În numele minciunii ariene. Codex Sinaiticus.

Lanțul Custodiei

           Activiștii Codex Sinaiticus susțin că acesta este un text alexandrin din secolul 4.  Mulți dintre teologii creștini din zilele noastre (adepții noilor traduceri ale Bibliei) consideră că, Sinaiticus este unul dintre cele mai bune texte grecești ale Noului Testament.

Însă există o mare problemă, datarea acestuia este doar o părere care nu a fost dovedită nici pe departe în mod științific.

Vârsta acestuia a fost determinată prin mijloace indirecte. Metoda la care s-a recurs pentru a determina vechimea acestuia este PALEOGRAFIA, și care constă în analiza caligrafiei. Însă după cum se va vedea, o asemenea metodă de datare nu este nici pe departe una care să confirme o datare precisă! De aceea, mult mai precisă, într-un asemenea caz este metoda de analiză prin LANȚUL CUSTODIEI, o metodă respectată de către investigatorii criminaliști.

Lanțul custodiei reprezintă o documentare cronologică privind controlul custodiei, al transferului  și  al  punerii la dispoziție a unui artefact! De aceea, lanțul custodiei este important în stabilirea cronologiei și autenticității unui obiect istoric. Ceea ce se urmărește, fiind stabilirea PROVENIENȚEI  acestuia.

Proveniența se stabilește prin  cronologia custodiei unei proprietăți sau locațiunea acesteia, cu sensul de dare sau luare în chirie, a unui obiect istoric.

”Scopul principal în urmărirea provenienței unui obiect sau a unei entități  este, în mod firesc,  acela de a furniza proba circumstanțială și contextuală pentru producerea sau descoperirea sa originală, stabilind, pe cât de mult posibil, istoria sa cea mai târzie,  și în mod special a ultimilor săi proprietari, custozi sau a locurilor sale de depozitare. Această metodă este de o importanță particulară în a ajuta la identificarea unor obiecte. Tehnicile comparative, opiniile experților, și rezultatele științifice ale testelor pot fi de asemenea folosite în acest scop însă, stabilirea provenienței este în mod esențial o chestiune de documentare.” 1)

Așadar, importanța stabilirii juste a provenienței este evidentă, mai cu seamă  în contextul real al numeroaselor falsificări realizate în decursul timpului!

Un exemplu  elocvent în acest sens este dat de ”Donația  lui Constantin”. Mai exact,  este vorba despre un așa-zis decret imperial prin care imperatorul Constantin ar  fi transferat autoritatea imperiului roman de apus sub sceptrul papalității. În cele din urmă  s-a dovedit că acest ”decret imperial” nu a fost decât  un document contrafăcut. Demonstrația acestui fals a fost realizată în anul 1440 de către umanistul Lorenzo Valla, considerat astăzi a fi fondatorul criticii textuale (hermeneutice). 2)

Revenind la Codex Sinaiticus, este foarte important să se cunoască ”lanțul custodiei” deoarece, mai mulți cercetători au afirmat că, acesta nu este decât un document contrafăcut! Și ca atare, stabilirea provenienței acestuia este de o importață critică!

Așadar, punctul de pornire în acest ”lanț al custodiei” pentru Codex Sinaiticus este anul descoperirii sale: 1844! În ceea ce privește custodia curentă a acestui manuscris situația stă în felul următor:

”… părți din acesta se regăsesc astăzi în 4 instituții diferite: The British Library, Bibilioteca Universității din Leipzig, Biblioteca Națională a Rusiei din Sankt Petersburg și, în Mănăstirea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai. Toate aceste patru instituții au colaborat în cadrul unui proiect de stabilire a vechimii acestuia și, prin care, s-a sabilit istoria recentă a acestuia. Aceste instituții recunosc că evenimentele legate de istoria Codex Sinaiticus,  începând cu anul 1844 și până în prezent, nu sunt pe deplin cunoscute; prin urmare, ele sunt susceptibile la interpretări și reconsiderări  întru-totul divergente, care sunt stabilite în mod  diferit, în ceea ce privește forma și esența lor.” 3)

”Prima consemnare scrisă despre  Codex Sinaiticus ar putea fi identificată  în Jurnalul unui vizitator italian al Mănăstirii St.  Ecaterina, din 1761. În ea,  naturalistul Vitaliano Donati a declarat că a văzut la Mănăstire „o Biblie cuprinsă din pagini scrise de mână, cu litere mari, delicate , pe un pergament  de formă pătrată, cu un script rotund și frumos.” 4)

Dar această referință este una dubioasă,  proiectul sus-amintit expunând  în mod limpede faptul  că, nu există niciun indiciu care să lege această referire, cu titlu de certitudine, de Codex Sinaiticus! Astfel, această posibilă identificare cu 80 de ani mai timpurie a textului Sinaiticus, decât data la care a fost descoperit, nu a putut fi admisă ca probă!

Potrivit site-ului Codex Sinaiticus (http://codexsinaiticus.org/en/codex/history.aspx), se afirmă că, ”80 de ani mai târziu, în 1844, Codex Sinaiticus re-apare din negura istoriei…” 5)  când, mai corect ar fi fost să se spună că, cercetătorul Constantin von Tischendorf a descoperit acest text în anul 1844, când el a pretins că a descoperit un număr de 129 de pagini și că a obținut doar 43 din acestea, pe care le-a publicat în anul 1846. Acest facsimil a intrat în posesia Bibliotecii Universității din Leipzig.

Există două probleme cu privire la afirmația lui von Tischendorf.

Prima:

”În conformitate cu propria declarație a publicistului celor 43 de pagini, până la data respectivă nu mai fuseseră identificate deloc alte documente.” 6)  Și atunci, dacă această declarație este adevărată, cum rămâne atunci cu afirmația lui Tischendorf, ”Tischendorf obținând atunci 43 dintr-un număr de 129 din aceste pagini, de la Mănăstire:” 7)

A doua:

”În anul următor, Tischendorf a publicat cele 43 de pagini… El a făcut asta în cinstea regelui Frederick Augustus II de Saxonia, care sprijine călătoria lui Tischendorf din anul 1843 și publicarea ediției sale din 1846.  8)

După acest moment, povestea devine foarte complicată.

”În 1859, Tischendorf a făcut a treia sa vizită și ultima, la Mănăstirea St. Ecaterina, de data aceasta sub patronajul   țarului Rusiei  Alexandru al II-lea. Potrivit propriei sale declarații, el a văzut  pentru prima dată cele 347 de file ale Codexului  la data de  4  februarie. 9) Este vorba așadar de toate filele Codexului!

Notați că, aceasta este o declarație exclusiv personală a lui Tischendorf, care nu a putut fi confirmată de fel prin nicio altă sursă.

Același istoric al Codexului, publicat pe respectivul site, specific  în mod limpede că,  ”De abia ceea  ce s-a întâmplat  mai departe a fost documentat într-un mod clar.  După un îndelung și intens studiu  al Codexului  în Rusia, Tischendorf a publicat  somptuoasa  ediție  sa imprimată în 1862.” 10)

Astfel, concluzia proiectului de studiu al Codexului  realizat de 4 instituții din țări diferite, este aceea potrivit căreia, istoria acestui manuscris nu prezintă nicio claritate decât cu începere de la anul 1862. Prin urmare, ”lanțul de custodie” al codexului conține doar anii 1846 și respectiv, 1862, când au fost publicate cele două facsimile! Adică, din prisma ”lanțului de custodie”, acest document se relevă a fi un document modern!!

Prin urmare, întrebarea firească care decurge de aici  este următoarea:

CODEX SINAITICUS ESTE O CONTRAFACERE??

■ Controversa von Tischendorf – Constantin Simonides

constantine-simonidesExistă numeroase afirmații în acest sens, cea mai faimoasă dintre ele aparținându-i celui mai versatil falsificator de artefacte din secolul 19, Constantin Simonides (vezi imagine). 11) care și-a asumat paternitatea Codexului, chiar în anul 1862, după ce  a fost publicat de către von Tischendorf cel de-al doilea facsimil, iată cum:

”Când în urmă cu aproximativ doi ani am văzut primul  facsimil al lui  Tischendorf  care mi-a nimerit în mână la Liverpool, datorită domnului Newton, un prieten al doctorului  Tregelles… Imediat ce mi-am recunoscut propria lucrare, i-am spus asta imediat.” 12)

Pentru a-și dovedi afirmațiile sale, Simonides l-a provocat pe Tischendorf  la o dezbatere publică, dar Tischendorf a refuzat!!  Iată ce a scris Simonides despre acest lucru,  „… adevăratul test privind  autenticitatea  Codex Sinaiticus  a fost neglijat. Publicul a fost asigurat că în luna mai, Tischendorf  va veni  la Londra, înarmat cu măcar o porțiune din  marele  lui codex. Am așteptat în Anglia, sperând că voi  avea posibilitatea de a  mă întâlni cu el, față în față, să-i arăt că se află în eroare, dar luna mai a venit, a trecut, și descoperitorul nu a apărut deloc. Măcar dacă proprietarii manuscrisului l-ar convinge să vină o singură dată…” 13)

Iată ce scria cu privire la acestă dispută, ziarul The Literary Churchman: ” Pentru că, noi  trebuie să dăm dovadă de o totală imparțialitate. Deși nu am fost îndeajuns de pregătiți pentru a admite imediat importanța descoperirii lui Tischendorf, în acest moment,  nu suntem  nicidecum pregătiți,  să spunem,  precum Dr. Tregelles, că declarațiile lui  Simonides sunt „pe cât de false și absurd posibile”. Tischendorf aplică și el acești termeni, fals și absurd…” 14)

Răspunzându-i unui critic al său, Simonide scria: ”Nici tu, nici Tischendrf nu posedă adevărata cunoaștere a Științei Paleografiei. Voi v-ați învățat doar să ziceți  la întâmplare, asta este adevărat. asta nu este adevărat, fără însă ca să cunoașteți de ce.”  15)

James Farrer îl va apăra pe Simonides, în cartea sa din 1907, ”Literary Forgeries” scriind că, ”Tischendorf a fost doar cu 5 ani mai vârstnic decât Simonides în știința Paleografiei, dar chiar și așa, el nu a avut nici cunoștințele și nici experiența lui Simonides.” 16)

Și așa mai departe…

În această dispută, indiferent de tabăra pro sau contra, esențial de remarcat este următorul lucru cert:  credibilitatea lui von Tischendorf nu poate fi susținută de  niciun argument științific  pentru a o putea excede pe aceea a  lui Simonides!!

Postul de televiziune BBC FOUR, în documentarul intitulat, CODEX SINAITICUS, și difuzat în anul 2009, a relevat faptul că acest manuscris are peste 23.000 de corecții, față de cele 14.800 pe care le  documentase în vremea lui,  von Tischendorf. Numărul imens de corecții din textul Sinaiticus conducându-i pe realizatorii documentarului la concluzia că, BIBLIA (sic!) ”nu poate fi cuvântul imuabil al lui Dumnezeu!”

Așadar, întrebarea de bun simț pe care ne-o putem pune este următoarea:

Este cu adevărat Codex Sinaiticus un document redactat în secolul 4 sau este doar o copie realizată de Simonide în secolul 19, în care s-au operat mai apoi numeroase manipulări ale textului, de către von Tischendorf, pentru a desăvârși agenda iezuiților:  de distrugere a doctrinei ”Sola Scriptura”, o doctrină regăsită în marea majoritate a edițiilor  biblice, așa cum au fost ele publicate  până în secolul 19, și care au avut ca bază Textus Receptus??

Expertiza unui lexicograf rus.

Nikolai Alexandrovich Morozov (1854-1946), membru de onoare al Academiei de științe a Uniunii Sovietice, a avut ocazia să examineze personal acest Codex. Iată și expertiza sa:

Nikolai A Morozov, Profeți”În timpul unei examinări minuțioase a Codex Sinaiticus în departamentul de manuscrise al Bibliotecii Publice, primul lucru care mi-a atras atenția a fost acela că  paginile pergamentului nu aveau colțurile uzate și nici nu deveniseră contaminate de urmele lăsate de degetelor călugărilor, de grăsime sau murdărie, așa cum ar fi trebuit să arate un manuscris după un mileniu de folosință.

Ceea ce mi-a atras atenția într-un mod special cu privire la Codex Sinaiticus a fost starea internă a pergamentului. Paginile sale erau foarte subțiri, bine îmbrăcate și, ceea ce este cel mai izbitor, acestea și-au păstrat flexibilitatea și nu au devenit fragile. Iar această circumstanță este extrem de importantă în determinarea antichității.

Când avem de-a face cu documente care au într-adevăr stabilită o vechime de un mileniu, chiar și dacă au fost păstrate în cele mai bune condiții climatice, la cea mai mică atingere a filelor lor se descompun în bucăți mici, ca și cum ai atinge filele arse ale unei cărți, acestea fiind putrezite datorită acțiunii oxigenului atmosferic.

Astfel, de exemplu, papirusul Torino care conține lista regilor egipteni, în timpul transportului său din Egipt în Europa s-a rupt în 164 de bucăți. Așa se întâmplă cu toate documentele foarte vechi. În timp ce Codex Sinaiticus, ale cărui pagini sunt destul de flexibile, având în vedere calitatea materialului,  până și 600 de ani sunt mulți pentru a data vechimea acestui document.” 17)

Acești nici 600 de ani despre care vorbește Morozov se aplică de la data expertizei sale, în secolul 20!! Însă, Morozov nu a crezut nicio clipă asta,  evidențele  enumerate mai sus făcându-l să creadă mai degrabă că, totul este doar o legendă creată de Tischendorf!  18)

Concluzie

Dacă asupra mărturiei  lui Constantin Simonides poate plana un semn de întrebare, în condițiile în care același semn de întrebare planează și asupra autenticității vechimii documentului descoperit de von Tischendorf, în schimb, expertiza savantului rus Morozov înlătură orice posibilitate pentru speculații potrivnice!

_pic1_Să presupunem că, Codex Bibliorum Sinaiticus ar fi fost păstrat în condiții impecabile, și că, călugării care l-ar fi citit și răscitit în decursul a peste 1400 de ani (pornind de la data descoperirii lui Tischendorf) s-ar fi spălat mereu pe mâini… Dar chiar și așa, colțurile filelor trebuiau să fie tocite și, totodată,  filele destul de subțiri trebuiau să fie afectate destul de serios  întrucât,  oxigenul atmosferic ar fi trebuit să le degradeze serios, printr-un inerent proces de putrezire! Ruginește el fierul, iar niște file subțiri de pergament să fie ferite de putrezire, vreme de 1400 de ani, ba rămânând ele și flexibile, și cu marginile netocite? 19)

Cât privește masiva propagandă  de care se bucură Codex  Sinaiticus în zilele noastre, acesta nu este un argument științific pentru autenticitatea sa! Astăzi există o mulțime de lucruri sau obiecte nocive care fac obiectul unei  intense publicități!

Există însă niște întrebări, pe care le voi pune în încheierea acestei investigații, cititorul find liber să aleagă orice răspuns dorește:

Ne spune nouă ceva această propagandă, prin obiectul ei doctrinar?

Ne spune nouă ceva  datarea ”științifică” a  Codex Sinaiticus în secolul 4?

Hai să vedem…

  • Dacă ținem  cont de faptul că, Codex Sinaiticus  sprijină, prin conținutul său,  învățăturile lui Arie  și ale adepților acestuia, care respingeau  dumnezeirea lui Hristos și învățătura biblică despre Sfânta Trinitate,  atunci avem un răspuns!
arius

Arie din Alexandria

  • Dacă ținem cont de faptul că, marea majoritate a noilor  versiuni ale Bibliei, bazate pe Codex Sinaiticus, aparțin de fapt unor culte și secte care resping dumnezeirea lui Hristos și învățătura despre Sfânta Trinitate, atunci avem un răspuns!
  • Dacă ținem cont de faptul că, secolul 4 D.C. mai ese cunoscut și ca secolul controversei ariene, și apoi  adăugăm la această realitate istorică și teologică, datarea ”științifică” (sic!) a Codex Sinaiticus tot în secolul 4 – de către suporterii săi (începând cu von Tischendorf, un arian la rându-i) -,  atunci putem trage concluzia că, cei care au susținut și susțin  această datare au făcut-o,  și o fac,  tocmai pentru a  sugera  autenticitatea Codex Sinaiticus? Ei insinuând astfel că, originea  acestui document,  din  punct  de vedere cronologic ,  este datată legitim  pe  motivul unei ”evidente suprapuneri”  ”nou testamentare”  cu  erezia lui Arie din Alexandria, condamnată de primul conciliu bisericesc din Nicea? Însă chiar și așa, un asemenea argument n-ar avea nicio logică – decât dacă nu cumva, o analogie forțată într-un asemenea mod, se constituie, ca principiu imuabil, cu valoare de adevăr !!

Indiferent de demersurile ”științifice” ale suporterilor Codex Sinaiticus, rețineți un singur lucru: CODEX SINAITICUS ESTE TEXTUL ”BIBLIC” CU AJUTORUL CĂRUIA  TOATE SECTELE APĂRUTE CU ÎNCEPERE DIN SECOLUL 19 DAR ȘI PROMOTORII PROFUNDEI APOSTAZII CREȘTINE DIN ZILELE NOASTRE, ÎNCURAJATE ÎN NUMELE ECUMENISMULUI RELIGIOS INSTRUMENTAT ȘI DIRIJAT DE VATICAN, L-AU TĂGĂDUIT ȘI-L TĂGĂDUIESC PE DUMNEZEU FIUL, DOMNUL ISUS HRISTOS!

.

Note

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Provenance

2. https://fr.wikipedia.org/wiki/Donation_de_Constantin

3. http://codexsinaiticus.org/en/codex/history.aspx

4. Id.

5. Id.

6. Id

7. Id

8. Id

9. Id

10. Id

11. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_Simonides

12. 3 septembrie 1862, ”The Guardian”.

13. Journal Of Sacred Literature & Biblical Record, Volume 3, 1863

14. The Literary Churchman, December 16th, 1862

15. The Guardian, January 21st, 1863

16. Literary Forgeries, by J.A. Farrer, Pg. 50

17. Н.А.Морозов / «Пророки» (Nikolai A. Morozov, Profeți; Divizia IX, Capitolul I, Cazul Tischendorf); http://doverchiv.narod.ru/morozov/p-09-01.htm)

18. Id.

19. По вере вашей да будет вам… Священная книга и глобальный кризис,
Санкт Петерсбург 2010 (Facă-se după credința voastră… Cartea Sfântă și criza globală, pg. 162)

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Duhul lui antihrist, ca duh non-trinitarian!

Motto: ”Oricine  tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl. Oricine  mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. ” (1 Ioan 2:23)

.

                 Martorii lui Iehova sunt recunoscuți pentru cerbicia cu care se împotrivesc credinței în dumnezeiasca Persoană a Trinității, Domnul nostru Isus Hristos!  De-a lungul timpului am asistat la tot felul de pledoarii ale acestora, susținute de argumente care mai de care mai ”solide”,  însă toate trădând invariabil  prezența unui singur duh – duhul lui antihrist!

Chiar de acum 2000 de ani, apostolul Ioan avertizase deja  biserica cu privire la acest duh, arătând că  încă de pe atunci apăruseră ”mulți antihriști”! (1 Ioan 2:18) Așadar, duhul lui antihrist nu și-a început lucrarea în timpul abominabilei inchiziții catolice sau, nici atât, odată cu apariția mișcărilor religioase mormone, adventiste sau russellite! Prezența acestui duh s-a făcut resimțită încă din primul secol al erei noastre, adică din chiar primele zile ale bisericii creștine timpurii! În epistola sa către Tesaloniceni,  apostolul  Pavel vorbește, la rându-i, despre apariția acestui duh, pe care-l numește, ”taina fărădelegii.” (2 Tesaloniceni 2:7)

Până și atât de respectabilul Codex Sinaiticus nu a fost cruțat de pecetea acestui duh, sau taină! În paginile sale s-au găsit și unele scrieri gnostice (ezoterice) printre care Epistola  lui Barnaba și Toiagul lui Hermes!

Astăzi este unanim recunoscut faptul că, autorul așa-zisei epistole după Barnaba a aparținut școlii alexandrine, această identificare fiind posibilă datorită numărului extrem de mare de alegorii!! Iată un exemplu în acest sens:

În capitolul șapte al epistolei lui Barnaba, autorul acesteia vede manifestarea ”modelului  lui Isus” în chiar semnificația țapului care, tras la sorți pentru Azazel, era izgonit în pustie! (vezi semnificația reală în Levitic 16:8-10)

”Prin urmare, ce înseamnă aceasta? Fiţi cu băgare de seamă. Un ţap este adus la altar, altul este blestemat, iar cel blestemat este încoronat, căci în ziua aceea îl vor vedea pe cel îmbrăcat într-o mantie purpurie şi vor spune: „Nu este acesta cel pe care odată nu l-am băgat în seamă, care a fost răstignit, scuipat şi străpuns?” Într-adevăr, acesta este cel care a spus atunci că este Fiul lui Dumnezeu.” (Epistola după Barnaba 7:6,9) 1)

Practic, prin aceste alegorii, identificându-l pe Isus cu țapul Azazel, autorul comite hula de neiertat: el numește lumina întuneric, și întunericul lumină! Autorul face asta cu ajutorul alegoriilor! Tipic pentru gnosticii alexandrini!!

Cât privește ”Toiagul lui Hermes”, această scriere atrage atenția, mai cu seamă, printr-o erezie flagrantă: ea afrmă, contrar Scripturii, că Isus a devenit Hristos de abia după botezul său (așa cum învață în zilele noastre, și Martorii lui Iehova! (sic!))

Toiagul lui Hermes trasează o distincție (la fel cum fac azi cultele New Age) între Isus și Hristos, transformându-l pe Hristos Fiul într-un concept abstract! O asemenea afirmație contrazice însă Evanghelia  care învață că,  Isus s-a născut Hristos și nicidecum că Isus ar fi devenit, ulterior, Hristos:  ”Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care  este Hristos, Domnul.” (Luca 2:11)

În concluzie, dacă scribul / copistul  Codex  Sinaiticus a inclus în copiile sale niște texte ezoterice  aparținând  școlii alexandrine,  ne-am putea pune  un semn de întrebare, legitim, asupra intențiilor și convingerilor reale ale scribului acestui codex?  După care, pornind de la acest semn de întrebare, și având în vedere conținutul dubios al Codexului, plin de erori și lipsuri – unele chiar de natură a contrazice învățăturile fundamentale ale creștinismului –  în aceste condiții enumerate, mai putem crede în respectabilitatea acestui text ? Bineînțeles că nu  mai poate fi vorba de respectabilitate  atunci când respectivul text constă dintr-un amestec al unor cărți canonice ale Bibliei și unele scrieri gnostice, total anti-scripturale!

Un asemenea amestec  sugerează – prin însăși compoziția sa – că  sistemul de convingeri al autorului poate fi  încadrat, în mod logic, și având un grad ridicat de certitudine, chiar în aria gnosticismului:  modul de alăturare a unor idei și învățături, aflate într-o totală opoziție, confirmând pecetea unui ezoterism autentic!

Bineînțeles că nu trebuie excluse întru-totul nici varianta contrafacerii sau imposturii  și, nici chiar aceea a diletantismului! Pe aceasta din urmă,  eu o văd cea mai puțin rațională (în cazul unui singur scrib) și deci improbabilă! Însă,  în ipoteza în care  Sinaiticus a  fost scris de mai mulți scribi / copiști, asta nu ar simplifica deloc lucrurile, când vorbim despre pretenția  de respectabilitate a textului, ci dimpotrivă! Este evident că,  pentru militanții Sinaiticus este de preferat varianta unui singur scrib, tocmai pentru a evita varianta diletantismului (cu șanse mai mari de  realizare, dacă vorbim despre mai multor autori)! Totodată, varianta unui singur scrib  crește probabilitatea variantei imposturii! Așadar, aproape o dilemă…

Iar dacă la aceste alternative enumerate mai sus adăugăm și avertizarea apostolului Pavel, care vorbea despre acei mulți oameni care stricau, literal, Cuvântul lui Dumnezeu, Căci NOI NU STRICĂM Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.” (2 Corinteni 2:17) atunci tabloul este unul complet, impostura avându-și locul ei, măcar virtual, în această dilemă!

Numai un alexandrin (presupunând că acest manuscris chiar provine din secolul 4)  putea să amestece învățătura Noului Testament cu ereziile abundând de pecetea lui antihrist! Acesta este motivul pentru care, indiferent de vechimea – reală sau nu  – a acestui codex, el nu prezintă suficientă  credibilitate în privința respectabilității asumate  de avocații săi,  și susținute prin așa-zisa  ”restabilire a textului grec  așa cum a ieșit el din mâinile autorilor săi sacri.”, după cum spunea  însuși von Tischendorf, descoperitorul acestui manuscris! 2)

Însă, Martorii lui Iehova au o cu totul altă părere când vine vorba despre acest ”text grec restabilit”, acesta constituind baza traducerii edițiilor lor biblice!  În zadarnica lor încercare de a contesta dumnezeirea lui Hristos, ei au găsit un ”solid argument ” în  paginile acestuia, și care relevă ”lipsa” celei mai importante părți din pasajul biblic  1 Ioan 5:7 expunerea Trinității, așa cum se regăsește ea,  în Textus Receptus – iată cum!

Codex Sinaiticus redă conținutul acestui verset biblic prin, ”sunt trei care mărturisesc” în loc de  ”Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi  aceşti trei una sunt., așa cum se regăsește acesta în Textus Receptus!!

Edițiile Bibliei Martorilor lui Iehova  redau cu fidelitate aceeași mutilare a versetului din 1 Ioan 5:7!!

De ce atacă această organizație, ca și multe alte secte și culte,  învățătura despre Trinitate? Răspunsul este unul singur: duhul lui antihrist lucrează neobosit întru zădărnicirea importanței și semnificației reale a Persoanei lui Isus Hristos, Dumnezeu Fiul!! MIEZUL real al ACESTEI CONTESTĂRI A TRINITĂȚII de către  sicofanții duhului lui antihrist ESTE NEGAREA ADEVĂRULUI BIBLIC – ISUS ESTE DUMNEZEU MÂNTUITORUL – , după cum chiar Biblia afirmă! (vezi 2 Petru 1:1)

Ei dau mărturie despre un alt Isus, străin de învățătura și mărturia Evangheliei, iar asta înseamnă a nu-l mărturisi pe Isus, Adevărul!

Însă Martorii au o problemă serioasă: Biblia este o carte vie, Cuvântul lui Dumnezeu este viu! Într-un articol anterior, am arătat cum, un fost membru al acestei organizații, în pofida unui  vădit tribut doctrinar,  a reușit totuși să demonteze toate doctrinele majore ale congregației iehoviste, chiar cu ajutorul Bibliei New World Translation – și asta în ciuda tuturor mutilărilor sale atât de numeroase care au afectat  serios mesajul Evangheliei! Vă dați seama, să dovedești miciuna unei organizații cu ajutorul unei Biblii mutilate de aceeași organizație? Asta înseamnă practic că, dacă vrei să aduci Cuvântul lui Dumnezeu la tăcere, va trebui să-l rescrii, integral,  și nu doar să-l modifici în locurile acelea care deranjează cel mai mult!! Cu alte cuvinte, va trebui să strici de tot Cuvântul lui Dumnezeu! O astfel de îndeletnicire însă nu va scăpa nesancționată de mânia lui Dumnezeu! Nicio șansă! Asemenea cărturari au primit osânda veșnică din chiar zilele vieții lor! Pentru ei nu mai este nicio speranță!

”Dar chiar dacă noi  înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Galateni 1:8)

Până la urmă, ce vor să ne spună acești oameni? Că Domnul Isus a mințit atunci când a spus că, ”Evanghelia aceasta a Împărăţiei va  fi propovăduită în toată lumea…” (Matei 24:14)  sau, ”Ci  voi veţi primi o putere, când Se va coborî  Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8)?

Căci dacă adevărul despre Evanghelia Împărăției  a  zăcut într-o mănăstire uitată de lume, vreme de 1800 de ani (St. Ecaterina, Sinai), după care, în ultima clipă, a fost găsit într-un coș de gunoi și astfel salvat de von Tischendorf,  chiar înainte de a fi azvârlit în foc de un călugăr librar, nu înseamnă asta că Isus a mințit?? Nu înseamnă asta că, de fapt, și până la urmă, jertfa sa a fost zadarnică, vreme de 1800 de ani?? Nu înseamnă asta că, până la urmă, Dumnezeu nu este deloc Atotputernic, din moment ce Cuvântul său a stat ascuns, ba ici, ba colo, fără a reuși să se facă cunoscut??

Însă lucrurile nu stau deloc așa, și istoria a demonstrat prea bine acest lucru! De exemplu, atunci când  împăratul Domițian a încercat să distrugă bibliile, și a ars mii de exemplare, copiile Bibliei se înmulțeau și mai mult! Cuvântul lui Dumnezeu este viu! Întotdeauna au existat bărbați, insuflați de Duhul Sfânt, care au dus mai departe mesajul Evangheliei, fără a-l altera în vreun fel sau altul! Și asta cu mult înainte de Erasmus din Roterdam, încă din timpul persecuției Imperiului Roman împotriva creștinilor, persecuție care a continuat și sub papalitate (nu doar în Evul Întunecat, ci și după aceea)!

Revenind  în prezent, la atacul concertat al Martorilor lui Iehova asupra învățăturii biblice despre trinitate – susținut de ”dovada” forte a lor că, versetul biblic din 1 Ioan 5:7  nu apare în aceeași formă în Codex Sinaiticus,  hai să presupunem, prin absurd, că acest verset, așa cum este redat el în Textus Receptus și toate bibliile traduse după Textul Majoritar, nu  ar fi decât o contrafacere a unui scrib. ”Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul  şi Duhul Sfânt, şi  aceşti trei una sunt.”

Am o veste  pentru savanții Watchtower: pasajul din Epistola întâi a lui Ioan nu este singurul verset  biblic în care se vorbește despre trinitate!

Evanghelia după Ioan este cartea biblică   care afirmă cel mai lămurit învățătura despre trinitate, ea lăsând să se întrevadă acest adevăr, fără echivoc, în multe dintre pasajele sale, după cum voi arăta în cele de mai jos! Mai mult, toate aceste pasaje din Evanghelia după Ioan  își au o corespondență literală în unele din cele mai vechi manuscrise ale Bibliei, și față de care Textus Receptus este în deplin acord! Unul dintre aceste texte antice este Biblia Peshitta, scrisă în limba aramaică și datată la anul 150 D.C.

Și acum, hai să  vedem  câteva dintre acele pasaje biblice,  din Evanghelia după Ioan, care învață despre trinitate:

Ioan 1:1 ”La început era  Cuvântul, şi Cuvântul era cu  Dumnezeu, şi  CUVÂNTUL ERA DUMNEZEU.”

Ioan 1:2EL  era la început CU DUMNEZEU.”

Ioan 4:24  ”DUMNEZEU ESTE DUH!”

Ioan 5:18 ”Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că DUMNEZEU este TATĂL  SĂU şi  Se făcea, astfel, DEOPOTRIVĂ CU DUMNEZEU. ”

Ioan 8:18 ”deci despre Mine Însumi, mărturisesc Eu şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M-a trimis.”

Ioan 10:30 EU şi TATĂL  UNA suntem.”

Ioan 14:9 ”Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine  M-a văzut pe MINE a văzut pe TATĂL. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?”

Ioan 14:26 ”Dar MÂNGÂIETORUL, adică DUHUL Sfânt, pe care-L va trimite TATĂL  în NUMELE MEU, vă  va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

Ioan 15:26 ”Când  va veni MÂNGÂIETORUL, pe care-L voi trimite de la TATĂL, adică DUHUL  adevărului, care purcede de la Tatăl, El  VA MĂRTURISI DESPRE MINE. ”

Ioan 16:13 ”Când va veni Mângâietorul, DUHUL  adevărului, are să vă  călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. ”

Să recapitulăm:

Evanghelia după Ioan ne relevă  trei persoane distincte, dar care se află  într-o relație nu doar de mărturie reciprocă ci și de unitate perfectă! Iar asta înseamnă Trinitatea!

Unitatea în Mărturie și în Dumnezeire a celor trei Persoane Sfinte:

Duhul care purcede de la Tatăl (Ioan 14:26) mărturisește despre Fiul!! (Ioan 15:26)

Dumnezeu Tatăl, care este Duh (Ioan 4:24), mărturisește despre Fiul! (Ioan 8:18)

Fiul, Cuvântul ca  Dumnezeu (Ioan 1:1), care era de la început cu Dumnezeu (Ioan 1:2), care este una cu Tatăl Său (Ioan 10:30), deopotrivă cu Dumnezeu Tatăl (Ioan 5:18), și care spune că cine l-a văzut pe El, l-a văzut pe Tatăl (Ioan 14:9): mărturisește despre Sine Însuși! (Ioan 8:18)

Iată deci numai în Evanghelia după Ioan, câte dovezi biblice privind Sfânta Trinitate!! Poate că, cuvântul trinitate a fost folosit pentru prima dată de Tertulian! Se prea poate! Biblia învață însă despre trei persoane distincte ale Dumnezeirii, și nu Tertulian! Tertulian doar a încercat să exprime acest adevăr într-un limbaj omenesc, fiindu-i însă foarte greu! El nu a putut să spună că cele trei persoane distincte ale dumnezeirii sunt de aceeași natură, fiindcă ”natură” este un cuvânt asociat cu ceea ce este trecător! Și atunci, Tertulian a preferat cuvântul ”substanță”! Dar și acest cuvânt are limitele sale, substanță desemnând,  în esența sa, materia așa cum o cunoaștem! Prin urmare, singura contribuție respectabilă a lui Tertulian este aceea de a fi folosit un cuvânt care să desemneze o unitate perfectă de trei, Trinitate! Astfel, ”TRINITATE” nu reprezintă doar un cuvânt  banal ci și suma condensată a unor învățături centrale ale Evangheliei Împărăției, care afirmă unitatea desăvârșită   a unor Persoane, dar pentru a căror măreție și ”substanță” (sic!)  cuvintele oamenilor sunt prea puține și prea mici pentru a Le putea descrie!

Isus a mărturisit despre Sine însuși!! Dumnezeu Tatăl a mărturisit Despre Dumnezeu Fiul!! Iar lucrul acesta trebuie să-l facă toți creștinii, să-l mărturisească pe Isus!

Întrebare: Îl mărturisesc Martorii lui Iehova pe Isus?

Însuși numele acestei organizații vorbește de la sine: ei nu sunt martorii lui Isus! Acești oameni depun mărturie pentru profețiile neîmplinite ale profeților lor de nimic! Acești oameni mărturisesc că Isus ”omul” nu a mai înviat niciodată, trupul său fiind dizolvat în gaze, 3) și că după moartea acestuia, arhanghelul Mihail a fost recreat potrivit formei pe care o avea înainte de nașterea lui Isus! Acești oameni mărturisesc că cel care este acum în cer, nu este cel care a fost omul Isus, ci este doar arhanghelul Mihail, devenit nemuritor după recrearea sa! Acești oameni învață că acest așa-zis Isus, arhanghelul Mihail, nu va mai putea fi văzut niciodată în afară de cei 144.000 de aleși! Acești oameni mărturisesc că întreaga creștinătate este Regatul lui Satan!

În realitate,  niciuna dintre aceste enumerate așa-zise învățături biblice  nu are vreun suport în Sfânta Scriptură, ele fiind dovada uneia dintre cele mai sfidătoare apostazii care a existat vreodată – tăgăduirea Fiului în numele lui Iehova, acel  dumnezeu inventat după chipul și asemănarea organizației Watchtower!

Așadar, prorociile lor mincinoase, învățăturile lor mincinoase despre persoana lui Isus și contestarea dumnezeirii lui Isus, răstălmăcirea odioasă a lucrării de mijlocire a lui Isus  pentru păcatele întregii omenirii, sunt chiar dovezile că acești oameni  nu sunt și nu au fost niciodată martorii lui Isus.  Căci iată ce spune Biblia:

”şi ORICE DUH CARE NU MĂRTURISEȘTE PE ISUS  nu este de la Dumnezeu, ci ESTE DUHUL LUI ANTIHRIST, de a cărui venire aţi auzit. El chiar  este în lume acum. ” (1 Ioan 4:3)

În ultimele trei articole,

  • am evidențiat  multe dintre chestiunile flagrante  care țin de textul în sine al unor manuscrise ”originale” și de credibilitatea lor  extrem de îndoielnică,
  • am vorbit despre adversitatea de secole a papalității la ideea că orice om poate fi posesorul unei Biblii,
  • și am făcut trimitere și la  filozofiile intestine ale unor oculți și anticreștini (Westcott & Hort).

Toate aceste dimensiuni, coroborate,  făcând  loc pentru  o aură atât de întunecată,  care  plutește  în jurul codexurilor  catolice: Vaticanus și Sinaiticus!!

Răspunsul la întrebarea de mai sus, vă aparține.

.

Note

  1. http://www.voxdeibaptist.org/epistola_barnabas.htm
  2. Tischendorf, De la date de nos évangiles,‎ 1866, « introduction », p. 8
  3. Studii din Scripturi, vol. 5, 1899, pg. 454
Publicat în Fără categorie

O altă Evanghelie. De ce urăsc Martorii lui Iehova manuscrisul Textus Receptus?

Moto:

”Oricine tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.” (1 Ioan 2:23)

 

Câteva precizări importante

                 Noile versiuni ale Bibliei sunt în esență versiunui romano-catolice! Iată o listă parțială cu biblii contrafăcute:

New International Version (NIV), Contemporary English Version (CEV), New Century Version (NCV), New World Translation (NWT), American Standard Version (ASV), New American Standard Bible (NASB), Revised Version (RV), Revised Standard Version (RSV), New Revised Standard Version (NRSV), Amplified Version (AMP), New King James Version (NKJV), 21st Century King James Version (KJ21), Third Millennium Bible (TMB), Douay-Rheims Version (DRV), Good News for Modern Man (GNB), Today’s English Version (TEV), Living Bible (LB), Darby Translation (DBY), Jerusalem Bible (JB) și New Jerusalem Bible (NJB). 1)

Este timpul pentru unele clarificări! Care este sursa Bibliei King James (1611)?

Ediția autorizată (AV) King James, a Bibliei, în limba engleză, este o traducere a Vechiului Testament Ebraic original ( masoretic, tradițional) pe când noile versiuni – contrafăcute – ale Bibliei se sprijină pe un corupt şi inferior amestec de Septuaginta (Vechiul Testament în greacă), Pentateuh samaritean, manuscrise de la Marea Moartă, şi o varietate de alte transcrieri.

!! Atenție: Când vorbim despre Vechiul Testament, Biblia King James (AV) se sprijină întru totul pe Vechiul Testament Ebraic original (Torah)! Nu cred că cineva ar putea avea vreo obiecție asupra acestui fapt: autoritatea în această materie aparține în exclusivitate depozitarului și beneficiarului său de drept, poporul evreu, și din ai cărui fii și fiice trăiesc, și astăzi, după învățăturile și poruncile scrise în  Vechiul Legământ!

În ceea ce privește Noul Testament, Biblia King James (AV) are la bază manuscrisul grec original, Textus Receptus!

Și acum, chestiunea cea mai importantă pentru un creștin este următoarea:

Ce reprezintă manuscrisul Textus Receptus și de ce este el atât de important?

                Textus Receptus este textul care a fost folosit vreme de 2000 de ani de către creștini. Totodată, acesta este în acord cu mai mult de 95% din manuscrisele Bibliei scrise în greaca Koine (comună). El este cunoscut sub mai multe nume, printre care: Textul Tradițional, Textul Majoritar, Textul Bizantin, sau Textul Sirian.

În eseul său, ”Textual Criticism”, dr. Thomas Cassydy scria: ”Textul Tradițional al Noului Testament a existat din timpul lui Hristos și până în zilele noastre. El a avut diferite alte nume de-a lungul anilor precum, Textul Bizantin, Textul Răsăritean, Textul Primit, Textus Receptus, Textul Majoritar și altele. Deși niciunul dintre manuscrisele Bibliei nu a supraviețuit  în  întregime, ceea ce ne-ar fi permis să datăm Textul Tradițional în primul secol, există o puternică mărturie privind existența și folosirea acestora în perioada timpurie a bisericii, care provine din lecționariile sale.”

Există câteva aspecte fundamentale care dovedesc poziția istorică respectabilă a Textus Receptus. Proeminența și respectabilitatea sa nu au început la anul 1611, și nu li se datorează traducătorilor versiunii autorizate King James, a Bibliei. Fiindcă acești traducători, ca de altfel și cei dinaintea lor, nu au făcut decât să recunoască faptul că Textus Receptus a păstrat Cuvântul lui Dumnezeu  în limba originală a Noului Testament!

Pentru a înțelege importanța sa, țineți cont de următoarele:

  • Înainte de secolul 20, toate bibliile englezești începând cu primul Nou Testament al lui Tyndale (1526) s-au bazat pe Textus Receptus. Printre aceste biblii se numără: Biblia Miles Coverdale (1535), Biblia Matthew (1500-1555), The Great Bible (1539), The Geneva Version (1560), The Bishops Bible (1568) și, King James Version (1611) . 2)
  • Versiunile antice au urmat și ele linia Textus Receptus! Aceste versiuni includ: Peshitta (AD 150), Biblia Italică (AD 157), Biblia Waldensiană (AD 120), Biblia Galică (Sudul Franței, AD 177), Biblia Gothică (AD 330-350), Vechea Biblie Siriacă (AD 400), Biblia Armeniană (AD 400 – astăzi există încă 1244 de copii ale acestei versiuni), Biblia Palestinian Siriacă (AD 450), Biblia Franceză  Oliveton (AD 1535), Biblia Cehă (AD 1602), Biblia Italiană Diodati (AD 1606), Biblia Greacă Ortodoxă (folosită din vremea apostolilor și până în prezent de către Biserica Greacă Ortodoxă)  3)

În excelenta sa carte, ”Truth Triumphant: The Church in the Wilderness”, Benjamin Wilkinson scrie următoarele: ”Denominațiile protestante sunt întemeiate pe manuscrisul grec original al Noului Testament, adesea numit Textus Receptus, sau Textele Primite. Greaca Noului Testament este limba din care au fost traduse scrierile apostolilor în engleză, germană, olandeză și în alte limbi. În timpul Evului Mediu Întunecat, Textus Receptus era practic necunoscut în afara Bisericii din Grecia. Acest text a fost redat creștinătății de marele savant și erudit de limbă greacă, Erasmus.” 4)

Prin urmare, de ce bisericiile timpurii din secolele 2 și 3 și apoi toți reformatorii protestanți din secolele 15, 16 și 17 au ales Textus Receptus și nu au preferat textele minoritare?

Răspunsul la întrebarea aceasta este următorul:

  • Textus Receptus se bazează pe marea majoritate (peste 95%) din manuscrisele grecești existente. Acesta este și motivul pentru care el mai este numit și Textul Majoritar.
  • Textus Receptus nu prezintă mutilări ale textului, ștergeri, adăugiri și amendamente, așa cum o face Textul Minoritar.
  • Textus Receptus este în acord cu primele versiuni ale Bibliei: Peshita (AD 150), Vechea Latina Vulgata (AD 157), Biblia Italică (AD 157) etc.
  • Textus Receptus este îna cord cu marea majoritate a celor peste 86.000 de citate din scripturi ale părinților bisericii timpurii.
  • Textus Receptus nu este alterat cu filozofia egipteană și cu necredință.
  • Textus Receptus susține puternic doctrinele fundamentale ale credinței creștine: creația așa cum este ea istorisită în Geneza, dumnezeirea lui Isus Hristos, nașterea lui Hristos din fecioara Maria, minunile săvârșite de Mântuitorul Isus, învierea lui Isus Hristos în trup, întoarcerea sa literală și curățarea păcatelor prin sângele lui! 5)

Textus Receptus a fost (și încă este) dușmanul Bisericii Romano Catolice. Acesta este un fapt important și care trebuie avut în vedere!

whichbiblecanwetrust1982În prezent se ştie despre existenţa a aproximativ 4489 manuscrise greceşti ale Noului Testament 6). Dintre acestea, 170 sunt fragmente de papirus datând din secolul 2 până în secolul 7! 212 sunt manuscrise importante datând din secolul 4 până în secolul 10! 2429 sunt manuscrise de importanţă redusă datate între secolele 9 şi 16! 1678 sunt manuale pentru lectură publică care conţin extrase din Noul Testament. 7)

Mai există şi o recentă descoperire a unui mic fragment, din cel mai timpuriu manuscris cunoscut al Noului Testament – şi care nu este cuprins în copiile de mai sus – , datat la 66 A.D. şi este în acord cu Textus Receptus.

Ediţia King James a Noului Testament se bazează pe traducerea formală a Textus Receptus pe când, noile traduceri ale Bibliei se bazează pe un număr foarte mic de manuscrise dubioase, inclusiv pe textele romano-catolice Vaticanus şi Sinaiticus, şi alte câteva texte ale căror origini rămân un mister.

Textul Minoritar (Sinaiticus și Vaticanus), întrebările pe care le suscită și divergențele flagrante ale acestuia față de Textul Majoritar!

Manuscrisul Sinaiticus la care adesea se fac referiri ca la prima literă a alfabetului ebraic, Aleph, este scris sub forma unui codex, pe pânză – Codex A! 8)

Sinaiticus conţine multe falsuri, cum ar fi Toiagul lui Hermes (sau păstorul lui Hermes), Didahiile, şi o epistolă a lui Barnabás. Sinaiticus a fost descoperit într-un coş de deşeuri la mănăstirea St. Catherine de pe muntele Sinai, în februarie 1859. Sinaiticus este acoperit – la propriu – cu modificări, pe fiecare pagină, – însumând cel puţin zece revizuiri diferite ale textului . Modificările sunt evidente pentru oricine examinează acest manuscris! 9)

Manuscrisul Vaticanus, adesea menţionat ca Codex „B”, elaborat în biblioteca Vaticanului, de aici şi numele. 10)

Vaticanus a fost prezentat prima dată la 1481, fiind neclar dacă transcrierea sa s-a făcut anterior acelei date! Un lucru este însă clar, şi anume că, manuscrisul Vaticanus omite multe porţiuni din Scriptură, şi nu orice porţiuni ci, pe acelea care explică vital învăţătura creştină!

Vaticanus omite: Geneza 1:1 pînă la Geneza 46:28, Psalmii 106 până la 138, Matei 16:2-3, Romani 16:24, câteva din epistolele lui Pavel, cel puțin un capitol din Apocalipsa şi tot conţinutul cărţii Evrei după versetul 9:14! 11)

Nu ar trebui să fie surprinzător faptul că, Vaticanul a produs un manuscris care omite porţiuni din cartea Evrei – prezentându-le ca, complet inutile – şi ştergând capitolul 17 din Apocalipsa care arată limpede că, Roma este locul unde domneşte „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului”.

Observaţi că, cele două manuscrise primare folosite pentru noile versiuni ale Bibliei s-au aflat în grija şi custodia Bisericii Romano-Catolice.

!! Manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus, care însumează mai puţin de 1% din vechile manuscrise, diferă semnificativ de Textus Receptus (Textele Primite).

Vaticanus omite cel puţin 2877 de cuvinte; adaugă 536 de cuvinte; înlocuieşte 935 de cuvinte; transpune, schimbă ordinea a 2098 de cuvinte şi modifică 1132 de cuvinte, ajungând la 7578 divergenţe verbale faţă de Textus Receptus! Sinaiticus este o şi mai mare contrafacere, având 9000 divergenţe faţă de Textus Receptus! 12)

1 Chronicles 19 17 to Ezra 9 9 SinaiticusIată una dintre divergențele cele mai flagrante ale Codex Sinaiticus (vezi foto de deasupra)! Scribul faimosului Codex Sinaiticus  a omis o porțiune importantă din Vechiul Testament! El sare, pe aceeași pagină, și pe aceeași coloană, de la cartea 1 Cronici 19:17 direct la cartea Ezra 9:9!! 13) Și iată cum sună aceste versete în limba română, unul după altul:

”Au dat de ştire lui David, care a strâns pe tot Israelul, a trecut Iordanul, a mers împotriva lor şi s-a pregătit de luptă împotriva lor. David s-a înşiruit în linie de bătaie împotriva sirienilor. Dar sirienii, după ce se bătuseră cu el” (1 Cronici 19:17)

”Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru şi să-i dregem dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim.” (Ezra 9:9)

Vi se pare să existe vreo continuitate în ceea ce privește mesajul sau înțelesul acestuia? Cu altă ocazie, voi mai aduce în discuție și alte chestiuni flagrante legate de Codex Sinaiticus!

Revenind însă la Codex Vaticanus, consider că, cunoașterea următoarelor amănunte este de o reală importanță:

a. Potrivit The Westminster Dictionary of the Bible, ”Ar trebui să se noteze… că nu există vreun alt manuscris biblic în care să se fi strecurat atâtea greșeli de ortografie, greșeli de gramatică, și omisiuni, ca în Codex B (Vaticanus).”

 b. Codex Vaticanus a fost corectat de revizorii săi în secolele 8, 10 și 15! 14)

c. Întregul manuscris a fost mutilat… literele au fost scrise una peste alta cu o peniță, făcând ca identificarea multor caractere să devină astfel imposibilă. Dr. David Brown afirma pe bună dreptate: ”Mă îndoiesc de valoarea de ”mare martor” a oricărui manuscris care a fost rescris, falsificat, schimbat și în care s-au făcut adăugiri pentru mai bine de 10 secole.” 15)

d. Vaticanus omite Marcu 16:9-20, lăsând însă un spațiu alb pentru această secțiune din Scriptură. Iată mărturia personală a lui John Burgon după ce a examinat personal acest codex: ”A spune că în Codex Vaticanus (B), care fără îndoială este cel mai vechi pe The Last Twelve Verses of the Gospel of St. Mark Vindicatedcare îl avem, Evanghelia după Marcu se termină abrupt, cu al optulea verset din capitolul 16… asta este cu adevărat departe de a fi adevărat! În plus, este nevoie să fie menționat faptul că, scribul, a cărui intenție s-a descoperit că era aceea de a începe fiecare carte a Bibliei, în partea de sus a coloanei care îi urma celei care conținea cuvintele de încheiere ale cărții precedente, către sfârșitul Evangheliei după Marcu a deviat de la această practică invariabilă! EL A LĂSAT ÎN ACEST LOC O COLOANĂ ÎN ÎNTREGIME VACANTĂ. ESTE SINGURA COLOANĂ VACANTĂ DIN ÎNTREGUL MANUSCRIS – UN SPAȚIU ALB CONȚINÂND SUFICIENT LOC PENTRU CELE 12 VERSETE PE CARE EL NU LE-A INCLUS NICIODATĂ. DE CE A LĂSAT SCRIBUL ACEA COLOANĂ VACANTĂ? Ce anume l-a influențat pe scrib să procedeze în felul acesta particular, și să se abată de la regula lui stabilită? Fenomenul (cred că sunt singurul care i-a acordat o atenție distinctă) este de cea mai înaltă semnificație, și admite doar o singură interpretare. Manuscrisul după care a fost copiat Codex B trebuie că, conținea, indiscutabil, cele 12 versete aflate în dispută! Copistul a fost instruit să renunțe la ele – și el s-a supus; dar, prudent, el a lăsat un spațiu alb, in memoriam rei. Niciodată n-a fost un spațiu alb mai inteligibil! Niciodată nu a fost tăcerea mai elocventă! Datorită acestei banale ingeniozități (a scribului – n.tr.), Codex Vaticanus se contrazice în însuși mărturia lui împotriva versetelor finale din Evanghelia după Marcu, tocmai prin aceea că s-a păstrat un spațiu liber pentru acestea; căci tocmai acest fapt nu permite o concluzie potrivită unor circumstanțe ordinare, ci ea trebuie să decurgă din acea omisiune! Ba mai mult! Lăsând loc pentru versetele pe care le-a omis, aceasta scoate în evidență, la sfârșitul secolului 15, o mărturie mai veche decât codexul însuși.” 16)

e. Savanții lingviști au observat faptul că, limba în care a fost scris Codex Vaticanus este o reminiscență a limbii greacă clasice și platoniciene, și nicidecum în limba greacă Koine din Noul Testament (vezi Light of the Ancient East, de Adolf Deissman). Nestle a recunoscut faptul că el a trebuit să schimbe textul său grecesc (când a folosit Vaticanus și Sinaiticus) pentru a-l face să ”pară” ca un text scris în greaca Koine.

f. Codex Vaticanus conține apocrifele romano-catolice ca Iudit, Tobia și Baruh, în timp ce el omite epistolele pastorale 1 Timotei și Tit, cartea Apocalipsa, și taie din epistola lui Pavel către Evrei de la versetul 9:14 (un impediment real pentru Biserica Catolică, din moment ce Dumnezeu interzice preoția lor în Evrei 10 și demască astfel messa lor ca neavând niciun folos, la fel de bine!!)

Ura și disprețul catolicilor și al sicofanților lor, pentru Biblia King James (AV)

Simpatizantul lui Darwin și așa-zisul teolog și traducător al Bibliei, Fenton John Anthony Hort, avea o cu totul altă părere despre importanța textelor Sinaiticus și Vaticanus! Iată ce îi scria el unui prieten, John Ellerton, cu privire la asta: ”Până în ultimele  câteva săptămâni  nu am avut nicio idee despre importanța textelor, citind atât de puțin Textul Grec (Codex Sinaiticus și Vaticanus – n.tr.) și ocupându-mă de infamul Textus Receptus!17)

Se poate spune așadar că, Hort ura Textus Receptus! Această aversiune a lui Hort, pentru Textus Receptus, și simpatia sa pentru manuscrisele catolice, îl plasează pe acesta, de facto, în tabăra bisericii romano-catolice!

Iată ce spuneau și iezuiții despre Biblia King James: ”Atunci Biblia, acel șarpe cu capul ridicat și ochi scânteietori, amenințându-ne cu veninul lui în timp ce se târăște pe pământ, se va preface într-un toiag de îndată ce vom fi în stare să punem mâna pe ea … De trei secole nu ne lasă odihnă această nemiloasă aspidă. O știți prea bine cum ne prinde și cum ne înhață…” 18)

Leo XIIMai mult, Papa Leo XII (vezi imagine), într-o enciclică a sa din 1824, a comparat Biblia King James (AV) cu o ”Evanghelie a Diavolului”. Poftim? Da, ați auzit bine! Această năpârcă a numit Evanghelia lui Hristos ca fiind Evanghelia Diavolului! Această slugă a minciunii s-a semețit împotriva Cuvântului Evangheliei insuflat de Dumnezeu (2 Timotei 3:16), aruncând astfel cuvinte de hulă asupra Duhului Sfânt, pe care l-a numit Diavol, exact ca fariseii din vremea Domnului Isus! Iată de ce, acest om nu va căpăta iertare în veac! (Marcu 3:29)

În ceea ce privește motivul acestei înverșunări a papalității, acesta a fost explicat foarte bine de Alexander McLure (1858): ”Tipărirea Bibliei engleze s-a dovedit a fi, de departe, cea mai puternică barieră care s-a ridicat vreodată în a respinge înaintarea Papalității, și în a afecta serios resursele Papalității.” 19)

Iată cum plecând de la evidențele de până acum, de la disprețul nedisimulat al lui Hort pentru Textus Receptus, dar și de la simpatia catolicilor pentru același manuscris, am ajuns în cele din urmă la o întrebare retorică, foarte interesantă, formulată de profesorul, cercetătorul, și autorul mai multor cărți cu privire la noile versiuni ale Bibliei, David W Daniels. 20) Să vedem deci care este această întrebare, și care este răspunsul la ea!

De ce urăsc Martorii lui Iehova Biblia King James (AV)?

by David W. Daniels:

”… Martorii lui Iehova sunt cunoscuți pentru faptul că ei spun că toți oamenii sunt păgâni, cu excepția lor! Și că nimeni nu mai este ca ei în întreaga lume! Însă eu am citit unele cărți mai vechi, foarte rare, și chiar și niște articole pe site-ul de web JW, care m-au făcut să-mi pun întrebarea dacă (fostul iezuit -n.tr.) Alberto (Rivera – n.tr.) avea dreptate (atunci când afirma că inclusiv cultul Martorii lui Iehova este o creație iezuită n.tr.). Dar ceea ce am descoperit întrece orice așteptare!

Martorii lui Iehova se confruntă cu o mică dilemă.

Pe de o parte, ei doresc să se distingă de toate religiile lumii, și de toate grupurile religioase. Dar ceea ce-i face distinși pare să fie din ce în ce mai insignifiant!

După cum spun Martorii lui Iehova, ei pot folosi orice Biblie, inclusiv Biblia King James, versiunea autorizată (AV)! Dar, în realitate, ei urăsc Biblia King James pentru că aceasta se opune tuturor doctrinelor lor de bază! Hai să aruncăm o privire în istoria acestei organizații!

– În anul 1882, Charles Taze Russell spunea că el nu crede în dumnezeirea lui Hristos și repingea învățătura despre Trinitate. Care era Biblia după care se ghida el la acel moment? Cumva Biblia King James (AV)? Nu, nici pomeneală! Biblia lui Russell la acea dată era ediția publicată de Westcott și Hort, în anul 1881, ”English Revised Version”, sau ERV, adică o biblie care se baza pe textul grecesc W&H. Aceasta a fost prima biblie din care a fost înlăturat versetul din 1 Ioan 5:7, și care sună așa: ”Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt”, fără ca măcar să fie adăugată vreo notă explicativă de subsol!

… Privind înapoi, Martorii lui Iehova par foarte diferiți (de alte organizații religioase – n.tr.) Rutherford acuza fățiș religia romano-catolică ca fiind „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului”, din cartea Apocalipsa! Dar mergând și mai înapoi, la anul 1882, ei învățau că liderii bisericii catolice au creat doctrina Trinității pornind de la învățături păgâne, și după care au introdus această învățătură în versetul 1 Ioan 5:7 din biblia lor!

DiaglottSă urmărim în ediția nou testamentară din 1942 ED (The Emphatic Diaglott) a Martorilor lui Iehova, publicată de Watchtower Bible and Tract Society! Lipsește exact versetul din 1 Ioan 5:7!! În această ediție interlineară a Noului Testament apare și modificarea versetului din Ioan 1:1, ”și Cuvântul era un dumnezeu.”

Dar pe care manuscrise se baza acest ”The Emphatic Diaglott” din anul 1942? Iată ce aflăm din prefața acestuia: ”Manuscrisul Vatican” sau Codex Vaticanus!! Acest Nou Testament al Martorilor lui Iehova are note pe fiecare pagină, în care se poate citi, ”Vatican Manuscript!”

Însă chiar și așa, la data aceea (1942) ei nu au modificat versetul din Ioan 9:35, acolo unde Isus l-a întrebat pe un orb pe care-l vindecase, ”Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”

Acum, hai să citim următoarele versete din Biblia King James, versetele 9 : 35-38:  ”Isus a auzit că l-au dat afară şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?” „L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este.” „Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat.”

kingdominterlinearDar să mergem la un alt Nou Testament al Martorilor, The Kingdom Interlinear Translation of the Greek Scriptures (KIT) din 1969! În acesta, în versetul din Ioan 9:35 citim: ”Crezi tu în Fiul omului?” în loc de ”Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”și ca în multe alte biblii bazate pe textul alexandrin, corupt, a fost astfel înlăturată dumnezeirea lui Hristos, precum aceea care reiese din 1 Ioan 5:7, sau au spus ”un dumnezeu” în Ioan 1:1, și multe altele.

Însă iată unde este ironia: Martorii lui Iehova par și cred că sunt atât de diferiți de oricine altcineva! Știți de ce? Deoarece ei folosesc același text corupt pe care îl folosesc toți aceia care urăsc Biblia King James (AV), adică traducerea fidelă în limba engleză a Textus Receptus!! La un moment dat, ei chiar păreau diferiți. Ei acuzau biserica catolică de faptul că aceasta ar fi adăugat versetul din 1 Ioan 5:7, referitor la Trinitate! Dar apoi, ce credeți?? Începând cu conciliul Vatican II din 1964, catolicii au început să susțină exact textul folosit de Martorii lui Iehova! Așa că, astăzi, versetul biblic din 1 Ioan 5:7, a suferit exact aceeași mutilare ca în biblia Martorilor lui Iehova sau în ediția NIV a Bibliei!! Adică, și din biblia catolică au dispărut următoarele cuvinte: ”Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt”! Și lucrul acesta s-a întâmplat deja în aproape toate versiunile moderne ale Bibliei, din întreaga lume!

Începând cu anul 1965, aproape toate traducerile Bibliei poartă aprobarea Vaticanului! Însă fructul acestor biblii noi este evident!

Biblia New World Translation, a Martorilor lui Iehova, nu învață că Hristos este Dumnezeu! Și ce-i cu asta?? Nici în multe versiuni ale bibliilor protestante sau catolice nu se mai învață acest lucru!

Atunci, sesizați care este fondul problemei? Iată-l! Cum pot pretinde Martorii lui Iehova că ei reprezintă o religie distinctă când, aproape toată lumea a început să nu mai creadă că, Hristos este Dumnezeu? Totodată, începând cu Vatican II, aproapte toate confesiunile folosesc același text grec, același text ebraic și acelaș text latin!! Prin urmare, cum pot Martorii lui Iehova să se distingă ei înșiși de protestanți și de catolici? Fiindcă de fapt, toți sunt de aceeași parte! Iar în fruntea tuturor stă acest Nou Testament al Martorilor lui Iehova, din anul 1969 (KIT) și care, acum, este văzut la fel de valabil ca oricare alt Nou Testament!

Westcott & Hort text (1881)Dar hai să dăm citire unui pasaj de text din prefața KIT, vezi pagina 9: ”The Greek Text that we have used as the basis for the New World Translation is the widely accepted Westcott & Hort text (1881), by reason of its acknowledged excellence. But we have also taken into consideration other texts, including those prepared by D. Eberhard Nestle, the Spanish Jesuit scholar Jose Maria Bover, and another Jesuit scholar, A Merck.” (Textul grec pe care l-am folosit ca bază pentru Traducerea Lumii Noi este unanim acceptatul text, Westcott & Hort(1881), ca urmare a excelenței recunoscute. Dar noi am luat, de asemenea, alte texte, inclusiv cele preparate de D. Eberhard Nestle, de savantul iezuit spaniol Jose Maria Bover, și un alt savant iezuit, A Merck. – n.tr.)

Așadar, unde este marea diferență? Nu-i așa că începe să semene cu o alianță – o nesfântă alianță – ? O alianță nesfântă între catolici și Martorii lui Iehova, împotriva tuturor acelor credincioși Bibliei King James (AV) (care cred în autoritatea Textus Receptus – n.tr.)!

De ce această alianță nesfântă între Martorii lui Iehova și Biserica Romano Catolică?? Pentru că, catolicii au creat biblia pe care Martorii lui Iehova o folosesc pentru a se împotrivi doctrinelor de bază ale creștinismului așa cum se regăsesc ele în Textus Receptus și în traducerea engleză a acestuia, King James (AV).

Nu este interesant că, în cele din urmă, Martorii lui Iehova nu reprezintă decât o structură autoritară pentru foștii catolici, cât și pentru toți acei oameni care vor să li se spună ce trebuie să facă?

Și atunci, care este noutatea mesajului Martorilor? Ei vor să fie urmați pentru mesajul lor despre cum va decurge viața veșnică? Nu-i nimic original aici! Catolicii fac asta de secole! Vă place să mergeți de la ușă la ușă pentru a vă vinde religia? Bine ați venit la bord! Sunt atât de multe organizații care fac asta! Mormonii se pricep destul de bine la asta (și adventiștii la fel – n.tr.)!

Deci, până la urmă, ce anume face diferența? Fiindcă toți acești oameni au în comun că, ei nu cred că Hristos este Dumnezeu! Martorii lui Iehova utilizează același text grecesc ca protestanții și catolicii! Nu e de mirare că numărul membrilor Martorilor lui Iehova este în scădere! Ei se pot lupta împotriva dumnezeirii lui Hristos în aproape orice text, cu o singură excepție: King James Bible (AV)!

Până la urmă, începe să prindă contur ceea ce spunea fostul iezuit, Alberto Rivera. Iezuiții au infiltrat Martorii lui Iehova pentru a transforma această organizație într-un loc care să-i atragă pe foștii catolici, iar sistemul catolic să poată să-și mențină în continuare jugul, pe grumazul lor!

În cele din urmă, Martorii lui Iehova nu sunt altceva decât o religie dintre multe altele care se mișcă în direcția unei singure biblii mondiale și a unei singure religii mondiale! Fiindcă toți sunt de acord, mai mult sau mai puțin, cu excepția acelora care cred în autoritatea King James Bible (AV) sau altor traduceri fidele ale Cuvântului lui Dumnezeu!” 21)

Nu-i așa că lucrurile sunt mult mai grave decât par la prima vedere? La data la care am început aceste investigații nu bănuiam nici pe departe amploarea acestui fenomen global în ceea ce privește reviziuirea Scripturii! Este un fapt extrem de grav și de aceea cred că adevărații cărturari creștini trebuie să vegheze la păstrarea integrității textului Scripturii!

Sfatul meu, pentru tine cititorule, este următorul: cumpără cât mai multe biblii, indiferent de limba în care sunt scrise, dar care reflectă cu fidelitate manuscrisul grec original, Textus Receptus!

Dumnezeu să ne lumineze și să ne apere de lucrarea de minciună care a lovit atât de adânc în autoritatea Cuvântului inspirat al Sfintei Scripturi!

Note

1. G. A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 141-148 (1993)

2. STORY OF OUR ENGLISH BIBLE, by W. Scott

3. Bible Versions, D.B. Loughran

4. Textus Receptus; http://www.1611kingjamesbible.com/textus_receptus.html/

5. Id.

6. LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 82 (1982)

7. Id.

8. SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 70 (1987)

9. Id. p. 70, 71

10. Id. p. 71

11. Id. p. 72

12. LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982)

13. Why You Can’t Trust Sinaiticus – Part 1, by David W. Daniels; https://www.youtube.com/watch?v=wKC1fwnmQ6c

14. W. Eugene Scott, Codex Vaticanus, 1996

15. The Great Unicals

16. Burgon, The Last Twelve Verses of the Gospel of St. Mark Vindicated, 1871, pp. 86-87; http://www.1611kingjamesbible.com/codex_vaticanus.html/; http://www.ccel.org/ccel/burgon/mark.txt

17. 20 decembrie 1851, Hort to John Ellerton, Life, Vol. I, p. 211

18. The Jesuits in History,  Hector Macpherson, (Springfield, Missouri; Ozark Book  Publishers, 1997; Originally Published in 1900, Appendix 1; https://www.jesus-is-lord.com/roman_catholic_church_and_unauthorized_versions.htm

19. Translators Revived, by Alexander McClure, 1858

20. https://www.chick.com/ask/aboutdaniels.asp

21. Why JWs Hate the KJV, by David W Daniels; https://www.youtube.com/watch?v=o1pFppVo0EQ

Publicat în Fără categorie

Contrafacerea satanică a Noului Testament al Domnului Isus Hristos. (2)

Brooke Foss Westcott și necredința sa în cea de-a doua venire, în trup, a lui Hristos

          Westcott credea că cea de-a doua venire a lui Isus Hristos nu va fi una literală, fizică, ci doar una spirituală: ”Din câte îmi amintesc, am explicat foarte pe scurt ceea ce cred eu cu privire la ”venirea Domnului” în mica mea carte, Historic Faith. Eu sunt ferm convins că, căderea Ierusalimului a însemnat venirea Domnului, împlinind astfel cuvintele sale; și, după cum au existat deja alte veniri (ale lui Isus  – n.tr.), eu nu mă îndoiesc de faptul că El ”vine” la noi chiar în clipa asta.” 52)

Însă deși versetul din Ioan 21:22, ”până  voi veni Eu”, vorbește despre o venire fizică, literală, Westcott și alții ca el, vedeau venirea Domnului Hristos nu ca pe un fapt cert, care se va petrece în viitor, ci mai degrabă ca pe un fapt care se află într-o lentă și continuă realizare! Westcott a văzut ”a doua venire” a lui Hristos în distrugerea Ierusalimului și în moartea fiecărui credincios! 53)

Așadar, Westcott a negat venirea în trup a lui Hristos! O astfel de învățătură însă demască duhul lui antihrist: ” Căci în lume s-au răspândit mulţi AMĂGITORI, care NU MĂRTURISESC CĂ  ISUS HRISTOS VINE ÎN TRUP. Iată amăgitorul, iată antihristul! ” (2 Ioan 1:7) Acesta a fost adevăratul duh care a lucrat și prin Westcott.

!! Martorii lui Iehova, la rândul lor, nu cred într-o venire literală, fizică, a lui Hristos, cu o infimă diferență: ei cred că doar cei 144.000 de aleși îl vor vedea pe Hristos, cât despre ceilalți, care vor fi mântuiți, niciunul dintre aceștia nu-l vor mai vedea vreodată pe Hristos, acel hristos despre care învață ei. Cu alte cuvinte, și aici, tot duhul lui antihrist!

Brooke Foss Westcott și necredința sa în împărăția cerurilor

Nici această doctrină fundamentală a Evangheliei lui Hristos nu i-a scăpat lui Westcott! El vorbea despre această împărăție mai degrabă ca despre o stare, decât ca despre un loc real! Se poate spune așadar că Westcott a fost de fapt un adevărat pionier al mișcării New Age care învață că Hristos este de fapt o stare a minții! Câte asemănări, nu-i așa?

Westcott susținea că „împărăția cerurilor este o stare și nu un loc”, învățând că, credința într-o împărăție reală a lui Hristos nu este decât o eroare! 54) ”Noi putem spera rezonabil, cu răbdare, hotărâre și credință, să găsim raiul printre noi, aici, în gloria vieții noastre pământești.” 55)

!! Martorii lui Iehova, deși nu afirmă direct acest lucru, în principiu susțin același lucru, cu o infimă diferență: există o împărăție a cerurilor doar pentru cei 144.000! În rest, toți cei mântuiți își vor afla raiul aici, pe pământ:  „Învață Biblia că doar unii oameni vor merge la cer? Da, Biblia ne învață că un număr limitat merge la cer, pentru un motiv special.” 56) Turnul de Veghe învață despre o împărăție spirituală a cerurilor, rezervată doar pentru cei 144.000 de aleși și care nu au înviat fizic din morți, ci doar spiritual!! 57) Adică, o împărăție abstractă, imposibil de revelat celorlalți!  Sclavul Fidel și Prevăzător învață însă că, majoritatea covârșitoare a celor salvați se vor bucura doar de raiul pământesc!! 58)

În esență, acest sclav prevăzător întru înșelăciunea sa, susține același lucru ca și apostatul Westcott!

Biblia învață însă cu totul altceva:  marea mulțime de oameni va sta ”înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului” (Apocalipsa 7:11), care se află în Ceruri. Iar această mare mulțime de oameni sau gloată, este distinctă de numărul celor 144.000!

Remarcați așadar nu numai similaritățile dintre concepțiile lui Westcott și învățăturile Turnului de Veghe ci și totala antiteză dintre învățăturile Martorilor și acelea esențiale ale Bibliei! Să fie oare o coincidență? Doar un naiv ar mai putea crede asta în lumina celor expuse până acum, deoarece acestea relevă o mai mult decât semnificativă  întrepătrundere și continuitate! Este limpede că influența lui Westcott asupra lui C.T. Russell a fost una fundamentală! Este limpede că așa-zisa traducere a lui Westcott și Hort care se regăsește masiv în Traducerea Lumii Noi, ediția Bibliei Martorilor lui Iehova, reflectă ideile unor apostați și eretici în însăși miezul doctrinei iehoviste, care învață despre un alt Isus, despre o altă evanghelie și despre un alt duh:

”Dar mă tem ca, după cum şarpele  a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice  de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.   În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un ALT ISUS, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un ALT DUH pe care nu l-aţi primit, sau o ALTĂ EVANGHELIE, pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” (1 Corinteni 11:3,4)

De ce a procedat Westcott  la o asemenea lucrare de amăgire și la o asemenea amploare? Pentru că el nu a fost creștin, ci doar un mistic! El a fost identificat în felul acesta în următoarele surse și autorități: ”The Encyclopedia Britannica (1911)”, ”The Christian Socialist Revival (1968, Peter Da Jones, Princeton University Press’ book, pg. 179)”,  “Encyclopedia of Religion and Ethics”, “Occult Illustrated Dictionary” șamd…

Și astfel ajungem și la următoarea dimensiune a convingerilor lui Westcott: socialismul!! Destul de straniu, nu-i așa?

Brooke Foss Westcott și credința sa în frăția umanității!

Socialismul lui Wescott, așa-zis creștin, era centrat în idealul său privind frăția umanității! El vorbea despre socialism în termenii  încarnării solidarității umane la viață! 59) Și deși se pronunța împotriva socialismului politic, în fapt, Westcott nu a făcut decât să se joace într-un mod periculos cu cuvintele atunci când a vorbit despre frăția umanității, care sună atât de masonic! Așadar, socialismul nepolitic al lui Westcott era  de fapt o expresie clară a învățăturii sale cu privire la raiul pământesc, la îndemâna exclusivă a omului!

Cam atât cu Westcott, consider că este suficient! În cele ce urmează voi face referire la camaradul său întru această îndeletnicire a traducerii Bibliei, Hort!

Fenton John Anthony Hort  afirmă că învățătura despre mântuirea prin Hristos este o erezie!

”Adevărul este că, eu nu văd cum poate fi împlinită dreptatea lui Dumnezeu fără ca fiecare om să sufere, personal, pedeapsa pentru păcatele sale.” 60)

”Desigur că nimic nu poate fi mai contrar Scripturii decât limitarea modernă la un Hristos purtând păcatele noastre și murind pentru acestea; dar acesta este doar unul dintre aspectele unei erezii aproape universale.” 61)

Adevărul este că Hort credea că Satan era mult mai îndreptățit să accepte plata lui Hristos pentru păcatele noastre, și nicidecum Dumnezeu !

”Mărturisesc că nu îmi repugnă deloc doctrina primitivă a unui preț de răscumpărare plătit lui Satan, deși nici eu nu sunt pregătit să-mi dau deplinul acord pentru asta. Însă eu nu pot vedea nicio altă formă posibilă prin care doctrina răscumpărării să poate fi sustenabilă; orice altceva este mai potrivit decât noțiunea de răscumpărare plătită Tatălui.” 62)

Câtă mișelie în ”logica” lui Hort! El înadins se preface a nu înțelege că Hristos a murit pe cruce în locul nostru, al întregii omeniri, suferind pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcat! Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică! (Ioan 3:16) Ideea lui Hort cu privire la răscumparea lui Hristos, ca preț plătit lui Satan, este o blasfemie! Satan nu va scăpa de mânia judecății lui Dumnezeu! Îngerii săi căzuți vor primi aceeași osândă! Ce preț să plătească Dumnezeu Fiul unei creaturi osândite deja, Lucifer?

Citind asemenea aberații, cititorul se poate întreba, pe bună dreptate, asupra intențiilor reale ale acestui traducător al Bibliei! În aceste momente mă gândesc la acei adventiști nebuni din zilele noastre care afirmă că, traducerea W&H este cea mai veridică traducere a Bibliei! (vezi articolul anterior)

În mișelia sa, Hort susținea că credința în ispășirea lui Hristos pentru păcatele noastre este o erezie antiscripturală!! Cât de nebun a fost acest om, fiindcă iată ce spune Biblia cu privire la asta!

”Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5)

”… Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi” (1 Corinteni 15:3)

” El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.” (Galateni 1:4)

” El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru 2:24)

” El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:2)

”… El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:10)

”… Domnul împăraţilor pământului! Ale Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său” (Apocalipsa 1:5) șamd

Vi se pare că versetele enumerate mai sus sunt metaforice? Versetele de mai sus vorbesc despre o ispășire literală și nicidecum una fictivă, care să facă subiectul unor alegorii ale misticilor! Disprețul și batjocura lui Hort la adresa Scripturii este că, astfel, el strecoară ideea perversă că însăși Biblia este antiscripturală în esența sa! Ce nebunie!

!! Sclavul Fidel și Prevăzător, se putea să învețe și el altceva decât Hort? Da, însă doar cu o infim de mică distincție, legată de numărul celor 144.000, sau nu? Hai să vedem despre ce este vorba:

În primul rând, Sclavul Fidel și Prevăzător învață că Isus nu a ispășit încă în totalitate: „… Lucrarea lui Hristos pentru inaugurarea noului legământ nu va putea începe înainte de perfecționarea propriului său corp … tot sângele său nu a fost vărsat încă.” 63)

Mai mult, pitindu-se în spatele unor răstălmăciri care mai de care mai stranii, Sclavul Fidel și Prevăzător învață că de fapt nimeni nu este mântuit prin sângele lui Hristos, iată cum:

– cei din noul legământ, care merg la cer, în nr de 144.000, sunt de fapt o preoție regală, un neam sfânt!  64) Aceștia au dus o viață pământească perfectă, fără de păcat! (sic!) 65) Și acum urmează o altă aberație teologică: în anul 1995, Sclavul Fidel și Prevăzător a afirmat că 28 dintre cei aleși, care se aflau în Cer alături de Isus  au căzut, și astfel au pierdut locul lor în Cer! Cum e cu putință așa ceva?? Potrivit Sclavului Fidel și Prevăzător, Isus acționează și în acest moment ca mediator al celor 144.000 de aleși, care, când au trăit pe pământ, au fost fără de păcat!! Adică nici măcar celor 144.000 de aleși nu le-a spălat Isus păcatele cu sângele său, pentru că nu a avut ce păcat să le spele? Însă, după ce ei au fost fără de păcat pe pământ, ei pot păcătui în cer – adică să repete căderea, aidoma lui Lucifer!? După cum se vede treaba se pare că rolul lui Isus se limitează doar la o mediere pentru cei 144.000, și numai după învierea lor (medierea!), dar pentru care există riscul să cadă, acolo, în Cer!!

– Învățătura actuală Watchtower este că există „doar un număr limitat de născuți din nou. Marea mulțime nu are nevoie să se nască din nou. Viața lor este pământească, nu cerească.” 66)

Să recapitulăm: Martorii lui Iehova cred că doar cei 144.000 îl au pe Isus ca mediator (sic!) în timp ce, clasa pământească îi are drept mediatori pe cei 144.000, între ea și Isus. Cu alte cuvinte, există o deviere în Noul Legământ. Unul (Isus) este mediator pentru un grup de 144.000 de persoane iar acești 144.000 sunt mediatori pentru tot restul credincioșilor. Și dacă, potrivit Sclavului Fidel și Prevăzător, 28 dintre cei 144.000 au căzut, ce se întâmplă cu acei martori ai lui Iehova care i-au avut pe acești 28 de căzuți, ca mediatori?? Concluzia logică care se desprinde de aici ar fi că, toți aceștia vor rămâne fără de speranță!!

Până la urmă, potrivit acestei înșelătorii diabolice a Sclavului Fidel și Prevăzător, nimeni din cele două clase distincte de salvați nu a beneficiat de spălarea păcatelor prin sângele lui Isus! Deci Sclavul învață aceeași erezie nimicitoare ca și Hort doar că, mai ”abil” decât Hort. Doctrina cu privire la asta este atât de alambicată încât cineva, istovit de atâtea răsuciri și piruete, ar putea înțelege greșit faptul că, Martorii lui Iehova ”cred” în ispășirea păcatelor lor prin sângele sfânt al lui Isus! Nici pomeneală!!

Din păcate, ei nu cred că ”Domnul împăraților pământului… care ne iubește… ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său.” (Apocalipsa 1:5), și pentru că ei nu au ”băut sângele Lui” de aceea nu au viața în ei înșiși. (Ioan 6:53)

Voi mai aminti faptul că Hort suferea de un rasism feroce. Vorbind despre sclavii negri el a spus că aceștia, ”și-au dovedit ei înșiși că sunt o rasă inferioară incomensurabilă…” 67)

Hort nu credea în existența Iadului însă credea în Purgatoriul catolic!  Cât despre Sclavul Fidel și Prevăzător, și el, crede ca și Hort, că Iadul este doar o poveste!

Cam atât în ceea ce-l privește pe Hort. Nu cred că altceva ar putea fi mai relevant, decât erezia justificată de acest batjocoritor prin insinuarea sa perfidă privind anumite învățături antiscripturale ale Bibliei, atunci când respinge ipsășirea lui Isus pentru păcatele întregii omeniri! Despre ce vorbim noi aici?? Hort l-a tăgăduit pe Fiul și pe Tatăl! Hort nu a fost decât o altă gazdă vremelnică, dintre atât de multe altele, pentru duhul lui antihrist.

IV. Începutul contestării acurateții manuscrisului grec original,  Textus Receptus (sau Textul Bizantin)

În capitolul anterior am arătat deja că, tonul acestor nebunii a fost dat de apariția a două culegeri de etxte aparținând Bisericii Catolice, Codex Vaticanus (prezentat pentru prima dată în 1481, tocmai la timp pentru a contracara Reformațiunea!) și Codex Sinaiticus (re)descoperit într-o mănăstire din Egipt, în anul 1859!! Aceste două manuscrise catolice, abundând în omiterea unor cărți întregi ale Scripturii (inclusiv în ceea ce privește Vechiul Testament) și în modificări și remodificări grosolane ale textului biblic, au oferit argumentele necesare și ”suficiente” pentru contestarea autorității Bibliei King James, versiunea autorizată, cea mai răspândită carte la acel timp, în toată lumea vorbitoare de limbă engleză! Și când vorbim despre Biblia autorizată King James, vorbim despre cartea care a dat frisoane și dă, de secole, Bisericii Catolice! Totodată, ea deranjându-i astăzi, din ce în ce mai mult,  și pe corifeii și activiștii Noii Ordini Mondiale! Dar să revenim.

Codex Vaticanus și Codex Sinaiticus sunt manuscrisele catolice care au stat la baza traducerii Bibliei realizate de anticreștinii Westcott și Hort! Traducerea W&H  stă la baza celor mai multe biblii New Age, cât și la realizarea ediției New World Translation a Martorilor lui Iehova! Mai mult, cea mai mare parte dintre convingerile anticreștine ale lui Westcott și Hort se regăsesc, aproape cu fidelitate, în doctrinele esențiale învățate de Sclavul Fidel și Prevăzător, Watchtower!

Acesta a fost adevăratul traseu din care au luat ființă atât congregația Martorii lui Iehova cât și ediția biblică, Traducerea Lumii Noi!

Însă Vaticanul, posesorul de facto al acestor manuscrise și, prin urmare,  adevăratul artizan al acestei înșelătorii, a preferat să râmână în umbră! În mod oficial, tonul acestei necesități privind traducerea Bibliei după un manuscris ”fidel” a fost dat de către germanul protestant  Constantin von Tischendorf (1815-1874). El a fost la fel de creștin și de protestant precum au fost misticii anticreștini Westcott și Hort!  Acesta este motivul pentru care, în continuare, vom vorbi despre  Codex Sinaiticus!

Constantin von Tischendorf și Codex  Sinaiticus

minciuna_codex_sinaiticus

Un Chip al Contrafacerii, Constantin von Tischendorf

După obținerea unui doctorat în filozofie (1838) Tischendorf a devenit interesat de textul Noului Testament! La numai vârsta de 24 de ani, convins de insuficiența manuscrisului grec original, Textus Receptus, al Noului Testament, tipărit de Desiderius Erasmus Roterodamus (în 1516), a început să se intereseze cu privire la posibilitatea de a ”restabili textul grec  așa cum a ieșit el din mâinile autorilor săi sacri.” 68)

Prin urmare, Constantin, la numai vârsta de 24 de ani, după ce a studiat filozofia, era deja convins  că, manuscrisul Textus Receptus nu reflectă adevărata lucrare a autorilor sacri ai Noului Testament! Așadar el a început să studieze și scrierile apocrife și a purces într-o îndelungă căutare de alte manuscrise – vezi  Egipt, Sinai, Ierusalim, Smirna, Beiruth, Constantinopole (Istanbul) și Athena!

mănăstira_caterina_Sinai_Egipt

Mănăstriea Catherina Sinai

Și ce să vezi, convingerea lui Tischendorf avea să devină realitate în cel mai scurt timp! El a descoperit un manuscris important, într-un coș de gunoi, la Mănăstirea Sfânta Caterina de pe Muntele Sinai (1844). După această descoperire, el se reîntoarce în același loc între 1853 – 1859, cu gândul că poate va mai descoperi și alte manuscrise, însă, spre stupoarea sa, el descoperă că foarte multe pagini ale manuscrisului descoperit de el, cu ani în urmă, dispăruseră! Von Tischendorf primește însă un ajutor nesperat de la țarul Alexandru II al Rusiei, și revenind acolo, în 1858, el primește întregul manuscris de la un călugăr catolic care îi dă o așa-zisă Septanta69)

Biserica Catolică, profund șocată de descoperirea lui Tischendorf! Efectele perverse ale acestei descoperiri în cultura prezentă!

Un anume Thony Bushby opinează că, cu acest Codex, Tischendorf ar fi produs un adevărat șoc 70) în sânul bisericii catolice!! Eu nu știu cât de sincer este convins Thony de ”șocul” din sânul bisericii  catolice, și când spun asta am în vedere mai multe aspecte. În primul rând, după cum istoria o demonstrează, biserica catolică a fost mereu extrem de interesată de Cuvântul Scripturii! În al doilea rând, ”descoperirea” lui von Tischendorf a fost un motiv de mare satisfacție pentru Vatican, și voi explica asta puțin mai încolo! Deocamdată voi face doar o remarcă: să zicem că Biserica Catolică ar fi oarecum deranjată de contestarea dumnezeirii lui Hristos, în realitate, problema ei dintotdeauna a fost Biblia King James (AV), adică traducerea care redă cel mai fidel Cuvântul lui Dumnezeu!

Dacă veți dori totuși să știți mai multe despre autoritatea în Scripturi a acestui Bushby, am să vă spun doar că acest domn este autorul cărții, The Bible Fraud! În această carte, dl Bushby azvârle cu blasfemii care mai de care mai grele: Isus s-a căsătorit cu Maria Magdalena și cu alte două femei; Isus era descendent al unui rege celt pe nume Lud iar Maria o descendentă a lui Irod; Isus ar fi avut un frate geamăn, și ambii au fost concepuți în urma unui ”viol sau adulter”; Isus a devenit regele Britaniei, sub numele de Cunobelinus; Isus a mers în Egipt să studieze religiile misterelor și în cele din urmă Isus a fost ucis prin lapidare șamd… Voi mai spune doar că autorul acestei ”cărți”, Bushby, e convins de faptul că Nostradamus este cel care i-a insuflat aceste ”prețioase” informații! Observați vă rog consecințele dramatice ale descoperirilor privind ”impostura” textului bizantin, Textus Receptus!  Cât de obraznice au devenit, după aceea, insinuările și batjocurile ateilor la adresa Fiului lui Dumnezeu!! (vezi și piesa Evangheliștii, a lui A.M. Pipidi)  Acum au și argumente solide, științifice, spun ei, ateii!

Dar să urmărim în continuare o mostră de asemenea argumente!

Biblia din Sinai strecoară îndoiala asupra învierii în trup a lui Isus

Astfel, Biblia din Sinai oferă  ”dovada” că, versetele din Evanghelia după Marcu (16:9-20) sunt doar o contrafacere, acestea fiind ”adăugate mult mai târziu”  – pentru a susține învățătura că Isus a înviat din morți!! Și uite așa, din acest motiv, mai mult de 500 de cuvinte 71) nu mai apar în multe dintre bibliile moderne, în timp ce în ediția Traducerea Lumii Noi, ele apar într-o așa-numită ”Încheiere lungă.” 

Să recapitulăm:  Codex Sinaiticus, redescoperit de Tischendorf în 1859, conținea scrierea exoterică Toiagul lui Hermes (sau păstorul lui Hermes), Didahiile, şi o epistolă a lui Barnabás – niște scrieri ezoterice! Sinaiticus este acoperit – la propriu – cu modificări, pe fiecare pagină, – însumând cel puţin zece revizuiri diferite ale textului. Modificările sunt evidente pentru oricine examinează acest manuscris! 72)

Așadar, CÂT DE RELEVANTĂ ESTE DOVADA AȘA-ZISEI CONTRAFACERI A VERSETELOR DIN MARCU 16:9-20 și care este efectul acestei dovezi asupra Evangheliei lui Hristos??  Cât de justă poate fi o observație făcută pe o pânză, plină de mâzgăleli, descoperită într-un coș de gunoi? În niciun caz, pentru niciun om normal, cărturar sau nu, un asemenea material nu poate constitui un reper acceptabil pentru o afirmație atât de gravă ca aceea că, textul din Marcu care vorbește despre învierea lui Isus, este doar o scorneală adăugită mult mai târziu!

”Descoperirea” lui Tischendorf, care a antrenat imediat descalificarea autorilor Evangheliei ca fiind niște impostori, i-a produs creștinului Tischendorf o profundă  dezamăgire :  ”Cum au îndrăznit oare, însuși scribii, să aducă niște modificări ale textului care afectează chiar înțelegerea acestuia…”? 73)

Da, Tischendorf insinuează prin asta că toate edițiile biblice, bazate pe Textus Receptus, conțin cel puțin o adăugire la Evanghelia după Marcu, întrucât el pornește de la următoarele două convingeri personale :

a. Codex Sinaiticus redă textul Noului Testament mai fidel decât Textul Bizantin și,

b. Textul Bizantin (Textus Receptus) conține pasajul biblic din Marcu 16:9-20!!

Înțelegeți unde este diversiunea acestui creștin? Să recapitulăm:

(1) El descoperă un așa-zis manuscris grecesc al Noului Testament, și anume Codex Sinaiticus;

(2) El este convins că acest manuscris reprezintă cu fidelitate textul Noului Testament;

(3) ”Contrafacerea ulterioară”  din Marcu 16:9-20 a avut drept rezultat inevitabil  popularizarea convingerii multor oameni  că, Isus nu a înviat din morți!

(4) Tischendorf însuși strecoară îndoiala prin aceea că aduce în discuție afectarea de către scribi a înțelesului Evangheliei!

De ce ar accepta creștinii asemenea argumente și sau insinuări perfide precum  acelea ale lui Tischendorf care pornind de la zacusca Codex Sinaiticus a ajuns să zguduie întregul mesaj al Evangheliei?  Creștinii  nu vor putea fi înșelați, niciodată!

Cuvântul lui Dumnezeu ascuns 18 secole și apoi, descoperit într-un coș de gunoi?

Ce fel de Dumnezeu ar fi acel Dumnezeu care ar permite ca, adevărata Evanghelie a Împărăției să fie descoperită și / sau făcută cunoscută oamenilor abia în ultima parte a secolului 19 deoarece, în răstimp, a zăcut într-un coș de gunoi 74) al unei mănăstiri uitate de lume din Sinai, după cum însuși Tischendorf scria într-o carte a sa, cu câțiva ani înainte de a muri??

” Cum am mai spus, o spun şi acum: Dacă vă propovăduieşte cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!” (Galateni 1:9) Evanghelia a fost primită și dusă mai departe de apostoli încă de dinainte de anul 100 e.n.!

Iată cum, rând pe rând, Constantin von Tischendorf, apoi Westcott și Hort, și la urmă Sclavul Fidel și Prevăzător, prin Traducerea Lumii Noi, îl numesc pe Domnul Isus Hristos, mincinos, deoarece ei afirmă că  adevărul a putut fi cunoscut abia din a doua parte a secolului 19! În timp ce, acum 2000 de ani, Isus a rostit următoarele cuvinte pentru ucenicii săi, indiferent de veacul în care vor fi fost trăit și vor trăi:

”VEȚI CUNOAȘTE ADEVĂRUL, ȘI ADEVĂRUL VĂ VA FACE SLOBOZI.” (Ioan 8:32)

Însă, potrivit părerilor unor specialiști (sic!) dar și a simpatizanților descoperirilor acestora, Cuvântul lui Dumnezeu, Adevărul, a putut fi cunoscut doar grație muncii germanului Tischendorf, și asta de abia din a doua parte a secolului 19!

Tischendorf salvează în ultima clipă ”Cuvântul lui Dumnezeu”?

”În mijlocul unei săli întinse am zărit un coș mare de gunoi plin de pergamente vechi, iar bibliotecarul mi-a spus că două grămezi de hârtii ca acelea, distruse de vreme, fuseseră deja arse. Mare mi-a fost surpriza însă când am descoperit printre acele hârtii un număr considerabil de pagini ale unei copii a Vechiului Testament în limba greacă și care mi s-au părut că sunt dintre cele mai vechi pe care le-am văzut vreodată.”  75)

1844 Religious movements, Jerome L Clark

1844: Religious movements, Vol I, Jerome L Clark

Tischendorf a fost foarte dezamăgit să afle de la librar, un anume Kyrillos, că până atunci  el arsese deja un număr de hârțoage de două ori mai mare decât cantitatea de hârtii care se afla în coșul de gunoi cu pricina! Numărul de pagini descoperite de von Tischendorf însuma, zice-se, 129 de file din ”Septuaginta”. Plin de euforie, germanul a mers în camera sa pentru a copia cele 129 de pagini! Călugărul însă i-a permis să copieze doar 86 de pagini din Vechiul Testament, și încă alte câteva! Apoi el l-a convins pe călugăr să-i dea lui  43 de file din acestea! După aceasta, von Tischendorf se întoarce în Saxonia (1845) unde, în curând, descoperă oameni învățați foarte interesați de descoperirea sa! Însă el mai are nevoie de încă alte zeci de pagini și îi scrie călugărului să i le dea însă acesta nu vrea cu niciun chip să i le dea!  76)

Tischendorf revine 14 ani mai târziu și definitivează munca sa de cercetare. (1859)

În 1853 Tischendorf se întoarce la mănăstire pentru a-l convinge pe călugăr să i le dea! Ajuns aici, stupoare, călugărul nu mai avea nicio pagină… 77) După nenumărate peripeții, von Tischendorf adună toate paginile manuscrisului Codex Sinaiticus, acestea însumând un număr de 346, din care 145 aparținând Noului Testament!

Să recapitulăm cum s-au derulat evenimentele:

  • La numai vârsta de 24 de ani, von Tischendorf era  convins(sic!) că manuscrisul grec original, Textus Receptus, nu reflectă adevărul fidel al autorilor săi sacri!
  • Von Tischendorf descoperă și redescoperă pagini de text care ba apar într-un coș de gunoi, ba dispar într-un mod misterios din custodia unui călugăr, pentru ca, după 14 ani, și cu ajutorul țarului Alexandru II, să reușească să adune numărul complet de pagini!
  • Von Tischendorf descoperă impostura din Evanghelia după Marcu, și de aici, concluzia sa, de bun simț, că mesajul Evangheliei a fost alterat! Și de aici, răspândirea certitudinii că, Isus nu a înviat fizic din morți!!

Tischendorf în vizită la Vatican! La scurtă vreme, Enciclica Papei Grigore XVI împotriva societăților biblice!

În realitate, cuvântul de ordine pentru această așa-zisă muncă de cercetare și descoperire rămâne doar unul singur: CONTRAFACERE! O contrafacere care a lovit de moarte în ceea ce ura papalitatea mai tare: Sfânta Scriptură! Și dacă la asta se mai adaugă și primirea lui von Tischendorf în audiență la Papa Grigore XVI  (mai, 1843 – Tischendorf scrie despre asta în cartea sa) 78), atunci, tot acest atac la adresa autenticității manuscrisului bizantin (Textus Receptus), începe să devină și mai explicabil!

PopeGregoryXVIPe 8 mai, 1844, Papa Grigore XVI emite enciclica „Inter Praecipuas” prin care a descris societățile biblice ca  urzind împotriva credinţei catolice, deoarece acestea furnizau  Biblia pentru oamenii obişnuiţi din popor. Grigore XVI i-a caracterizat astfel pe oamenii care citeau Biblia: infideli, păcătoşi! Observați anul enciclicei, 1844!  Adică același an în care von Tischendorf descoperă acele pagini scrise în limba greacă, copiate după Vechiul Testament, în coșul de gunoi de la Mănăstirea catolică  Sf. Catherina din Sinai! Cu titlu facultativ, merită amintit faptul că acest papă a interzis construcția de căi ferate în statele papele. El a numit căile ferate ca fiind ”Căile Infernului.”

MSB_-_pape_Grégoire_XVI_en_1843

Papa Grigore XVI, în 1843

Nota bene: La data respectivei enciclice, Biblia Autorizată King James era cartea cea mai răspândită în lumea vorbitoare de limba engleză! În acest context așadar, putem măcar observa, fără a face neapărat o legătură directă, că descoperirea ulterioară a lui Tischendorf nu a făcut decât să zdruncine temelia protestantismului și să arunce în derizoriu tocmai Biblia King James? Bineînțeles! Și atunci, să fie doar o banală coincidență între vizita lui Tischendorf la Vatican (1843) și descoperirea un an mai târziu (1844), pe care a făcut-o pe un domeniu aparținând catolicismului, mănăsirea Catherina?

Prea multe neclarități și prea multe coincidențe, nu-i așa?? Însă asta nu este totul  întrucât, mai urmează o coincidență, și mai surprinzătoare!!

V. O puternică susținere masonică pentru Codex Sinaiticus și aversiunea masoneriei pentru Textus Receptus

(preluare și adaptare a unei analize realizate de David W. Daniels )

_Manly_P_Hall

Manly P Hall

Una din declarațiile cele mai uimitoare de susținere a Codex Sinaiticus și indirect a Bibliei Westcott & Hort vine chiar din partea masonului și ocultistului Manly P Hall! Iată ce spunea el în primăvara anului 1944:

”Pentru a face lucrurile așa cum trebuie noi va trebui să renunțăm la erorile la care ținem atât de mult. Problema revizuirii Bibliei ne demonstrează cât de dificil este să facem asta. În ultimii 100 de ani noi am încercat să obținem o ediție a Bibliei care este corectă în mod rezonabil; dar nimeni nu a dorit asta. Ceea ce se dorește în continuare, rămâne bătrâna Biblie King James, cu fiecare iotă și frântură din ea, întrucât cei mai mulți oameni sunt convinși că Dumnezeu a dictat Biblia King James în limba engleză.” 79)

Nu contează minciunile sale cu privire la credincioșii King James Bible (AV). Ați înțeles ce-a spus?  Cine sunt acești ”NOI”? Hall a fost un ocultist! Cine mai era implicat alături de el? Și ce au făcut ”ei” cu privire la Biblie, între anii 1840 – 1940 (ultima sută de ani despre care vorbea Hall)? Singura ”Biblie” care se presupune că a fost găsită în anii 1840 a fost Codex Sinaiticus. Oare de ce un ocultist, care respinge Biblia, era atât de preocupat în legătură cu conținutul acesteia?

Horizon, The magazine of useful end inteligent living, 1944Dar să-l cităm în continuare pe Manly P Hall:  ”În următorii zece ani, noi va trebui să reclădim civilizația umană. Sper că unii psihologi și chiar filozofi se vor număra printre cei aleși de noi, pentru a administra această problemă. Noi, ne gândim acum la o forță mondială polițienească. Noi va trebui, mai întâi, să încercăm să facem un mare plan mondial. Noi vom sta așezați la o masă de consiliu și să vedem cum vom proceda la asta, fără a provoca probleme în lume…” 80)

Dar Hall are o problemă cu o anumită categorie de oameni! Ce nu este în regulă cu acești oameni? Hai să vedem:  ”Ceea ce se dorește în continuare, rămâne bătrâna Biblie King James, cu fiecare iotă și frântură din ea…” Acești ”NOI” despre care vorbește Hall, vor să scoată bibliile King James (AV) din inima oamenilor! ”În ultimii 100 de ani noi am încercat să obținem o ediție a Bibliei care este corectă în mod rezonabil…”

Așadar, ocultistul Manly P Hall scria aceste rânduri la anul 1944! Și ce anume s-a întâmplat exact cu 100 de ani înainte, în anul 1844? În anul 1844, învățatul german Constantin von Tischendorf a început să adune copii ale unor pagini grecești de mansucris, care într-un final au fost numite: CODEX SINAITICUS! Adică, exact documentul care astăzi, se află în spatele tuturor bibliilor moderne, inclusiv a ediției New World Translation!!

Dar putem fi noi siguri că ocultistul Manly P Hall s-a referit la Codex Sinaiticus? Manly P Hall a fost un suporter al Codex Sinaiticus, iată două citate extrem de elocvente:

CODEX SINAITICUS este un manuscris din secolul 4, cam din aceeași dată cu Codex Vaticanus… acest mansucris ESTE UNA DINTRE CELE MAI MARI CĂRȚI ALE OMENIRII… și este suficient de important pentru a justifica o revizuire considerabilă a concepției noastre populare cu privire la scrierile Scripturii.” 81)  (Emfaza îmi aparține)

Cu alte cuvinte, Manly P Hall vorbește despre o justificare privind schimbarea Bibliei!

”Important pentru studenții în ocultism este faptul că, Codex Sinaiticus conține multe pasaje care au fost șterse din Evangheliile publicate. Aceste pasaje, în multe dintre cazuri, alterează semnificația textului.” 82)

Și acum să vedem ce credea el despre Biblia King James!

”Dar ce înseamnă asta pentru cercetătorul obișnuit al Bibliei? Acest entuziast credincios va insista că, cuvintele versiunii King James (AV) sunt chiar cuvintele lui Dumnezeu Însuși.” 83)

și,

”… Ediția King James a Sfintei Scripturi. Această traducere care abundă de erori și care este fără nicio speranță din punct de vedere scolastic, și totuși,  datorită acceptului popular pentru ea, este văzută ca infailibilă de publicul său religios; un public care, astfel, va respinge orice traducere corectă a Bibliei. De fapt s-a și văzut deja atitudinea acestui public,  prin refuzul său de  a revizui Biblia vreme de peste 300 de ani, și astfel noțiunile teologice eronate au fost păstrate în circulație de Biblie.” 84)

Așadar, să recapitulăm încă odată:

(1) Ocultistul Manly P Hall dorea o Nouă Ordine Mondială.

(2) Manly P Hal și acei ”Noi”, doreau revizuirea Bibliei King James (AV).

(3) Manly P Hall era nemulțumit de faptul că, oamenii, în general, au încredere în Biblia King James!

(4) Codex Sinaiticus, inclusiv cu adnotările sale (Epistola lui Barnaba și Toiagul lui Hermes), oferă o speranță pentru noile și prietenoasele biblii oculte, acest codex  fiind ”important pentru studenții în ocultism!”

(5) Manly P Hall caută să justifice smulgerea bibliei autorizate King James din mâinile credincioșilor! Pentru el, adevăratul răspuns la întrebările credincioșilor aflându-se de fapt în ocultul și contrafăcutul Codex Sinaiticus!

Așadar, conform standardelor lui Manly P Hall, dacă un credincios ține la traducerea fidelă în limba engleză  (King James Bible AV) a manuscrisului original Textus Receptus, atunci acesta este un om ”intolerant.” și potrivnic Noii Ordini Mondiale. Fiecare ediție a Bibliei care provine din Codex Sinaiticus, nu este ”doar o altă biblie” ci este o ușă pentru a discredita ediția King James Bible, pentru a fi mai deschis la nou și tolerant față de Noua Ordine Mondială.

Prin urmare, Textus Receptus conține ceva care îi deranjează enorm pe ocultiști!  Și am văzut deja care sunt aceste lucruri:

– Învierea în trup a lui Hristos;

– Ispășirea lui Hristos pe cruce pentru păcatele întregii omenirii;

– Dumnezeirea lui Hristos;

– A doua venire a lui Hristos etc…

(adică exact aceleași adevăruri care îl deranjează în egală măsură și pe Sclavul Fidel și Prevăzător – nota mea)

.

Note

52. Westcott, Arthur. Life and Letters of Brooke Foss Westcott. (New York, 1903), Volume 2, p. 308.

53. http://www.preteristarchive.com/StudyArchive/w/westcott_b-f.html

54. Westcott, Arthur. Life and Letters of Brooke Foss Westcott, (New York, 1903). Vol. 2, p.49.

55. Westcott, Arthur. Life and Letters of Brooke Foss Westcott, (New York, 1903). Vol. 2, p. 394

56. WatchTower 2/15/1984 p.4

57. Turnul de Veghe 6/11/1922, p. 174

58. Holy Spirit, 1976, p. 156

59. The Victorian Christian Socialists, Edward R. Norman, p. 171,172

60. Hort, Arthur Fenton, Life and Letters of Fenton John Anthony Hort. (New York, 1896), Vol. 1, p.42.

61. Hort, Arthur Fenton, Life and Letters of Fenton John Anthony Hort. (New York, 1896), Vol. 1, p.430.

62. Arthur Hort, Vol. I, p. 428, August 16, 1860 – to B.F. Westcott; CAN YOU TRUST JUST ONE BIBLE, by David W. Daniels (http://www.chick.com/reading/books/157/157_08a.asp)

63. Turnul de veghe 4/1/1909 p.4367

64. Turnul de Veghere, 11/15/1979, p. 27

65. Holy Spirit, 1976, p. 156

66. WatchTower 4/1/1988 p.4

67.  Hort, Arthur Fenton, Life and Letters of Fenton John Anthony Hort. (New York, 1896), Vol. 1, p.459

68. Tischendorf, De la date de nos évangiles,‎ 1866, « introduction », p. 8

69. https://fr.wikipedia.org/wiki/Constantin_Tischendorf#cite_note-Tischendorf-2

70. The Forged Origins of The New Testament, by Tony Bushby;  March 2007, Extracted from Nexus Magazine, Volume 14, Number 4 (June – July 2007); http://www.bibliotecapleyades.net/biblianazar/esp_biblianazar_40.htm;

71. Alterations to the Sinai Bible, Dr Constantin von Tischendorf, 1863,  British Library, London

72. von  Tischendorf. With a Narrative of the Discovery of the Sinaitic Manuscript (New York: American Tract Society, 1866). http://rosetta.reltech.org/TC/extras/discovery.html

73. SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 70 (1987)

74. von Tischendorf, Constantine. Narrative of the Discovery of the Sinaitic Manuscript, pg. 23,  http://rosetta.reltech.org/TC/extras/tischendorf-sinaiticus.html

75. 1844: Religious movements, Volume 1,  by  Jerome Leslie Clark, pg. 310-312

76. Id.

77. Id. p. 315

78. von Tischendorf, When Were Our Gospels Written? An Argument by Constantine Tischendorf. With a Narrative of the Discovery of the Sinaitic Manuscript (New York: American Tract Society, 1866); http://rosetta.reltech.org/TC/extras/discovery.html

79. Asia in the Balance of the Scales; Horizon, The magazine of useful end inteligent living, Manly P Hall, 1944 (https://www.youtube.com/watch?v=RcgRR1NWFGU)

80. Id.

81. Id.

82.  A Monthly Letter, New York, 1 aprilie, 1935

83. A Monthly Letter, 5 februarie, 1940

84. A Monthly Letter, 1 noiembrie 1934

Publicat în Fără categorie

Contrafacerea satanică a Noului Testament al Domnului Isus Hristos. (1)

Controversa Westcott & Hort

Introducere

În articolul anterior am arătat că:

a. Din ediția bibliei Martorilor lui Iehova, Traducerea Lumii Noi, lipsesc versetele din lista redată mai jos (cu precizarea că, pe cele trei marcate în text cu culoare albastră nu le-am evidențiat în articolul anterior):

Faptele Apsotolilor 8:37; Matei 17:21; Matei 18:11; Matei 23:14; Marcu 7:16; Marcu 9:44,46; Marcu 11:26; Marcu 15:28; Luca 17:36; Luca 23:17; Ioan 5:4; Faptele Apostolilor 15:34; Faptele Apostolilor 24:7; Faptele Apostolilor 28:29 și  Romani 16:24 .

b. În timp ce, versetele din 1 Ioan 5:7 și 1 Ioan 5:8 au fost înjumătățite, cel puțin, pentru a ascunde faptul că, ”…trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.”

c. Situația expusă la paragrafele (a) și (b) se regăsește totodată și în cea mai populară ediție dintre noile versiuni ale Bibliei, și anume NIV!

Așadar, voi face trimitere la adevărata cauză care stă la baza acestor ciuntiri prezente în ediția bibliei Martorilor lui Iehova, Traducerea Lumii Noi, mai ales că, însăși organizația Watchtower  dă o mână de ajutor în această privință, ea expunând public faptul că cele două surse care au stat la baza redactării Traducerii Lumii Noi sunt următoarele:

– Biblia Hebraica (ediția Kittel), pentru Vechiul Testament și,

– ediția din 1881 a Noului Testament (Westcott & Hort) 1)

În continuarea investigării pe care mi-am propus-o, mă voi limita în demersul meu doar la  ediția  Noului Testament, publicată în anul 1881 de către  Brooke Foss Westcott și  Fenton John Anthony Hort,  ediție cunoscută  sub numele, ”The New Testament in the Original Greek”.

Westcott și Hort au editat efectiv un Nou Testament (1881) care diferă sensibil față de manuscrisul grec original, Textus Rexeptus! Prin urmare, se impune o remarcă esențială:

Westcott și  Hort  sunt părinții (sic!) ”ingineriei”  2) operate în Cuvântul lui  Dumnezeu (vezi lista cu versetele omise sau înjumătățite, de mai sus) și care se regăsește  integral și în ediția Noului Testament, publicată în anul 1950 de organizația Watchtower!

Prin urmare, întrebările pe care și le-ar putea pune cineva, în mod firesc, ar fi următoarele:

  • De ce au făcut acest lucru, Foss Westcott și  Fenton John Anthony Hort?
  • Care au fost motivele care i-au determinat pe acești doi ”editori” să elimine și / sau  să, înjumătățească versetele biblice expuse în lista de mai sus?

În cele ce urmează voi încerca să ofer un răspuns,  iar dvs, cititorii, sunteți cei care vor alege să creadă cele expuse aici,  sau nu!

așadar,

I. Care a fost sursa pe care au folosit-o Westcott și Hort pentru Traducerea Noului Testament?

          Una dintre cele mai mari minciuni vândute de Sclavul Fidel și Prevăzător (Watchtower) este faptul că noua sa versiune a  Bibliei, este cea mai bună și că, aceasta reflectă adevărul lui Iehova! Ceea ce nu le va spune însă acest Sclav oilor ”sale” este că, versiunea Noului Testament (NWT) are la bază manuscrisul grec folosit de Westcott și Hort, și  care diferă flagrant față de textul grec original. Acești doi oameni transformând în minciună adevărul lui Dumnezeu!  (”căci au schimbat în minciună adevărul  lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în  locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” – Romani 1:25)

Despre ce este vorba?

În anii 1870, apărea o provocare față de primatul  Bibliei  King James, în Anglia dar și în toată lumea vorbitoare de limbă engleză. Deși întotdeauna veniseră provocări din partea romano-catolicismului, de data aceasta, provocarea a venit din partea unor oameni care, în mod oficial, erau protestanți: episcopul Brooke Foss Westcott, din Biserica Angliei, și profesorul de la Universitatea Cambridge, Fenton John Anthony Hort.

Inima teoriei lui Westcott și Hort a fost că Noul Testament se păstrase în stare aproape perfectă, în două texte grecești, Vaticanus și Sinaiticus. Sinaiticus fusese descoperit într-un coș de gunoi, la mănăstirea Sfânta Ecaterina (aproape de Muntele Sinai), în anul 1844, de către un anume  Constantin von Tischendorf.  Cât despre Vaticanus, acest text fusese găsit în biblioteca Vaticanului în anul 1475, și redescoperit în anul 1845!

TRADUCEREA NOULUI TESTAMENT REALIZATĂ DE WESTCOTT ȘI HORT SE BAZEAZĂ FUNDAMENTAL PE CODEX VATICANUS ȘI CODEX SINAITICUS!  3)

În acest context, trebuie amintit și faptul că, asistentul celor doi, în revizuirea Scripturii, a fost dr. G. Vance,  un unitarian care nega dumnezeirea lui Hristos, inspiraţia divină a Sfintelor Scripturi şi Trinitatea – Isus Hristos, Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh. 4) În timp ce, iezuitul romano-catolic, cardinalul Carlo Maria Martini, prelat în Milano, a fost editorul textului corupt Westcott&Hort. 5) Martini credea în filozofia new-age potrivit căreia omul poate deveni Dumnezeu.  6) Nu uitați că şi Satana a folosit aceeaşi minciună atunci când a îndemnat-o pe Eva să mănânce din fructul oprit: „veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3:5)!

  • Traducerea textului biblic prin ”Echivalența dinamică”:

La realizarea traducerii Westcott & Hort, traducere căreia îi este tributară  și ediția NWT, (lucru confirmat de Watchtower și pe pagina de wikipedia 7)) s-a folosit și (sic!) metoda de traducere cunoscută sub numele de, ”echivalență dinamică.” În timp ce, pentru edițiile Bibliei King James Bible (AV), Louis Segond (în limba franceză), Dumitru Cornilescu (în limba română) șamd a fost folosită, în exclusivitate, metoda de traducere cunoscută sub numele de ”echivalență formală”.

Dar poate că unii vor zice că acest lucru contează mai puțin! Chiar așa? Hai să vedem!

Echivalenţa formală este o traducere cuvânt cu cuvânt, în timp ce echivalenţa dinamică este traducerea unei idei printr-o idee!! Acela care face o traducere folosind echivalenţa dinamică, de fapt nu este un translator ci este mai degrabă un interpret. În concordanţă cu această stare de fapt, noilor versiuni ale Bibliei li s-ar potrivi mai exact titulatura de interpretări ale Bibliei şi nicidecum aceea de traduceri! Interpreţii prin dinamică echivalentă ai Bibliei au făcut adesea presupuneri nefondate în înţelegerea unor pasaje speciale ale Bibliei. În loc de a traduce ceea ce Dumnezeu a scris, ei şi-au strecurat, adeseori, propriile lor păreri, schimbând astfel complet mesajul Scripturii. Unii dintre aceşti interpreţi au afişat dispreţ şi au provocat erori grave. Prejudecăţile interpreţilor au cauzat astfel de modificări în noile versiuni de limbă engleză ale Bibliei, încât acestea nu-şi mai găsesc nici un suport în textele inspirate ebraice sau greceşti! 8)

De exemplu, efectul rezultat din combinarea unor texte corupte (ca bază de traducere) şi utilizarea metodei echivalenţei dinamice pentru traducere a condus la faptul că ediția  NIV are mai puţin cu 64,098 cuvinte decât versiunea autorizată King James! 9)

  • Importanța traducerii unui testament prin metoda echivalenței formale!!

Singura traducere care redă cu fidelitate  textul biblic, rămâne echivalența formală! Iată și motivele unei astfel de afirmații!

Sfânta Biblie este un document legal elaborat de către însuşi Dumnezeu; el conţine Vechiul şi Noul Testament al Domnului Isus Hristos.

Un testament este o păstrare şi memorare a dorinţei unui testator; acesta are efect numai după decesul testatorului. Noul Testament, cu adevărat, este ultima dorinţă şi testamentul lui Isus Hristos! „Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintîi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită. Într-adevăr, acolo unde este un testament trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nici o putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.” (Evrei 9:15-17)

Un testator este liber să-şi schimbe testamentul şi să adauge la acesta. Acest lucru l-a făcut şi Isus atunci când a adăugat Noul Testament, Vechiului Testament. „Prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezaşul unui legământ mai bun.” (Evrei 7:22)

Aşadar doar testatorul are dreptul să modifice şi să adauge în testament. Oricine ar adăuga sau schimba  ceva la un testament, afară de testator, nu ar face decât să producă un fals! Când cineva încearcă să determine înţelesul unui testament, instanţele judecătoreşti vor încerca mereu să interpreteze care este dorinţa testatorului. Din acest motiv testamentul unei persoane este numit, dorinţă!

Dacă un testament va fi tradus dintr-o limbă în alta, pentru că moştenitorii sau curtea de judecată vorbesc o altă limbă, instanţa de judecată, întotdeauna, foloseşte „echivalenţa formală” – ca metodă de traducere – pentru că este foarte important ca moştenitorii să ştie exact ce a spus testatorul. În fapt, un traducător trebuie să depună un jurământ că va traduce cu fidelitate dorinţa testatorului. Este important ca să nu se permită traducătorului să afecteze mesajul scris al testatorului cu propriile sale prejudecăţi.

Dacă o instanţă a permis utilizarea echivalenţei dinamice în traducerea ultimei dorinţe şi a testamentului, atunci instanţa aceea nu va fi interpretat dorinţa defunctului ci pe aceea a translatorului!

Acelaşi lucru este valabil şi pentru Sfânta Scriptură, cu Vechiul şi Noul Testament al Dumnezeului Atotputernic! Ele sunt cele mai importante documente juridice scrise vreodată. Dumnezeul Atotputernic este Testatorul! El a scris ambele Testamente. Apoi tot El a creat şi limbile în care testamentele Sale să fie redactate! Tot El a creat şi limbile în care aceste testamente să fie traduse! El are puterea supranaturală de a controla întreg acest proces de la început și pînă la sfârșit.

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte…” (2 Timotei 3:16)

În plus, El a promis să vegheze prin puterea Sa la păstrarea Testamentelor Sale! „dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” (1 Petru 1:25)

Moștenitorii lui Isus Hristos sunt creștinii! „Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Romani 8:16-17)

Pentru ca moștenitorii Lui Hristos să înțeleagă dorința Lui, ei trebuie să aibă o traducere fidelă a testamentului Său! Dacă moștenitorii Lui încearcă să interpreteze voința Lui Dumnezeu, utilizând o traducere care nu redă cu acuratețe scopul Său, și în loc de aceasta exprimă scopurile translatorului, atunci ei nu vor mai putea stabili care este voia Lui Dumnezeu!

Un testament care a fost rescris și contrafăcut prin substituirea voinței altcuiva decât a testatorului, se consideră a fi un fals și o fraudă. 10)

Însă avocații New World Translation susțin că, traducerea aleasă de ei, W&H, este cea care reflectă cu fidelitate testamentul Domnului Isus Hristos! O minciună mai mare nici că se putea!

Ediţia  NWT a Noului Testament, prin trimiterea sa directă la traducerea Westcott & Hort din 1881 recunoaște fățiș că, nu se bazează pe traducerea din Textus Receptus, ci ea se bazează pe textele  Vaticanus şi Sinaiticus, pe unele interpretări periculoase ale spiritistului și preotului catolic, Johannes Greber autorul unei ediții dubioase a Noului Testament, „New Translation and Explanation by Greber”, și publicate de el în anul 1937 –  în care modificarea pasajul biblic din Ioan 1:1 se va regăsi ulterior, în aceeași formă,  și la ediția Noului Testament publicat de societatea Watchtower în anul 1950, 11) – dar și pe modificări și adăugiri realizate de Sclavul Fidel și Prevăzător!

  • În ce constă manuscrisele Codex Vaticanus și Codex Sinaiticus? Sunt ele niște texte veridice din punct de vedere al acurateții textului biblic?

Manuscrisul Sinaiticus la care adesea se fac referiri ca la prima literă a alfabetului ebraic,  Aleph, este scris sub forma unui codex, pe pânză – Codex A!  12)

”Sinaiticus conţine multe falsuri, cum ar fi Toiagul lui Hermes (sau păstorul lui Hermes), Didahiile, şi o epistolă a lui Barnabás.  13) Sinaiticus a fost descoperit într-un coş de deşeuri la mănăstirea St. Catherine de pe muntele Sinai, în februarie 1859. 14)  Sinaiticus este acoperit – la propriu – cu modificări, pe fiecare pagină, – însumând cel puţin zece revizuiri diferite ale textului. 15) Modificările sunt evidente pentru oricine examinează acest manuscris! 16) Cea mai mare parte a revizuirilor textului au fost făcute în secolele şase sau şapte. 17)

Manuscrisul Vaticanus, adesea menţionat ca, Codex „B”,  este elaborat în biblioteca Vaticanului, de aici şi numele. 18)

”Vaticanus a fost expus prima dată,  în  anul 1481, fiind neclar dacă transcrierea sa s-a făcut anterior acelei date!  19) Un lucru este însă cert, manuscrisul Vaticanus omite multe porţiuni din Scriptură, şi nu orice porţiuni: ci pe acelea care explică vital învăţătura biblică și creştină! Vaticanus omite: Geneza 1:1 pînă la Geneza 46:28, Psalmii 106 până la 138, Matei 16:2-3, Romani 16:24, câteva din epistolele lui Pavel, cel puțin un capitol din Apocalipsa şi tot conţinutul cărţii Evrei după versetul 9:14! Așadar, Vaticanus apare tocmai la timp pentru a contracara Reformațiunea! 20)

Observaţi că cele două manuscrise primare folosite pentru noile versiuni ale Biblie s-au aflat în grija şi custodia Bisericii Romano-Catolice!!

Manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus, care însumează mai puţin de 1% din vechile manuscrise, diferă semnificativ de Textus Receptus (Textele Primite).

Vaticanus omite cel puţin 2877 de cuvinte; adaugă 536 de cuvinte; înlocuieşte 935 de cuvinte; transpune, schimbă ordinea a 2098 de cuvinte; şi modifică 1132 de cuvinte; ajungând la 7578 divergenţe verbale faţă de Textus Receptus! Sinaiticus este o şi mai mare contrafacere, având 9000 divergenţe faţă de Textus Receptus! 21)

John William Burgon (1813 – 1888),  decan la Chichester Cathedral (Sussex, Anglia) și profesor la  Worcester College (Oxford), o supereminenţă a vremii  în tematica textelor de limbă greacă, a spus următoarele despre manuscrisele  Vaticanus şi Sinaiticus:

John William Burgon

Dean Burgon

„Impuritatea textului, etalată de către aceste codexuri nu este o chestiune de opinie, ci una de fapt. . . . Numai din evanghelii, Codex B (Vatican) lasă pe dinafară cuvinte sau propoziţii întregi, de nu mai puţin de 1491 de ori. Se păstrează urmele neglijenţei în transcrierea fiecărei pagini! Codex Sinaiticus abundă cu erori grave, la vedere, pînă la un grad neegalat până acum, dar din fericire neîntâlnit în documentele esenţiale, de prim rang! În multe cazuri, câte 10, 20, 30, 40 de cuvinte sunt abandonate cu foarte mare neglijenţă! Litere şi cuvinte, chiar fraze întregi, sunt adesea scrise de peste două ori începute şi imediat abandonate; în timp ce această gafă brută, prin care o propoziţie este omisă pentru că se dovedeşte a se termina cu aceleaşi cuvinte ca ale precedentei propoziţii, s-a produs de numai puţin de 115 ori pentru noul testament – versiune a respectivului Codex!” 22)

Manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus sunt atât de evident contrafăcute încât, Decanul Burgon a renunţat să explice acceptarea lor ca texte şcolare valide. El a concluzionat că aceste manuscrise au ” instituit o influenţă tiranică asupra imaginaţiei criticilor, cărora le este convenabil să vorbească despre acestea ca despre o superstiţie oarbă!” 23)

Iată evaluările Decanului Burgon asupra noului text grec, pornind în mare măsură de la manuscrisele Vaticanus şi Sinaiticus, şi care stau la baza redactării celor mai multe dintre noile versiuni ale Bibliei:

Textul grecesc pe care ei (catolicii) l-au inventat se dovedeşte a fi contrafăcut în întregime. . . Acesta a fost scornit în mod deliberat… Textul grecesc subiacent… este un lucru complet nou, este un text complet artificial… Noul text grec este plin de erori de la început pînă la sfârşit… Ruşine să le fie celor mai incompetenţi dintre oameni care şi-au găsit într-un ceas rău o astfel de îndeletnicire, să falsifice Textul Grecesc Inspirat, original! Cine se va aventura să prevadă mulţimea de prostii care ar trebui urmate – în pseduo Textul Grecesc – dacă textul ar trebui să devină utilizabil?” 24)

Și cu toate acestea, acest lucru s-a întâmplat: Westcott și Hort au folosit pseudo-textul grecesc, despre care avertiza decanul Burgon,  și au publicat un Nou Testament sensibil diferit,  acesta având să devină sursa inclusiv pentru ediția Traducerea  Lumii Noi, a Martorilor lui Iehova! De ce au produs acest fals, Brooke Foss Westcott și  Fenton John Anthony Hort?? Poate că răspunsul la o asemenea întrebare va fi înlesnit de cunoașterea background-ului cultural, al convingerilor și simpatiilor acestor doi compilatori / interpreți ai textului biblic!

II. Cine au fost Brooke Foss Westcott și  Fenton John Anthony Hort?

de la stânga la dreapta, Westcott și Hort

de la stânga la dreapta, Westcott și Hort

În cele ce urmează, voi face o scurtă prezentare pentru familiarizarea cititorului cu convingerile acestor doi interpreți după care, mă voi referi mai în detaliu la fiecare dintre ei!

Oficial, Westcott și Hort erau  protestanţi dar, în realitate,  ei au fost romano-catolici!

Hort a negat infaibilitatea Sfintei Scripturi; el nega existenţa Satanei, nega pedeapsa divină şi nu credea în ispăşirea prin Hristos! 25) Cu toate acestea, Hort credea în Teoria Evoluţionismului a lui Darwin, credea în purgatoriu, şi de asemenea credea în regenerarea prin botez. 26) Hort ura Statele Unite ale Americii, el şi-ar fi dorit distrugerea acestui stat în timpul războiului civil, fiind un comunist convins şi care ura toate valorile democraţiei! 27)

Westcott a avut aceleaşi convingeri. 28)  El, ca şi Hort, respingea autoritatea Sfintei Scripturi!  El a văzut Creaţia din Geneza doar ca pe o alegorie. El nu credea în minunile înfăptuite de Isus! Cu toate acestea, Westcott credea în rugăciunile pentru morţi şi în închinarea şi  venererarea Mariei! Politic vorbind, el a fost un socialist. 29)

Westcott şi Hort au practicat necromanţia, făcând parte dintr-o adunare numită, “Ghostly Guild.” (Breasla Spiritului) 30).  Westcott a fondat şi un alt club pe care l-a numit „Hermes”. 31) Însă,  potrivit cu luciferiana H.P. Blavatsky, Hermes şi Lucifer sunt aceeaşi persoană. 32) Hort i-a caracterizat pe creștinii evanghelici ca fiind periculoși, pervertiți, nocivi şi confuzi. 33)

Dar ce fel de creștini au fost oamenii aceștia, vă veți întreba? Răspunsul este că, ei nu au fost nicidecum creștini și că, mai ales, ținta lor a fost decredibilizarea Bibliei, a Evangheliei lui Hristos și, implicit, a desconsiderării persoanei Domnului Isus Hristos!

  • O interesantă susținere a ediției biblice, Westcott&Hort dar și a autorilor săi, din partea congregației adventiste de ziua a șaptea:

Extrem de interesant este însă faptul că, acești doi compilatori ai Bibliei (Westcott și Hort), cât și ”traducerea” făcută de ei Bibliei, și în special Noului Testament, se bucură totuși de o atitudine îngăduitoare, ca să nu zic de simpatie,  din partea congregației adventiste de ziua a șaptea:  ”În 1881 (Wescott și Hort) au publicat o ediție a Noului Testament grec care a creat senzație printre oamenii de știință. Aceasta a fost atacată din  mai multe tabere dar,  pe ansamblu, ea  a fost primită  ca cea mai apropiată de textul original al Noului Testament. Apoi, textul lor a pus bazele edițiile ulterioare ale Bibliei, Nestle și Aland. Deși afirmația că erau spiritiști nu  a putut fi dovedită la o examinare istorică, totuși, ”activiștii King James Bible AV” perpetuează  în mod constant această idee. 34)

Această susținere adventistă nu trebuie să mire deoarece, congregația Martorii lui Iehova are rădăcini adânci în mișcarea milerită și ulterior în mișcarea adventă, ea desprinzându-se din aceasta! De remarcat faptul semnificativ că, adventiștii de ziua a șaptea și Martorii lui Iehova au foarte multe dogme eretice în comun, ba chiar și contrafacerea Bibliei! 35)

Carevasăzică, pentru adventiștii de ziua a șaptea, nu este nicio problemă dacă din Biblia Martorilor lui Iehova lipsesc unele versete precum:  ”Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 8:37) sau ”Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. ” (Matei 18:11) sau ”Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă.” (Matei 23:14) sau ”Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” (Marcu 7:16) sau ”Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.” (Romani 16:24 – La adventiști nu contează harul lui Hristos, ci Legea e cea mai importantă, sau mai bine zis Sabatul! Nu-i așa?) sau ”Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.” (1 Ioan 5:7) șamd…  Căci pentru adventiștii de ziua a șaptea, orbiți de minciunile lui Ellen G White, nu este nicio problemă cu o asemenea biblie întrucât,  Isus ”este” doar un arhanghel, Mihail!

III. Despre pătrunderea ocultismului în Biserici și rolul lui Westcott  și Hort în această lucrare.

  • Societatea Duhului (Breasla Spiritelor):

În biografia lui Fenton John Anthony Hort, apare o trimitere la o așa-numită Societate a Duhului (Ghost Society), una dintre organizațiile de pionierat din domeniul spiritismului, care a fost înființată în 1851, la Universitatea Cambridge din Anglia! 36)  Iată câteva dintre cuvintele autorului acestei biografii, Arthur Hort (fiul lui John Hort), cu privire la asta:

„Alte  două societăți … au fost înființate … în ambele Hort pare să fi fost spiritul care le-a pus în mișcare … cealaltă numită  de membrii săi ‘Breasla Spiritului.” Obiectivul a fost de a colecta și clasifica cazuri  autentificate a ceea ce, de acum, sunt  numite „fenomene psihice” … The „Bogie Club”, așa cum au numit-o batjocoritorii, a stârnit o anumită cantitate de batjocură… ea a s-a născut aparent  prea devreme „.  37)

Apoi, o altă sursă expune implicarea lui Hort și Westcott  în supranatural, de data aceasta, fiul episcopului Edward White Benson 38), care îi numește pe câiva dintre membrii de marcă ai Scoietății Duhului, de la Cambridge:

”… Printre diversele activități ale tatălui meu la Cambridge, a fost și aceea de fondator al Societății Duhului, precursoarea Psychical Society [ S.P.R.] care avea ca obiect investigarea supranaturalului.  Lightfoot, Westcott și Hort s-au numărat printre membrii … Lightfoot și Westcott au devenit amândoi episcopi, iar  Hort,  profesor de  teologie. …” 39)

În anul 1896, Fenton Hort a vorbit despre crearea unui Nou Testament eclectic, făcând următoarea previziune: ”În prezent, foarte mulți bărbați ortodocși, dar raționali, nu sunt  conștienți de acțiunea unor  influențe care vor atrage roade bune la vremea potrivită, cu condiția ca procesul să decurgă în  liniște.”  40)

Despre ce roade și despre ce proces vorbea Hort? Dacă avem în vedere rezultatul muncii lui și a lui Westcott, adică apariția unor biserici ”creștine”, întemeiate pe Biblia tradusă de ei, și  care îl tăgăduiesc pe Isus într-un fel sau altul, răspunsul la asemenea întrebări este de prisos!  Biblia W&H nu a făcut decât să slujească intereselor lui Satan, afectând într-un mod grav  percepția credincioșilor asupra Persoanei lui Isus Hristos, în încercarea demonică de a zădărnici lucrarea dumnezeiască de mântuire a omului și care depinde, în mod esențial, de acceptarea faptului că, Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu sau Dumnezeu Fiul, și nicidecum un dumnezeu răstălmăcit, o creatură, un arhanghel…

Procesul și influențele care vor aduce roade bune, despre care a vorbit Hort, însemna de fapt  alterarea mesajului Evangheliei Împărăției prin pătrunderea ocultismului în bisericile creștine, și nimic altceva! Iar acest deziderat a fost exprimat extrem de clar de către  H. P. Blavatsky și  Annie Besant, după cum urmează:  ”Eu cred că Teozofia [adorarea lui Lucifer] trebuie să vină nu prin Societatea Teozofică, ci prin intermediul bisericilor… trebuie și va ajunge la masele largi de oameni din Occident.”! 41) și,

„Lojile noastre continuă munca lor de propagandă …. În afara lojilor,  mulți dintre membrii acestora se angajează în acțiuni de prezentare a  adevărurilor teozofice,  prin lecturi,  vorbind despre principiile pe care încercăm să le introducem, ținând predici și  prin alte activități împreună cu bisericile creștine și alte organizații …. „ 42)

Dincolo de orice încercare de negare, experiența a dovedit că, există o legătură direct proporțională între tăgăduirea Fiului și pătrunderea ocultismului într-o biserică! Iar congregația Martorii lui Iehova a confirmat acest lucru cu prisosință, încă de la începuturile ei! 43)  Lucrul acesta, din păcate, este o realitate și nicidecum o supoziție conspiranoică (ca să folosesc un termen jignitor, preferat de anumiți teologi adventiști, profesori în divinitate (sic!) atunci când se confruntă cu dovezi zdrobitoare privind înșelătoria  religioasă în care se află sau pe care o practică!)

Brooke Foss Westcott și necredința sa în învierea trupească a lui Isus

          Astăzi, există voci care susțin că, dimpotrivă, episcopul Westcott nu se face vinovat de niciun fel de erezie și că, totul este doar o scorneală a acelora care susțin autoritatea manuscrisului biblic original, Textus Receptus! Însă aceste voci sunt la fel de sincere cu acele voci care, de exemplu:

– deși  mărturisesc credința lor în Isus, îl identifică pe Isus cu arhanghelul Mihail sau,

– deși mărturisesc credința lor în învierea lui Isus, învață totodată că Isus nu a înviat în trup sau,

– deși mărturisesc credința lor în cea de-a doua venire a lui Isus, învață totodată că această venire s-a produs în mod invizibil, undeva în cea de-a doua jumătate a secolui 19!

Asemenea voci și asemenea mărturisiri de credință  provin din tabăra congregației Martorilor lui Iehova, a congregației adventiste de ziua a șaptea dar și din partea unor mișcări neo-păgâne tipice New Age!

Pastorul D.A. Waite, doctor în filozofie și teologie, expert în textele grecești ale Noului Testament și  președinte al DEAN BURGON SOCIETY cu începere din anul 1978, a demonstrat că în pofida tuturor acelor voci care susțin că diferențele dintre Textus Receptus și noul manuscris  grec realizat de Westcott și Hort (pe care se bazează foarte multe dintre traducerile contemporane – vezi NWT, NIV, NASV etc) sunt nesemnificative, acest fals text grecesc diferă față de traducerea King James Bible (AV), realizată după Textus Receptus, în 5604 locuri și care implică 9970 de cuvinte grecești!! 44)

Datorită interminabilelor dezbateri pe tema, ”Au fost Westcott și Hort niște teologi conservatori sau niște teologi eretici?”, pastorul Waite a studiat în profunzime această chestiune, ajungând în final la concluzia că există trei mari surse care dovedesc apostazia lui Westcott și Hort:

(1). ”Viața și scrisorile lui  Westcott” și ”Viața și scrisorile lui Hort”  scrise chiar de fiii lor, Arthur Westcott și Arthur Hort!! Aceste cărți constau din diferite scrisori scrise de Westcott și Hort  către diverse persoane, și în care ei dezvăluie în mod repetat erezia și apostazia lor teologică. Acestea sunt surse primare de informații privind  credințele lor pe o serie de subiecte.

(2). Cinci cărți de analiză teologică, trei scrise de Westcott (despre evanghelia după Ioan, epistola către Evrei și Epistolele lui Ioan) și două scrise de Hort (despre epistolele  1 Petru și Apocalipsa). Aici atrăgând atenția un total de 125 de citate.

Brooke Foss Westcott Clever Denial of the Bodily Resurrection of Jesus Christ(3). ”Brooke Foss Westcott Clever Denial of the Bodily Resurrection of Jesus Christ”, by DA Waite, Mass Market Paperback – May 1, 1996. (sau ”Brooke Foss Westcott și abila sa negare a învierii în trup a lui Hristos!”) 45)

Așadar,  episcopul anglican Wescott nega în mod abil învierea în trup a lui Isus Hristos!  Hai să vedem o mostră  a acestei abilitatăți a lui Westcott:  ”Eu cred în învierea trupului. . . . „Trupul” despre  care vorbim, ca destinat să învieze, nu este acea substanță materială care se poate vedea și pipăi, fiind delimitată prin proprietățile simțurilor omenești.” 46)

Astfel, el a explicat faptul că, atunci când Crezul creștin mărturisește  învierea trupului,  asta nu însemna deloc  învierea  adliteram a trupului (deși atât  originalele grecești și latine ale Crezului afirmă adliteram învierea trupului) dar Westcott afirmă că, de fapt, Crezul vorbește doar despre  supraviețuirea identității personale. Pe scurt, Westcott folosește un limbaj clar pentru abila sa negare, astfel încât toți pot înțelege un lucru: deși el declară credința în învierea lui Isus, el neagă învierea în trup (carne), printr-un șiretlic: el vorbește despre un trup abstract, ca despre o ”identitate personală” dincolo de simțurile omenești! Iată de ce negarea învierii, într-un asemenea mod, este atât de periculoasă 47)

În consecință, în lumina unui asemenea crez exprimat limpede de către Westcott, titlurile unor cărți ale sale,  care par să afirme credința sa fermă în învierea trupească (material) a Domnului Isus ( vezi ”The Gospel of the Resurrection” / Evanghelia Învierii  și ”The Revelation of the Risen Lord” / Revelația Domnului Înviat) nu trebuie să mai păcălească pe nimeni! Westcott nu credea în învierea în trupul material ci, în învierea unui trup abstract! 48)

Dar tocmai în felul acesta devine limpede că Westcott respinge învățătura Evangheliei lui Hristos! Atunci când Isus i s-a arătat lui Toma, El a spus: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20:27) Hristos cel înviat purta pe trupul său cicatricile rămase după crucificare pentru a dovedi că, El a înviat fizic din morți. Și pentru a-l convinge pe ucenicul său, l-a invitat să-l atingă, i-a cerut să facă apel la simțurile sale fizice (tactile)!!

Față de un asemenea Crez ca cel al lui Westcott, și nu numai, se impun două observații importante:

(1)  Devine evident faptul că, organizația Watchtower nu doar că a folosit Noul Testament editat de Westcott și Hort dar totodată, Sclavul Fidel și Prevăzător manifestă o viziune extrem de similară cu a episcopului (sic!)  Westcott atunci când vine vorba despre învierea în trup a lui Isus Hristos!

!! Sclavul Fidel și Prevăzător neagă, la fel de abil, învierea în trup a lui Isus.  Societatea Turnul de Veghe învață că Isus s-a ridicat din mormânt doar spiritual. Literatura promovată de această organizație este destul de explicită în acest sens:

„Deci Regele Isus Hristos a fost dat morții când se afla în trup și a fost înviat ca o creatură spirituală invizibilă.”  49)

„Corpul uman al Domnului nostru… nu s-a descompus sau degradat… Dacă acesta a fost dizolvat în gaze sau dacă este încă păstrat undeva… nimeni nu știe.”  50)

(2) Spiritismul și toate religiile neopăgâne resping la rândul lor învierea în trup!

Această abilitate a episcopului Westcott în a susține niște idei abstracte prin trimitere la niște mijloace concrete, vezi pseudotextul grecesc al Noului Testament,  mă face să cred că, mama Teozofiei, HP Blavatsky, s-a cam grăbit cu concluziile vizând motivul pentru care ea l-a așezat pe episcopul Westcott, contemporan cu ea,  în rândul filozofilor gnostici! Nu spun că HP Blavatsky nu avea dreptate în încadrarea sa ci doar că, ea  a greșit presupunând că  Westcott a căzut într-o capcană, fără să știe! Chiar așa? Dar hai să vedem directa sa referire la Westcott și alții ca el:

”În dorința lor nemăsurată de a găsi dovezi pentru autenticitatea Noului Testament, cei mai buni oameni, cei mai erudiți oameni de știință, chiar și dintre teologii protestanți, cad prea adesea în  niște capcane deplorabile. Nu putem pricepe cum un astfel de comentator învățat ca preotul Westcott ar putea să fie în necunoștință de cauză cu privire la scrierile talmudistice și cabalistice. Cum ne-am putea explica altfel că el citează extrem de sigur și de senin niște  „izbitoare analogii  la Evanghelia după  Ioan,” din lucrarea Toiagul lui Hermes, care constituie parte din literatura de specialitate kabalistică? 51)

Așadar, în viziunea lui HP Blavatsky, episcopul Westcott era doar un credul naiv care nu sesiza desele sale pătrunderi  pe un teren străin teologiei  creștine! Personal, eu sunt foarte sigur de un lucru: Wescott știa că este un gnostic, și cum gnosticismul are destule vecinătăți cu Cabala, acesta este motivul pentru care eu cred că, HP Blavatsky s-a pripit atunci când a vorbit despre desele căderi în capcana ocultismului ale acestui așa-zis naiv sau credul, Westcott! Westcott, exact ca și gnosticii de odinioară, a respins învățătura biblică, negând că cea de-a doua venire a lui Hristos va fi una literală, în trup!

Note

1. New World Translation of the Holy Scriptures (https://en.wikipedia.org/wiki/New_World_Translation_of_the_Holy_Scriptures; 30.12.2015); Biblia Hebraica /Kittel ( https://en.wikipedia.org/wiki/Biblia_Hebraica_%28Kittel%29) și Westcott-Hort (https://en.wikipedia.org/wiki/Westcott-Hort)

2. Versions / 1881 Westcott-Hort New Testament; https://www.biblegateway.com/versions/1881-Westcott-Hort-Greek-New-Testament-WHNU/#booklist

3. G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 435 (1993).

4. Id.at p. 432.

5. G. A. RIPLINGER, THE LANGUAGE OF THE KING JAMES BIBLE, p. 66 (1998).

6. Id. at p. 132 (quoting Carlo Martini, In the Thick of the Ministry, p. 42, the Liturgical Press, Collegeville, Minn., 1990).

7. All Scripture Is Inspired by God and Beneficial, 1990 pg. 326 pars. 32-33 Study Number 7—The Bible in Modern Times: New World Translation A Literal Translation, 1990; Jason D. Beduhn, Truth in Translation – Accuracy and Bias in English Translations of the New Testament.

8. Antichrist Conspiracy – Inside the Devil’s Lair, by Edward Hendrie, pg. 15

9. G.A. RIPLINGER, BLIND GUIDES, p. 19.

10. Antichrist Conspiracy – Inside the Devil’s Lair, by Edward Hendrie, pg. 15, 16

11. https://martoriimincinosi.wordpress.com/2015/03/31/traducerea-noului-testament-al-martorilor-lui-iehova-opera-unui-spiritist/

12. SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 70 (1987).

13. Id.

14. Id. at p. 71.

15. Id. at p. 70.

16. Id. at p. 71.

17. Id. at p. 70.

18. Id. at p. 71.

19. Id.

20. Id. at p. 72.

21. LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).

22. LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).

23. LES GARRETT, WHICH BIBLE CAN WE TRUST?, p. 151 (1982).

24. G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, p. 433 (1993), quoting DEAN
BURGON, THE REVISION REVISED.

25. SAMUEL C. GIPP, AN UNDERSTANDABLE HISTORY OF THE BIBLE, p. 116-130 (1987).

26. Id.

27. Id. at 126-29.

28. Id. at 131-68.

29. Id.

30. Id. at p. 405.

31. Id. at p. 400.

32. Id.

33. Id. at p. 406.

34. The Textus Receptus and Modern Bible Translations, Johannes Kovar,  Seminar Bogenhofen;   https://www.adventistbiblicalresearch.org/sites/default/files/pdf/Textus%20Receptus%20and%20Modern%20Bible%20Translations.pdf

35. Un hristos mincinos, hristosul adventist de ziua a șaptea! ; Venirea invizibilă și povestea ei!

36. Alan Gauld, The Founders of Psychical Research, Schocken Books, New York: 1968, p. 66-7 (https://watch.pair.com/occult.html)

37. Arthur Hort, Life and Letters of Fenton John Anthony Hort, Vol. I, Macmillan & Co., 1896, pp. 171-72; pp. 211, 219-20. Available through The Bible For Today Press.

38. An Outline of its History and the Life of Edward White Benson by his son, Arthur (https://watch.pair.com/occult.html)

39. W.H. Salter, The Society For Psychical Research, An Outline of it’s History, London, 1948, pp. 5, 6.

40. Life and letters of Fenton John Anthony Hort, Vol. 1, 1896, p. 400 (http://www.jesusisprecious.org/bible/easy_to_read_lie.htm)

41. Transactions of the Theosophical Society, H. P. Blavatsky, Annie Besant, 1904, p. 377

42. Theosophist Magazine, Annie Besant, 1912, p. 88 (http://www.jesusisprecious.org/bible/easy_to_read_lie.htm)

43. Rădăcinile păgâne ale Turnului de Veghe

44.  Bishop Brooke Foss Westcott’s Clever Denial of the Bodily Resurrection of the Lord Jesus Christ Mass Market Paperback – May 1, 1996 by D. A., Th.D., Ph.D Waite (Author); http://www.amazon.com/Bishop-Brooke-Westcotts-Clever-Resurrection/dp/1568480024

45. Id.

46. The Historic Faith: Short Lectures on the Apostles’ Creed, by Brooke Foss Westcott, pg. 136

47. Bishop Brooke Foss Westcott’s Clever Denial of the Bodily Resurrection of the Lord Jesus Christ Mass Market Paperback – May 1, 1996 by D. A., Th.D., Ph.D Waite (Author); http://www.amazon.com/Bishop-Brooke-Westcotts-Clever-Resurrection/dp/1568480024

48. Id.

49. Let God Be True, pg. 138, WATCHTOWER BIBLE AND TRACT SOCIETY, INC  INTERNATIONAL BIBLE STUDENTS ASSOCIATION, Brooklyn, New York, U. S. A

50. Studies In The Scriptures, Vol. 2, pg. 129, 1913

51.  H. P. Blavatsky, Isis Unveiled, Vol. II, Theosophical University Press, Pasadena, California, p. 243. (https://watch.pair.com/occult.html)

Publicat în Fără categorie

Care versete biblice nu mai apar în Traducerea Lumii Noi?

Motto:

”Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”  (Galateni 1:8)

                       Pentru a-și susține nimicitoarele doctrine prin care tăgăduiește Trinitatea, prin care îl asemuiește pe Hristos arhanghelului Mihail, punând sub semnul întrebării lucrarea de mijlocire personală și de mântuire pentru întreaga omenire de sub puterea păcatului, Sclavul Fidel și Prevăzător (Watchtower) nu doar că a purces la o modificare grosolană a unor pasaje biblice întregi ale Noului Testament ci și a omis un număr de versete biblice întregi din Evangheliile Domnului Hristos și din scrierile apostolilor!

Să trecem așadar la lucruri concrete și să arătăm care sunt acele versete biblice care deși apar în textul grec original al Noului Testament (Textus Receptus), ele nu se mai regăsesc în ediția bibliei Martorilor lui Iehova!

1. Faptele Apostolilor 8:37 – ”Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”

O astfel de omisiune este în concordanță cu tăgăduirea Fiului de către Sclavul Fidel și Prevăzător care vrea să le ascundă oamenilor un fapt cert: botezul este condționat exclusiv de credința omului că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu! Pe când Turnul de Veghe a instituit atâtea reguli omenești, mincinoase, pentru botez!!

2. Matei 17: 21 – ”Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

3. Matei 18:11 – ”Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

Omisiunea acestui verset din biblia Sclavului Fidel și Prevăzător se potrivește dezacordului său față de pretenția asumată de Isus și anume că, El este Mântuitorul!

4. Matei 23:14 – ”Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă.”

5. Marcu 7:16 – ”Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”

Lipsa acestui verset biblic nu trebuie să mai mire pe nimeni! Această omisiune slujește de minune interesului Sclavului Fidel și Prevăzător și anume că,  oile ”sale” nu trebuie să audă altceva decât glasul său, ”unicul” și ”adevăratul” canal de manifestare a duhului sfânt!

6. Marcu 9:44 – ”unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.”

Sclavul Fidel și Prevăzător a procedat la această eliminare dintr-o singură rațiune: el respinge existența Iadului! Putem bănui, și de ce, că fie și numai la gândul că Iadul este real, pe Sclav îl încearcă toate frisoanele!

7. Marcu 9:46 – ”unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.”

8. Marcu 11:26 – ”Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”

Această omisiune confirmă încă odată că, Sclavul Fidel și Prevăzător propovăduiește o religie a urii, și în care nu este loc pentru iertarea creștină! Așa cum arătam într-un articol anterior (vezi Turnul de Veghe și practicarea controlului mental), Sclavul Fidel și Prevăzător le cerea oilor ”sale” să-i urască cu o ură împinsă în extremis pe dușmanii lui Iehova: ”Cei care-l urăsc pe Dumnezeu și pe POPORUL LUI vor fi urâți în consecință… Noi trebuie să-i urâm pe aceștia în cel mai adevărat mod cu putință, ceea ce presupune să-i privim cu o extremă și activă aversiune, și să-i considerăm scârboși, odioși, obsceni, vrednici de dispreț.” (Watchtower 1952 10/1 p. 599 par. 11)

9. Marcu 15:28 – ”Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: „A fost pus în numărul celor fărădelege.”

10. Versetele din Marcu 16:9-20, sunt trecute de Sclavul Fidel și Prevăzător într-o așa-numită ”încheiere lungă” pe motivul că, în unele manuscrise aceste versete apar și în altele ba! Cu siguranță că, sursa lor nu este Textus Receptus! Chiar și așa însă, nu putem merge mai departe fără o observație importantă:

Pasajul din Marcu 16:9, așa cum se regăsește el în manuscrisul grec original, Textus Receptus, sună astfel: Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci.”

Dar Sclavul Fidel și Prevăzător, pentru a fi consecvent cu doctrina sa potrivit căreia Isus nu a mai înviat din morți, Isus fiind înlocuit cu arhanghelul Mihail recreat de Iehova, pocește în stilul său caracteristic acest verset (fie el și introdus în ”încheierea lungă”) prin aceea că OMITE tocmai numele lui Isus, iată cum: ”După ce s-a sculat din morţi devreme, în prima zi a săptămânii, i s-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni.”

11. Luca 17:36 – ”Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.”

12. Luca 23:17 – ”La fiecare Praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le sloboadă un întemniţat.”

13. Ioan 5:4 – ”Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.”

14. Romani 16: 24 –Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.”

De remarcat că, o asemenea urare a apostolului Pavel se situează în totală opoziție cu învățătura Sclavului Fidel Și Prevăzător care mărturisește un alt Mântuitor, ”Iehova”! Biblia spune însă că,Oricine tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl. Oricine  mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. ” (1 Ioan 2:23)

15. 1 Ioan 5:7 – ”Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.

În acest caz, Sclavul Fidel și Prevăzător a șters două treimi din pasajul biblic, transformându-l în ”Căci sunt trei care depun mărturie:” și continuând apoi cu a doua jumătate a pasajului biblic din 1 Ioan 5:8 (prima parte a acestui pasaj, ștergând-o), după cum urmează: ”spiritul, apa şi sângele, iar aceştia trei sunt în armonie.”

16. În timp ce, potrivit Textus Receptus întregul pasaj biblic din 1 Ioan 5:8 sună așa, ”Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul, apa şi sângele, şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor.”

După cum se vede, Sclavul Fidel și Prevăzător  își dă toată putirința spre a nega învățătura biblică despre Trinitate și despre dumnezeirea Cuvântului, Domnul Dumnezeu Hristos!

Subiectul este însă mult mai grav decât pare la prima vedere, aici fiind vorba despre o cauză mult mai adâncă, Sclavul Fidel și Prevăzător folosind alte manuscrise decât textul grec original! Despre acest lucru voi vorbi în următorul articol. Acum însă, voi încheia cu câteva remarci la cele expuse mai sus.

  • Versetele biblice care lipsesc din Traducerea Lumii Noi (a Martorilor lui Iehova), lipsesc și din cea mai populară dintre noile versiuni ale Bibliei, și anume, New International Version sau, prescurtat, NIV. (Which Bible verses did the NIV delete? http://www.jesus-is-lord.com/nivdelet.htm)
  • Dr. Virginia Mollenkott, editorul de text pentru NIV, este o lesbiană recunoscută. Preşedintele comitetului NIV al Vechiului Testament, dr. Woudstra, era binecunoscut pentru simpatia şi interesul său pentru homosexualitate. Editorul şef al NIV susţinea că este o gravă eroare să crezi că trebuie să-l accepţi pe Isus ca Mântuitor pentru a fi născut din nou! De asemenea, el credea că textele biblice din care rezultă că Isus este Dumnezeu, sunt foarte puţine şi neclare. (G.A. RIPLINGER, NEW AGE BIBLE VERSIONS, pg. 2 (1993))
  • Cu alte cuvinte, Virginia Mollenkott împărtășește aceeași credință pe care o are și Sclavul Fidel și Prevăzător, credința potrivit căreia Isus nu este Dumnezeu!

Publicat în Fără categorie

Ce învață Martorii lui Iehova despre Isus Hristos?

preluare integrală și traducere după,

What Are Jehovah’s Witnesses Taught About Jesus Christ? By: Dr. John Ankerberg and  Dr. John Weldon

                ”Isus” cel predicat de Watchtower a existat în trei stadii diferite, și în acest sens, ca trei persoane diferite: 1) arhanghelul Mihail (”Cuvântul”); 2) omul Isus din Nazaret; 3) un Mihail superior, re-creat.

Bineînțeles că, în credința lor există o corespondență între cele trei faze. De exemplu, prima persoană, arhanghelul Mihail, a devenit Isus; această ”a doua” persoană, Isus, a devenit noul arhanghel Mihail șamd, astfel încât atunci când Isus a început existența sa, Mihail nu mai exista, iar atunci când Isus din Nazaret a ”înviat” (a fost ”re-creat”) și a devenit noul Mihail, Isus omul nu mai exista deja. Pentru a face și mai multă confuzie, din scrierile Turnului de Veghe se desprinde ideea că Isus nu era aceeași persoană cu acel Isus pre-uman sau post-uman. Martorii lui Iehova manifestă ambiguitate în acest punct, părând deopotrivă că afirmă și neagă conexiunile dintre cele trei entități. În lumina acestei doctrine ”raționale” a Turnului de Veghe, ca să nu mai vorbim despre consternarea lor cu privire la Sfânta Treime, noi putem trage concluzia că, încercarea de a înțelege complet cristologia Turnului de Veghe ar conduce la și mai multă confuzie, dovedindu-se cu neputință.

Isus, arhanghelul Mihail (”Cuvântul”)

Conform Turnului de Veghe, dovezile scripturale indică faptul că numele de Mihail a fost aplicat Fiului lui Dumnezeu înainte ca acesta să părăsească cerul și să devină Isus Hristos, și apoi, și după reîntoarecerea sa în cer. Mihail este singurul despre care se spune că este ”arhanghelul”, cu sensul de ”căpetenia îngerilor” sau ”îngerul principal.” [1]

Mihail a fost primul ”fiu-spirit” al lui Dumnezeu. El a fost creat direct de Dumnezeu (devenind astfel Fiul Său) iar unicitatea sa se regăsește în acest fapt, spun ei. În cele din urmă, Dumnezeu a creat și alte spirite-fii (îngerii) prin Mihail. În cer, Mihail a fost căpetenia îngerilor, sau arhanghelul.

Cu toate acestea, în virtutea faptului că ființa sa a fost creată direct de Tatăl Său, Fiul întâi născut a fost unic, diferit de toți ceilalții fii ai lui Dumnezeu, toți aceștia fiind creați sau născuți de Iehova prin Fiul său întâi născut. [2]

Isus, omul  unic

Societatea Turnul de veghe neagă doctrina creștină a întrupării. [3] Ei spun că atunci când Isus a fost conceput, ”Mihail” nu mai exista deja: forța de viață a persoanei care fusese Mihail a fost transferată ovulului unei femei:

”Din momentul în care concepția a avut loc, se pare că Dumnezeu Iehova a făcut ca un ovul sau o celulă ou din pântecele Mariei să devină fertilă, realizând acest lucru prin aceea că viața fiului său întâi născut a fost transferată din domeniul spiritual în acela pământesc (Galateni 4:4). Numai în felul acesta, s-ar părea că, copilul care s-a născut și-a putut păstra identitatea ca aceeași persoană care a locuit în Cer, Cuvântul… Din ceea ce reiese din Biblie, se desprinde faptul că, sursa de viață masculină perfectă (care a cauzat concepția) a anulat orice imperfecțiune existentă în ovulul Mariei… Din moment ce spiritul sfânt al lui Dumnezeu a făcut posibilă această naștere, Isus și-a datorat viața sa umană Tatălui său din ceruri, și nu vreunui bărbat.” [4]

Observați că, Turnul de Veghe susține că Isus și-a ”păstrat identitatea ca aceeași persoană care a locuit în Cer ”. Atsfel, când Isus s-a născut, Mihail a încetat să mai existe pentru că, ”El a lăsat la o parte existența spiritului său.” [5] ”Dumnezeu Atotputernicul a luat existența divină a fiului său și a transferat viața acestuia în pântecele Mariei.” [6] Cu toate acestea, nu toți comentatori sunt de acord că teologia Turnului de Veghe permite o continuitate a identității între pre-întrupatului Mihail, a întrupatului Isus și a noului post-întrupat Mihail. În parte, acest lucru se datorează conflictelor din teologia Turnului de Veghe și, în parte, propriei transformări a lui ”Mihail”: dintr-un înger special dar muritor într-o ființă omenească literală și de aici într-o nouă și îmbunătățită ființă spirituală, un înger re-creat  mult mai puternic și nemuritor.

Dr. James Bjornstadt observă că:

”Această doctrină dezvăluie o viziune incoerentă asupra lui Hristos chiar dacă Martorii lui Iehova par să traseze o continuitate între diferitele stadii de existență. Conform Martorilor lui Iehova, acela care și-a dat viața la Calvar pentru păcatele noastre nu este același cu cel care a existat în ceruri, și care a fost agentul Tatălui în actul creației. Mai mult, el nu este același cu cel care a înviat din morți și care, acum, guvernează în ceruri peste regatul lui. [7]

Anthony Hoekema întreabă:

”Există o continuitate reală între Fiul lui Dumnezeu și starea sa pre-umană și umană? Copilul care s-a născut din Maria a fost într-adevăr aceeași persoană care exista în cer, arhanghelul Mihail?” La asemenea întrebări este dificil  de dat un răspuns lipsit de ambiguitate. În primul rând pentru că, Martorii lui Iehova  vorbesc în mod frecvent despre ”existența pre-umană a lui Hristos”, ei spunând că arhanghelul Mihail era de fapt Isus Hristos în forma sa spirituală, pre-umană, și afirmă că această (forma spirituală) era singurul fiu născut care a devenit om. Apoi, în alte pasaje ale scrierilor se înțelege că nu există nicio continuitate reală între Mihail și omul Isus Hristos. [8]

Cu toate acestea însă, atunci când Mihail a devenit Isus pe pământ, de-abia atunci și-a dobândit el imortalitatea sa, afirmă Turnul de Veghe.

După cum spun ei , ”Isus Hristos a fost primul care a dobândit nemurirea ca o răsplată a căii sale credincioase urmate pe pământ…” [9]

”După ce și-a încheiat lucrarea sa fără a avea vreo greșeală, Isus a fost recunoscut de Dumnezeu ca îndreptățit. El a fost singurul om care, prin testare, a rămas ferm și neclintit, sau drept înaintea lui Dumnezeu, prin meritul său propriu… După umblarea pe calea sa credincioasă până la moarte, Isus Hristos ”a fost înviat în spirit”, primind imortalitatea și neputrezirea. [10]

Turnul de Veghe învață de asemenea că Isus a devenit ”Hristos” la botezul său.

” În ceea ce-l privește pe Isus, în conformitate cu vestirea îngerului privind nașterea sa în Betleem, el urma să devină ”Mântuitorul, care este Hristos Domnul.” Când a devenit el Hristos sau ”cel ales”? După ce profetul Ioan, fiul preotului Zaharia, l-a botezat pe Isus în Râul Iordan… Deci nu la naștere, ci de-abia după 30 de ani a devenit el Hristos sau ”cel Ales”.” [11]

Această doctrină însă contrazice pasajul din Luca 2:11, care declară că Isus s-a născut Hristos. (”astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”) Cu toate acestea, Turnul de Veghe crede că de fapt, acest verset arată că, Isus se ”năștea din nou”, devenind astfel primul născut dintre toți fii născuți ai lui Dumnezeu.

Isus, noul și îmbunătățitul Mihail

Potrivit Martorilor lui Iehova, atunci când Isus din Nazaret a murit, el a încetat să mai existe. C.T. Russell a declarat: ”Omul Isus este mort, mort pentru totdeauna.” [12] După cum susțin ei, trupul lui Isus a fost dizolvat în gaze sau conservat pentru un viitor memorial. Ei învață că trupul lui Isus nu a fost ridicat din morți. [13] O nouă creație – ”mai bună” a lui Mihail – a fost aceea care le-a apărut ucenicilor, prin materializarea temporară a unui trup omenesc pentru a putea fi văzut de ei, în același mod în care au procedat și îngerii din Geneza capitolul 19.

În lumina acestor dezvăluiri putem deduce câteva concluzii cu privire la acest ”Isus” propovăduit de Turnul de Veghe.

1. Isus nu s-a întrupat niciodată. După cum Nelson și Smith conchid:

Ediția din anul 1921 a cărții, The Harp of God,  declară: ”Întruparea este scriptural eronată. Într-adevăr, dacă el (Hristos) a fost o ființă întrupată, el nu ar fi putut niciodată să răscumpere omenirea.” (pg. 101) Martorii lui iehova învață o kenoza (kenosis) totală, adică, Hristos a fost o ființă spirituală, dar la venirea sa în această lume el a încetat să mai fie astfel și a devenit nimic mai mult decât un om perfect.” [14]

2. Isus din Nazaret este mort.

Astăzi, numai noul Mihail există. Dr. Bjornstad rezumă astfel învățătura Turnului de veghe: ”Când Isus a murit, el a fost anihilat. Ca ființă omenească, el a fost pur și simplu șters din existență. El a încetat pur și simplu să mai existe.” [15]

3. Isus nu a fost înviat în trup.

Dacă Isus a încetat să mai existe, atunci El nu mai avea cum să fie înviat. Potrivit Turnului de Veghe, ceea ce a rezultat după moartea lui Isus a fost doar o re-creare spirituală îmbunătățită a vechiului Mihail. [16] Astfel, noul Isus (adică Mihail) nu mai poartă semnele răstignirii sale și deci nu mai are cum să fie aceeași persoană cu Isus de pe pământ. [17] (Dar, din nou, Martorii lui Iehova vorbesc despre el ca fiind aceeași persoană: ”Referitor la apropiata ”venire”, Isus însuși și-a făurit propriul său plan ca a doua venire a sa, să nu mai fie în trup, vizibilă pentru oameni. El a fost înviat doar ca spirit.”) [18]

Acesta este punctul în care Bjornstad observă faptul că, teologia Turnului de Veghe necesită de fapt permanenta extincție a lui Isus:

”Dacă trupul lui Isus nu a fost înviat, atunci probabil că natura sa imaterială – sufletul și/sau spiritul său – a fost înviată. Potrivit Martorilor lui Iehova însă, sufletul și trupul sunt același lucru. Deci, dacă trupul lui Isus nu a înviat, atunci nici sufletul lui Isus nu a înviat din morți. Mai mult, Martorii lui Iehova cred că duhul nu este nimic mai mult decât suflare. Murind, Isus și-a dat duhul său sau ultima sa suflare și astfel, duhul său nu putea fi înviat din morți. Deci, dacă nici trupul lui Isus, nici sufletul lui și nici duhul lui n-au fost ridicate din morți, atunci ce a înviat potrivit Martorilor lui Iehova? De fapt nu a înviat nimic. Isus, pur și simplu, nu a înviat din morți.” [19]

Acesta este motivul real pentru care Iehova a trebuit să-l re-creeze pe Mihail ca pe un nou spirit nemuritor, fiindcă n-a mai rămas nimic din Isus din Nazaret:

” Deși Martorii lui Iehova afirmă credința lor în învierea lui Isus Hristos, ei nu cred cu adevărat în învierea lui. Martorii lui Iehova cred în re-creație. Ei cred că Iehova își amintește modelul celui mort după care îl crează din nou, sau îl re-crează după cum își aduce aminte. În cazul lui Isus însă, Iehova și-a re-amintit de existența pre-umană a lui Isus ca înger, și astfel el l-a re-creat pe arhanghelul Mihail, numai că de data asta l-a făcut și nemuritor.” [20]

În procesul re-creației, Iehova nu a ținut cont deloc de stadiul material uman al existenței lui ”Isus”, ci de  existența lui anterioară, aceea de ”înger.”

4. A doua venire a lui ”Isus” s-a produs deja în mod invizibil.

Martorii lui iehova au învățat inițial că Hristos a revenit în anul 1874; cu toate acestea, data a fost mutată ulterior pentru anul 1914. Din moment ce El a fost ”înviat” (re-creat) ca o creatură spirituală, întoarcerea Lui nu era posibilă într-un trup fizic, ci ea a trebuit să aibă loc într-un trup spiritual. Și astfel, venirea Lui a fost ”invizibilă.”

După întoarcerea lui Isus în anul 1914, El este acum mult mai important decât a fost înainte de anul 1914. De ce? Deoarece vreme de 1900 de ani, practic vorbind, El nu a fost un Rege. El și-a obținut Regatul Său în anul 1914 și ca rezultat, el a avansat într-o poziție înaltă. Pri urmare, lui i-a fost dăruită o nouă  ”… capacitate regală, pe care el nu a deținut-o niciodată când a fost pe acest pământ, în primul secol al erei noastre… El a devenit din acest moment (1914) un personaj cu un rang, autoritate și putere mai mari decât avea cel dinainte… Iar asta l-a făcut mult mai important acum. Pentru el, aceasta este o onoare cu mult mai mare, de a deține acest rang.” [21]

În concluzie, doctrina societății Turnul de Veghe despre Isus Hristos neagă, logic, dumnezeirea, imutabilitatea, suveranitatea, eternitatea, nașterea ca Mesia, învierea trupească, împărăția înainte de anul 1914, întoarcerea fizică și chiar existența Lui! Totuși, în mărturisirea lor făcută din ușă în ușă, Martorii lui Iehova le-au spus sutelor de milioane de oameni, ”Noi credem în Isus Hristos!”

.

Note

1. ↑ Aid to Bible Understanding, p. 1152. {Note: All Jehovah’s Witnesses texts are published by the Watchtower Bible and Tract Society, Brooklyn NY.]
2.  ↑ Ibid., p. 918.
3.  ↑ Ibid., p. 920.
4.  ↑ Ibid.
5.  ↑ The Truth Shall Make You Free (1943), p. 246, cited in James Bjornstad, Counterfeits at Your Door (Glendale, CA: Regal, 1979), p. 67.
6.  ↑ Things in Which It Is Impossible for God to Lie, p. 231.
7.  ↑ Bjornstad, Counterfeits at Your Door, p. 68.
8.  ↑ Anthony Hoekema, The Four Major Cults (Eerdmans, 1970), p. 272.
9.  ↑ Let God Be True (1946, rev. 1952), p. 74, cited in Hoekema, Four Major Cults, p. 295.
10.↑ Aid to Bible Understanding, p. 437.
11. ↑ Things in Which It Is Impossible for God to Lie, p. 211.
12.↑ Charles T. Russell, Studies in the Scriptures, Vol. 5 (East Rutherford, NJ: Dawn Bible Students’ Association, 1906), p. 454.
13.↑ The Truth Shall Make You Free (1943), p. 264, cited in Bjornstad, Counterfeits, p. 93.
14.↑ W. M. Nelson, R. K. Smith, “Jehovah’s Witnesses,” in Hesselgrave, ed., Dynamic Religious Movements, pp. 178- 179.
15.↑ Bjornstad, Counterfeits, p. 67.
16.↑ Ibid., p. 68; see Let Your Name Be Sanctified (1961), p. 272.
17.↑ Man’s Salvation Out of World Distress, pp. 42-43.
18.↑ The Watchtower, January 15, 1980, p. 31, emphasis added.
19.↑ Bjornstad, Counterfeits, pp. 92-94; see Make Sure of All Things, p. 255.
20.↑ Ibid.
21.↑ God’s Kingdom of a Thousand Years, p. 354; cf. Man’s Salvation Out of World Distress, p. 42.

.

Sursa:

What Are Jehovah’s Witnesses Taught About Jesus Christ? By: Dr. John Ankerberg / Dr. John Weldon; ©2004; http://www.jashow.org/wiki/index.php/What_Are_Jehovah%E2%80%99s_Witnesses_Taught_About_Jesus_Christ%3F

Publicat în Dr. John Ankerberg & Dr. John Weldon, http://www.jashow.org