am vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său.

Evanghelia după Matei se încheie cu această însărcinare: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. (28:19).

Când Biblia vorbește despre Dumnezeire (Fapte 17:29; Romani 1:20; Coloseni 2: 9) este foarte clar: există un singur Dumnezeu.

Eu sunt Domnul, şi nu mai este altul; afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins înainte ca tu să Mă cunoşti. Ca să se ştie, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că, afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, şi nu este altul. „ (Isaia 45: 5-6, și în continuare). Există un singur Dumnezeu, dar Dumnezeu este format din trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Iar faptul că ei sunt persoane divine individuale, este de asemenea foarte clar. Isus, care afirmă propria Sa divinitate – Eu sunt – (Ioan 8: 24-27), se referă în mod continuu la persoana lui Dumnezeu Tatăl ca fiind Tatăl Său. Liderii religioși ai iudeilor au căutat să-L omoare pentru că El spunea că „Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu.” (Ioan 5:18).  

În Ioan 14:26, Isus vorbește despre „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile…” Din nou, trei persoane divine: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt!

În Geneza 1:1 aflăm că  „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.”. Cuvântul ebraic pentru Dumnezeu, din acest verset, este Elohim și se traduce prin „dumnezei”.

Cuvântul Elohim apare de cel puțin 2000 de ori în Vechiul Testament. Mai mult decât atât, substantivul, plural, Elohim este aproape întotdeauna folosit cu un verb la singular, ceea  ce ar reprezintă un dezacord din punct de vedere gramatical.

De asemenea, de-a lungul Vechiului Testament, Dumnezeu este prezentat ca o pluralitate prin folosirea pronumelui, plural, „noi” și „nostru”, de exemplu, „Să facem om după chipul Nostru.”, „Omul a ajuns ca unul dintre noi.” (Geneza 1:26; 3:22). Din moment ce Scriptura declară că Dumnezeu este „Unul”, o astfel de utilizare, fie încarcă Biblia cu contradicții, fie subliniază pur și simplu faptul că Biblia ne învață că Dumnezeu este unul, dar format din trei persoane. Dumnezeirea nu este doar armonie perfectă și unitate, dar și diversitate.  De aceea trebuie să fie mai mult de o persoană divină inclusă în Dumnezeu.

holy-trinityDeși în mod firesc noi nu ne putem imagina un Dumnezeu triunic (alcătuit din trei persoane), din cauza naturii transcendente a  unui astfel de concept, totuși putem vedea că însăși ideea este susținută de rațiune și logică. Dumnezeu trebuie să fie perfect unit în minte și în scop, în toate lucrurile,  – așa cum Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt  într-adevăr sunt. Când Isus a spus că, ” Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai” (Ioan 5:19), El nu a spus că El nu avea nicio putere de a face ceva, ci mai degrabă că el lucra în conformitate cu voința Tatălui Său în toate. El a confirmat acest lucru în  Grădina Ghetsimani când, ” A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ” (Luca 22:44), unde El s-a confruntat cu ceea ce trebuia să experimenteze, cu scopul de a plăti pentru păcatele omenirii. El s-a rugat Tatălui: ” Tată, dacă este cu putinţă, depărtează  de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” (Matei 26:39). Isus  Însuși s-a supus  întrutotul Tatălui Său.

„Dumnezeul” care este adorat de către evrei, musulmani, Martorii lui Iehova și unitarienii penticostali este o singură entitate și, prin urmare, incomplet. Cum așa? Scripturile  ne învață că Dumnezeu este iubire, iar iubirea trebuie să aibă un obiect! Prin urmare, o Ființă veșnică singulară nu ar fi avut ce să iubească înainte de creația Sa, ființele umane, pe care El să le poată iubi. Asta l-ar face imperfect pe un astfel de dumnezeu, care să aibă nevoie de ființe create pe care să le poată iubi! Nu tot așa stau însă lucrurile  cu Dumnezeul nostru triunic. De-a lungul veșniciei, „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.”  (Ioan 3:35). „Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei” (Ioan 17:26). Pe Muntele Schimbării la Față, Dumnezeu Tatăl a declarat cu privire la Isus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17: 5).

Una dintre cele mai importante caracteristici ale Bibliei este revelația lui Dumnezeu  despre Sine. Fără o astfel de informație provenind direct de la Dumnezeu, omul ar rămâne doar  cu propriile sale speculații cu privire la Creatorul său, speculații aflate întotdeauna pe o poziție periculoasă. Cea mai mare poruncă este să-l iubești pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul, mintea și puterea. Însă este imposibil să-L iubim pe Dumnezeu în acest fel dacă nu Îl cunoaștem în adevăr – iar asta se poate întâmpla numai dacă înțelegem, cu ajutorul Duhului Sfânt, ceea ce El ne-a declarat despre Sine în Cuvântul Său (1 Corinteni 2:14).

Isus s-a rugat pentru și i-a îndemnat pe ucenicii  Săi să fie uniți în credință și să demonstreze acest lucru prin dragostea lor unul pentru altul: „ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21). Relația lui cu tatăl său este expresia perfectă a ceea ce El dorește, chiar dacă poruncește, acelora care-L urmează.  Iar dragostea se descoperă în cele din urmă astfel: ” Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.  Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.”(Ioan 15: 9-10).

„Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10:30) le-a spus Isus ucenicilor săi! Cu toate acestea ei au roluri diferite în cadrul Dumnezeirii. Dumnezeu Tatăl este autoritatea supremă a Dumnezeirii, iar Fiul și Duhul Sfânt lucrează potrivit scopului și planului Lui de mântuire:  „Isus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.”,  „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.”, ” El le-a zis: De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (Ioan 4:34; 3:35; Luca 2:49) Isus punctează suveranitatea Tatălui în răspunsul Lui către Pilat: ” Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!” „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus.”” (Ioan 19: 10-11).

Planul Lui Dumnezeu Tatăl este destul de clar: „Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl  a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.” (1 Ioan 4:14). Acesta este iubirea Sa pentru omenire, că El a trimis pe Fiul Său în lume: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan 3:17).

În Isaia 43:11 ni se spune că nu există decât un singur Mântuitor: „Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor!” Cu toate acestea, în epistola către Tit se spune limpede că Dumnezeu este Mântuitorul nostru și că Isus este Mântuitorul nostru! Mai mult decât atât, Scripturile proclamă că Isus Hristos este „Mântuitorul nostru” și „marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor” (Tit 1: 3-4; 2:13). Aceste versete pot fi reconciliate numai în Dumnezeul nostru triunic. Atât Tatăl cât și Isus sunt Dumnezeu. Ei, ambii, trimit Duhul Sfânt (Ioan 14:16; 15:26; 16: 7). Toate cele trei presoane divine se glorifică una pe cealaltă (Ioan 17: 1). Isus se supune Tatălui, și Duhul Sfânt se supune Tatălui și Fiului (Matei 26:39; Luca 11:13; Ioan 15:26).

Deși fiecare persoană divină are un rol diferit în cadrul Dumnezeirii, ei lucrează în acord perfect unul cu altul. Când Isus, pe care l-a trimis Tatăl, a devenit un om, Omul-Dumnezeu, și a mers la cruce pentru a plăti pedeapsa deplină pentru păcatele omenirii, Tatăl a acceptat jertfa lui Hristos, pentru a împăca omenirea cu Sine:  „Binecuvântat* să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după** îndurarea Sa cea mare, ne-a† născut din nou, prin  învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie” (1 Petru 1: 3). Acesta a fost planul lui Dumnezeu, autorizat de către Tatăl, executat de Isus, și împuternicit de Duhul Sfânt.

Rolul Duhului Sfânt este de a „depune mărturie despre [Isus]” (Ioan 15:26). Mai mult decât atât, El convinge lumea de păcat, permite ca păcătoșii să se nască din nou, îi pecetluiește, îi ajută să înțeleagă Scripturile, și îi călăuzește pentru o viață evlavioasă și  mărturie (Ioan 16: 8; 3: 5; 2 Corinteni 1: 22; Ioan 14:26, 16:13, Fapte 1: 8). Deși în supunere față de Tatăl și Fiul, Duhul Sfânt este totuși pe deplin Dumnezeu căci, el este „Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl” (Ioan 15:26).

Dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, Duhul Sfânt este cel mai neînțeles și, prin urmare, este adesea diminuat sau respins, atât în ​​interiorul cât și în afara bisericii. Cultele cum ar fi Martorii lui Iehova,  the Way International, Armstrongism-ul, și Universaliștii Unitarieni învață că Duhul Sfânt este o forță impersonală de energie activă. Ei au schimbat în Bibliile lor, fie pronumele personale referitoare la Duhul Sfânt sau au răstălmăcit  Scripturile pentru a se potrivi cu doctrinele lor nebiblice. 

Pasajele din Ioan 14:16 și 16: 13-15 sunt printre multe altele care identifică, în mod clar, Duhul Sfânt ca o Ființă personală: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;  şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. … Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El  Mă  va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

Apoi alte versete conexe implică acțiuni care, în mod rezonabil,  nu pot fi atribuite unei forțe impersonale. Duhul Sfânt este mințit (Fapte 5:3) și respins (Fapte 7:51); El comunică personal, interzice, reacționează favorabil, autorizează, ajută pe cineva să iubească, ajută credincioșii să se roage, și se roagă pentru ei. El, personal, locuiește în credincioși, le dă daruri spirituale credincioșilor, se întristează, și îi pecetluiește pe credincioși; El proorocește, și El a supravegheat scrierea Scripturilor (Fapte 5: 3; 7:51; 13: 2; 16: 6; 20:28; Romani 5: 5; 8:13, 26-27; 1 Corinteni 2: 13; 6:19, 12: 8-11; Efeseni 4:30; Filipeni 2: 1; 1 Timotei 4: 1; 2 Petru 1: 20-21). Astfel de lucruri pot fi doar funcția unei Ființe personale și pot fi negate doar prin impunerea viziunii nebiblice a unora și a prejudecăților cu privire la Duhului Sfânt.

Deși doctrina Trinității le dă credincioșilor perspective minunate despre caracterul Lui Dumnezeu, ea oferă, de asemenea, claritate cu privire la modul în care trebuie să ne raportăm unul la altul, într-un mod care este plăcută Lui și care produce rezultate fructuoase în viețile noastre. De exemplu, putem folosi imaginea relației Tatălui, Fiului și Sfântului Duh pentru a afla despre modul în care Dumnezeu a intenționat să funcționeze o căsătorie între un bărbat și o femeie. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt co-egali în Dumnezeire. În același mod, soțul și soția sunt co-egali – deși rolurile lor diferă, însă niciunul nu este considerat superior în ochii lui Dumnezeu. El nu este părtinitor cu niciunul. Supunerea este un alt domeniu în care uniunea dintre bărbat și femeie în căsătorie este o imagine a Sfintei Treimi. Soțul este capul spiritual, cu soția sa în supunere față de el, la fel cum Isus este în supunere față de Tatăl Său, și Duhul Sfânt se supune Tatălui și Fiului.

Însă doar pentru că cineva nu înțelege tot ceea ce spune Biblia despre Trinitate, nu înseamnă că el nu poate să creadă evanghelia adevărată și să fie mântuit. Cu toate acestea,  atunci când ignoranța cuiva cu privire la Dumnezeire se transformă într-o respingere a ceea ce Scripturile învață despre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, aceasta devine o credință într-un dumnezeu fals și, prin urmare, o altă evanghelie, care nu poate salva pe nimeni. Cercetarea  Cuvântului lui Dumnezeu, cu privire la ce spune despre Persoanele Dumnezeirii, va spori înțelegerea noastră și, prin urmare, dragostea noastră pentru cele trei persoane:  „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat.  Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat  şi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:20).

.

Sursa

Knowing Our Triune God, by T.A. McMahon; http://www.thebereancall.org/content/knowing-our-triune-god

.

OBSERVAȚII

Turnul de Veghe învață că noțiunea despre Sfânta Treime a fost inventată de împăratul roman Constantin! Această organizație susține că, ”învățăturile care au condus la apariția Treimii au început să fie formulate oficial în anul 325, la conciliul din Niceea!”. Apoi, întrucât existau dezbateri pe tema dacă Isus era sau nu era Dumnezeu, împăratul Constantin a venit cu ideea salvatoare: el a propus adoptarea unei noțiuni ”ambigue”, că Isus era de aceeași substanță (homoousios – greacă) cu Dumnezeu! Și uite așa, spun martorii lui Iehova, termenul filozofic grecesc ”homoousios”, și nebiblic pe deasupra, a devenit fundamentul pentru noțiunea de Treime! Turnul de Veghe afirmă totodată că, Constantin a simțit nevoia să rezolve această problemă, a dumnezeirii lui Hristos, nu pentru că era interesat de religie ci pentru că dorea ca cetățenii imperiului să nu fie divizați! (Treziți-vă, august 2013)

Mai mult, Martorii lui Iehova învață efectiv că doctrina despre Trinitate este una păgână!

paganCT Russell spunea: ”Cât de ciudat este când unii încearcă să pervertească cuvintele Domnului nostru, pentru a-și susține doctrina lor nerezonabilă și nescripturală despre Trinitate, – trei Dumnezei într-o singură persoană.” (Atonement Between God and Man/Studies in The Scriptures Vol. 5, pg. 76, 1912)

J.F. Rutherford spunea: ”Ei zic că sunt trei dumnezei în unul singur; Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Sfântul Duh, toți egali ca putere, substanță și eternitate. Dacă întrebați un preot ce se înțelege prin trinitate, el va răspunde: ”Aceasta este un mister.” El nu știe nimic, și nimeni altineva nu știe, deoarece este o doctrină falsă.” (Reconciliation, pg. 101, 1928)

”Doctrina necreștină a creștinătății despre o Trinitate formată din ”Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Sfântul Duh” va fi respinsă de orice minte omenească luminată, ca fiind o blasfemie și o minciună  păgână.” (Paradise restored to Mankind, by Theocracy pg. 388)

Pe site-ul lor oficial și în publicațiile lor, neagă doctrina Trinității din acest motiv: ”ideea unui Dumnezeu alcătuit din trei persoane nu poate fi înțeleasă de mintea omenească.” („Should You Believe in the Trinity?” at www.watchtower.org/e/ti/index.htm (as viewed on 9/24/08).)

Martorii lui Iehova afirmă că, doctrina Trinității este: ”confuză, contrară gândirii normale și în afara oricărei cunoașteri omenești.” („How is the Trinity Explained?” at http://www.watchtower.org/e/ti/index.htm (as viewed on 9/24/08).) Așadar, ei spun că dacă ceva este cu neputință înțelegerii minții omenești, atunci Biblia nu poate învăța așa ceva.

(http://www.teachingtheword.org/apps/articles/?articleid=59593&blogid=5440; https://www.youtube.com/watch?t=1306&v=4x0sL2Dum5I)

Să vedem însă ce spune Biblia:

– „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (Matei 28:19);

– ”Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10:30);

– ”Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.” (1 Ioan 5:7)

Așadar, trei versete care mărturisesc că, ”aceștia trei una sunt.”

Observați înșelătoria subtilă prin care C.T. Russell ”justifică” respingerea doctrinei Trinității: ”trei Dumnezei într-o singură persoană.”, așa ceva este imposibil! Rutherford reia și el șiretlicul diavolesc și spune: Ei zic că sunt trei dumnezei în unul singur, imposibil!

Atenție însă: Biblia nu vorbește despre ”trei dumnezei într-o singură persoană” sau despre ”trei dumnezei în unul singur”, ci despre o unitate formată din trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh! Așadar, Biblia nu vorbește despre Dumnezeu ca despre un dumnezeu păgân cu trei capete!

Dar Turnul de Veghe afirmă că în Biblie nu apare cuvântul ”trinitate.” Este foarte adevărat că acest cuvânt nu apare în Biblie. Și cu toate acestea Biblia vorbește despre trinitate! Dar hai să vedem mai întâi, care este

definiția Trinității:

La o simplă răsfoire dexonline.ro, am putut citi următoarea definiție pentru cuvântul TRINITATE: – s. f. (în religia creștină) Treimea divină; Sfânta Treime. ♦ Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate. – Din fr. trinité, lat. trinitas, -atis.

Întrebare pentru martorii lui Iehova:

Pasajul biblic din 1 Ioan 5:7, ”Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt., vorbește sau nu vorbește despre ”un grup de trei persoane care formează o unitate”? Îi voi ajuta eu cu răspunsul: DA! 1 Ioan 5:7 vorbește despre un grup alcătuit din trei persoane care formează o unitate, adică despre TRINITATE!

Turnul de veghe neagă însă faptul că Isus este Dumnezeu! Dacă această organizație a lui Antihrist, care îl tăgăduiește pe Fiul (numindu-l arhanghelul Mihail), nu ar fi măcelărit Cuvântul Scris, poate că membrilor săi – care nu au la îndemână decât o Biblie contrafăcută – le-ar fi fost cu putință să citească și să înțeleagă că doctrina Trinității este o doctrină biblică! Dar chiar și așa, minciuna are picioare scurte!

Una dintre dovezile care arată că Isus nu este Dumnezeu, potrivit martorilor, este aceea că după ce a fost ”înviat spiritual” din morți, Isus i-a numit pe adepții săi, ”frații mei” (Matei 28:10), și continuă cu o întrebare retorică: Erau ucenicii frații Dumnezeului Atotputernic? Bineînțeles că nu! Rețineți acest argument, dacă Isus i-a numit pe niște oamenii ”frații mei” atunci, potrivit Turnului de Veghe, se ”subânțelege” că Isus nu avea cum să fie Dumnezeu deoarece Dumnezeu nu are frați!

Dificultatea de înțelegere a martorilor lui Iehova provine aici din neacceptarea faptului că Isus a avut două naturi: una de om și una de Dumnezeu! Ei susțin, precum arienii de odinioară că Isus, pe acest pământ, a fost doar om și atât! 

În Luca 8:21, Isus spune următoarele cuvinte:  ”Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.” Aici Mântuitorul vorbește din perspectiva naturii sale omenești, și la fel în Marcu 3:33-34! Domnul Isus nu este numai Fiul Lui Dumnezeu ci și Fiul Omului – Noul Testament abundă în folosirea acestui nume -! Este foarte simplu, Isus i-a numit pe oamenii care îl urmau frați, ca Fiu al Omului, al Mariei! Biblia ne mai spune însă că Fiul Omului este ”Domn și al Sabatului.” (Matei 12:8; Marcu 2:28; Luca 6:5)!

Domnul Isus însuși vorbește despre sine ca Domn al Sabatului atunci când le spune fariseilor:

”Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.  Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfe’, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi.  Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” (Matei 12:6-8)

Cine este însă Domnul Sabatului potrivit învățăturii Vechiului Testament?

În Exod 16:23 stă scris: ”Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului” iar în Exod 31:15 că: ”Sabatul” este ”ziua de odihnă închinată Domnului.”

În Levitic 19:30 stă scris: ” Să păziţi Sabatele Mele şi să cinstiţi Locaşul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul.” apoi în Levitic 23:38: ”Să păziţi Sabatele Domnului.”

În Ezechiel 20:20 stă scris: ” Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!”

Iată că Isus, Fiul Omului – și fratele ucenicilor-  spune despre sine că El este Domn al Sabatului! Porivit Vechiului Testament înseamnă că, Isus este Dumnezeu!!! 

Revenind la combaterea Trinității de către Turnul de Veghe, pentru a-și susține apostazia privind negarea Trinității și a faptului că Isus este Dumnezeu, ei fac trimitere, trunchiat destul de interesant, la Crezul de la Niceea (325 d.Hr), astfel:

”Credem …  întru Unul Domn Isus Hristos…  că este din substanța Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.” după care citează din Ioan:  

”Mă duc la Tatăl, căci Tatăl este mai mare decât Mine.”  (14:28)

Care este însă contextul acestui verset? Domnul Isus îi pregătea pe ucenicii săi pentru zilele crucificării Sale! Isus îi pregătea pe ucenicii săi pentru zilele în care ei vor trebui să facă lucrarea Lui Dumnezeu fără prezența sa omenească!

Însă,  în același capitol (Ioan 14) Domnul Isus a spus și că: ”Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl”! (9). Aici El  nu mai vorbește din perspectiva naturii omenești ci a aceleia dumnezeiești!

Iar acum hai să dăm citire integrală Crezului de la Niceea din 325: 

”Credem întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul tuturor celor văzute și nevăzute;  Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl, Unul Născut, adică, din ființa (substanța) Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut (iar) nu făcut, de-o-ființă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut, cele din cer și cele de pe pământ, Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire s-a pogorât și s-a întrupat, om făcându-se, și a suferit și iarăși S-a ridicat a treia zi, S-a înălțat la Ceruri și iarăși va să vie să judece viii și morții; Și întru Duhul Sfânt.”  (http://ro.orthodoxwiki.org/Crezul)

Din cât se poate vedea, acest crez nu denaturează cu nimic învățătura Bibliei! Ba mai mult, ceea ce pentru Turnul de Veghe pare atât de dificil de înțeles, anume că Fiul Omului este deopotrivă cu Dumnezeu Tatăl, pentru fariseii iudei însă fusese extrem de clar:  ” fiindcă dezlega ziua Sabatului… şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său …  Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu.” (Ioan 5:18)

Deopotrivă este un adverb care se traduce prin: ”în mod egal, la fel, fără deosebire.”

Pavel spune, în Filipeni 2:6, El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu”! De ce a ales Isus o astfel de cale? Pentru că  El însuși s-a făcut deopotrivă părtaș sângelui și cărnii, ”pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul” (Evrei 2:14)

Prin urmare, biruința asupra păcatului, lucrarea de ispășire pentru păcatele omenirii avea să fie săvârșită de Isus, Fiul Omului, pe când învierea Lui Lazăr sau a fiicei lui Iair, vindecarea bolnavilor și gonirea demonilor din oameni aveau să fie săvârșite de Isus, Fiul Lui Dumnezeu! În Luca 4:41 este scris că Isus îi mustra pe demoni și nu-i lăsa să spună că El este Fiul lui Dumnezeu sau că  ”El le poruncea îndată cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut.!”  (Marcu 3:11)  Isus a păstrat cunoașterea acestui lucru numai pentru ucenicii Săi! Dar El le-a cerut și ucenicilor săi să nu spună acest lucru! (Matei 16:20) și la fel și părinților fiicei lui Iair (Luca 8:56)

Martorii lui Iehova învață însă, fără niciun temei biblic, că Isus a fost doar un om care, după ”învierea sa spirituală” de fapt re-crearea arhanghelului Mihail, după cum afirmă Turnul de Veghe, și nicidecum învierea în trup a lui Isus, Fiul Omului – a redevenit arhanghelul Mihail!

Este adevărat că în Isaia 40:25 stă scris:  ”„Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt.” 

Să citim în continuare din Isaia 45:

”Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul. Pe Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi Cuvântul  Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine.” (22,23)

Iar acum să mergem la epistola lui Pavel către Filipeni:

”El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,  ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte,  şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume  pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ  şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2:6-11)

Așadar, Domnul Isus este YHWH!  ”Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El  şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.” (Coloseni 1:19, 20) și, ”De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” (Ioan 8:24)

Orice alt comentariu este de prisos!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în http://www.thebereancall.org/, T.A. McMahon. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.